ICCJ. Decizia nr. 5736/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5736/2013
Dosar nr. 3904/2/2011
Şedinţa publică de la 14 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.L. a chemat în judecată pe Comisia Superioară de Disciplină a U.N.P.I.R solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună atât suspendarea cât şi anularea Deciziei nr. 18 din 10 septembrie 2010, emisă de pârâtă.
Prin Sentinţa civilă nr. 7337 din 5 decembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul P.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Disciplină a U.N.P.I.R, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că susţinerea reclamantului cu privire la faptul că nu a fost respectată procedura de citare este nefondată, având în vedere că, în cauză, cercetarea abaterilor disciplinare săvârşite de membrii U.N.P.I.R. se desfăşoară după norme speciale ce derogă de la cadrul general stabilit de Codul de procedură civilă.
Astfel, procedura disciplinară după care se face cercetarea disciplinară a membrilor U.N.P.I.R. este prevăzută în Anexa nr. 2 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă şi este intitulată Regulamentul privind procedura disciplinară.
La momentul analizării sesizării disciplinare procedura de convocare cu pârâtul era completă, dovada constituind-o chiar confirmarea de primire semnată de acesta, cu număr de înregistrare poştal AR99980548192.
Chiar dacă se acceptă ideea că normele speciale de procedură disciplinare se completează cu normele Codului de procedură civilă, instanţa de fond a reţinut că reclamantului nu i s-a încălcat dreptul la apărare şi nu a fost vătămat în vreun fel prin emiterea actului administrativ prin care acesta a fost exclus din profesia de lichidator.
Şi critica referitoare la semnarea convocării în faţa Comisiei de disciplină de către o altă persoană decât preşedintele Comisiei de Disciplină a fost apreciată ca fiind nefondată, atâta timp cât prin nicio dispoziţie nu se prevede în mod expres nulitatea deciziei dacă nu este semnată de preşedintele comisiei de disciplină. Interpretarea raţională a textelor de lege enunţate trebuie să conducă la concluzia că lipsa din cuprinsul hotărârii, nu poate atrage nulitatea hotărârii decât în cazul când această omisiune a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
A considera altfel ar însemna să se adauge la obligaţiile legale prin care sunt reglementate nulităţile şi să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, în cazuri în care o asemenea nulitate nu operează, ceea ce ar fi inadmisibil.
Instanţa de fond a mai apreciat că şi critica referitoare la aspectul strămutării sesizării disciplinare este nefondată, deoarece solicitarea de strămutare a fost înregistrată la Secretariatul general al U.N.P.I.R. la data de 7 mai 2010 sub nr 591 şi a făcut obiectul Dosarului disciplinar nr. 06/2010, iar prin Decizia nr. 12 din 21 mai 2010 cererea de strămutare a fost respinsă.
Susţinerea reclamantului privind nerespectarea prevederilor legale, mai exact ale art. 16, Anexa 3 din Statutul U.N.P.I.R., în sensul neefectuării niciunei cercetări prealabile pentru stabilirea vinovăţiei sau pentru calificarea faptelor drept abateri disciplinare, nu a fost primită instanţa constatând că din dovezile administrate în cauză rezultă întrunirea tuturor condiţiilor impuse de textul legal pentru atragerea răspunderii disciplinare a practicianului în insolvenţă.
Astfel, prin declanşarea acţiunilor de executare silită formulate de contestator în dosarele Judecătoriei Constanţa nr. 7446/212/2010, 6711/212/2010 şi 6710/212/2010 instanţa a reţinut că reclamantul a încălcat prevederile legale referitoare la ordinea în care se distribuie sumele din fondul de lichidare deşi reclamantul, în calitatea acestuia de membru al U.N.P.I.R., avea obligaţia de a respecta prevederile art. 13 din Hotărârea nr. 3 din 29 septembrie 200 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare şi a Codului de etică profesională şi disciplină ale Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România potrivit căruia membrii Uniunii au obligaţia de a respecta actele normative care reglementează activitatea de practician în insolvenţă, precum şi hotărârile şi deciziile Uniunii.
În ce priveşte sancţiunea disciplinară care a fost aplicată reclamantului, s-a reţinut că aceasta a fost în mod corect individualizată atâta vreme cât pentru abaterea disciplinară săvârşită legea prevede aplicarea doar a sancţiunii excluderii din profesia de practician în insolvenţă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul P.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivele fiind de fapt apărările susţinute de recurentul-reclamant în faţa instanţei de fond şi anume:
- procedura de citare nu a fost efectuată în conformitate cu normele disciplinare;
- nu au fost respectate prevederile art. 16 din Regulamentul disciplinar, în sensul că nu a fost efectuată o cercetare disciplinară;
- sancţiunea disciplinară a fost incorect individualizată neţinându-se cont de cauzele, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, precum şi de gradul de vinovăţie.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin plângerea disciplinară nr. 108 din 26 aprilie 2010, Consiliul de conducere al Filialei U.N.P.I.R. Constanţa a sesizat Comisia de disciplină cu privire la încălcarea de către practicianul în insolvenţă P.L. a dispoziţiilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, care menţionează în mod expres că sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite, precum şi pe cele ale art. 75 pct. 15 din Statut potrivit cărora declanşarea unor măsuri asigurătorii sau de executare silită asupra fondului de lichidare constituie abatere disciplinară care se sancţionează cu excluderea din profesie.
Consiliul a arătat că practicianul în insolvenţă a demarat procedurile judiciare în vederea executării silite a fondului de lichidare administrat de filiala U.N.P.I.R. Constanţa, în trei dosare de executare, respectiv 7446/212/2010; 6710/212/2010 şi 6711/212/2010.
Distribuirea către practicienii în insolvenţă a sumelor colectate în fondul de lichidare este prevăzută în mod expres de art. 73 din Statut şi se face pe baza următoarelor criterii, respectiv: cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza Legii nr. 85/2006, în ordinea vechimii; b) cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice şi a Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, în ordinea vechimii; c) onorarii stabilite prin hotărâre judecătorească pentru dosarele deschise în baza Legii nr. 85/2006, în ordinea vechimii; d) onorarii stabilite pentru procedura prevăzută de Legea nr. 359/2004, şi de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ordinea vechimii.
Toţi practicienii în insolvenţă înregistrează la filiala U.N.P.I.R. cereri de decontare a cheltuielilor de procedură şi onorariilor, stabilite prin sentinţe, iar plata se face în ordinea vechimii şi conform criteriilor aprobate prin statut.
Comisia de disciplină Constanţa, analizând plângerea disciplinară, a găsit-o întemeiată motiv pentru care prin Decizia nr. 3 din 6 mai 2010 a dispus sancţionarea recurentului-reclamant cu excluderea din profesia de practician în insolvenţă.
Contestaţia formulată împotriva măsurii disciplinare a făcut obiectul Dosarului nr. 18/2010, al Comisiei Superioare de Disciplină.
Comisia superioară de disciplină examinând contestaţia a apreciat că aceasta este nefondată, reţinând, în esenţă, că prin declanşarea acţiunilor de executare silită formulate de recurent în dosarele Judecătoriei Constanţa nr. 7446/212/2010, 6711/212/2010 şi 6710/212/2010 se observă o perseverenţă a acestuia în nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la ordinea de plată şi interdicţia de a declanşa acţiuni de executare silită împotriva sumelor din fondul de lichidare deşi acesta, în calitatea sa de membru al U.N.P.I.R., avea obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 32 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 şi art. 15 lit. a) din Statut, care prevăd că membrii Uniunii au obligaţia respectării actelor normative care reglementează activitatea de practician în insolvenţă, precum şi hotărârile şi deciziile Uniunii.
Comisia a mai reţinut că prin acţiunile repetate de executare silită s-a urmărit îndestularea înaintea celorlalţi practicieni în insolvenţă, atitudine de natură a-i prejudicia din punct de vedere financiar pe ceilalţi practicieni în insolvenţă din cadrul filialei U.N.P.I.R. Constanţa care înţeleg să respecte ordinea de distribuire şi dispoziţiile legale aplicabile desfăşurării activităţii de practician în insolvenţă.
Înalta Curte, în raport cu actele şi probele dosarului constată că susţinerea potrivit căreia nu au fost respectate normele interne ale corpului practicienilor în insolvenţă sub aspectul neconvocării disciplinare, în conformitate cu normele disciplinare, este nefondată şi nu poate fi primită.
Cercetarea abaterilor disciplinare săvârşite de membrii U.N.P.I.R. se desfăşoară după norme speciale ce derogă de la cadrul general stabilit de Codul de procedură civilă.
Astfel, procedura disciplinară după care se face cercetarea disciplinară a membrilor U.N.P.I.R. este prevăzută în Anexa nr. 2 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă şi este intitulată "Regulamentul privind procedura disciplinară."
În raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că procedura de citare cu recurentul-reclamant a fost efectuată cu respectarea statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, la dosar existând confirmarea de primire semnată de acesta.
De asemenea, Înalta Curte constată că cercetarea disciplinară a fost efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Regulamentul disciplinar, aceasta desfăşurându-se pe parcursul a două termene, respectiv 10 septembrie 2010 şi 30 iulie 2011.
Nerespectarea dispoziţiilor art. 18 alin. (5) din Regulamentul disciplinar, sub aspectul incorectei individualizări a sancţiunii aplicate pentru abaterea disciplinară săvârşită nu poate fi reţinută, deoarece sunt întrunite toate condiţiile impuse de textul legal pentru aplicarea sancţiunii excluderii din profesie şi nu a unui alt tip de sancţiune disciplinară.
Potrivit art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei "sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite".
Prin Legea nr. 85/2010 a fost modificată O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă în sensul introducerii art. 481în care se menţionează expres ca sumele cuprinse în fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.
Potrivit art. 75 pct. 15 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă: „declanşarea unor măsuri asigurătorii sau de executare silită asupra fondului de lichidare constituie abatere disciplinară ce se sancţionează, potrivit art. 81 din Statutul U.N.P.I.R. cu excluderea definitivă din Uniune, însoţită de pierderea calităţii de practician în insolvenţă".
Prin urmare, câtă vreme în Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician este prevăzută în mod expres sancţiunea excluderii din profesie pentru abaterea săvârşită, pârâta avea obligaţia de a respecta aceste dispoziţii legale.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.L. împotriva Sentinţei civile nr. 7337 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5735/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5737/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
