ICCJ. Decizia nr. 5860/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5860/2013
Dosar nr. 680/39/2011
Şedinţa publică de la 20 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamantul Consiliul Judeţean Botoşani a chemat în judecată pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Botoşani, solicitând:
- anularea încheierii din 07 iunie 2011 a Curţii de Conturi a României, a constatărilor menţionate la pct. 1, 2, în 3.1 lit. i), ii) şi iii), 7, 9 şi în mod corespunzător la pct. I, II, III, VII, VIII şi X din Decizia nr. 58 din 30 decembrie 2010, emisă de către Camera de Conturi Botoşani;
- suspendarea executării Deciziei nr. 58 din 30 decembrie 2010, emisă de către Camera de Conturi Botoşani, până la pronunţarea instanţei pe fond.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, între Consiliul Judeţean Botoşani şi Sindicatul Salariaţilor din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Botoşani, în temeiul art. 61 din Legea nr. 188/1999, ale Titlului VII din C. muncii, precum şi ale prevederilor Legii nr. 130/1996, s-a încheiat acordul/ contract colectiv de muncă din 2 aprilie 2007 – acord ce a fost aprobat prin H.C.J. Botoşani nr. 33/2007 şi care a fost înregistrat la data de 03 aprilie 2007 la Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie a Judeţului Botoşani şi că, ulterior contractul a fost modificat prin actele adiţionale din 24 martie 2008 şi din 18 martie 2009, din 29 iunie 2008 (acte adiţionale aprobate prin hotărâri ale consiliului judeţean, care nu au fost revocate şi nici anulate în instanţă).
Asupra legalităţii drepturilor sociale prevăzute la art. 12, 14, 18 şi 36 din contract s-a pronunţat instanţa de judecată, deoarece la solicitarea Camerei de Conturi Botoşani consiliul judeţean a cerut instanţei anularea acestor articole care, în opinia organului de control, vizau acordarea unor sporuri nelegale.
Prin sentinţa nr. 1186/2008, rămasă definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Botoşani a respins, ca nefondată, acţiunea, constatând că nu există motive de nelegalitate a clauzelor prevăzute la articolele respective. Astfel, drepturile prevăzute prin contract au fost acordate în continuare până la data de 31 decembrie 2009, în toată această perioadă efectuându-se verificări de către auditorii externi ai Camerei de Conturi Botoşani, fără a se reţine dispunerea unor măsuri care să prevadă încetarea acordării drepturilor.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Botoşani şi cereri de intervenţie în interesul reclamantului Sindicatul I. Botoşani, Sindicatul Salariaţilor din Aparatul de Specialitate al Consiliului Judeţean Botoşani, Direcţia Judeţeană Drumuri şi Poduri Botoşani şi Sindicatul Salariaţilor din cadrul Direcţiei Judeţene Drumuri şi Poduri Botoşani, fiecare dintre acestea dezvoltând apărări legate de constatările cu privire la instituţiile în cauză, respectiv salariaţii acestora, argumentele lor juridice fiind în sensul celor prezentate de instituţia reclamantă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 88 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus:
- admiterea în parte a acţiunii formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Botoşani în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Botoşani, intervenienţi fiind Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani – intervenient în interes propriu şi Sindicatul „I.” Botoşani, respectiv Sindicatul Salariaţilor din Aparatul de Specialitate al Consiliului Judeţean Botoşani, Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani şi Sindicatul Salariaţilor din cadrul Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri Botoşani, intervenienţi în interesul reclamantului Consiliul Judeţean Botoşani;
- a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani;
- a admis în parte cererile de intervenţie în interesul reclamantului, formulate de Sindicatul I. Botoşani, cu sediul în Botoşani, str. M.G., judeţul Botoşani, Sindicatul Salariaţilor din Aparatul de Specialitate al Consiliului Judeţean Botoşani, cu sediul în Botoşani, P.R. Botoşani, Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani, cu sediul în Botoşani, str. V., judeţul Botoşani şi Sindicatul Salariaţilor din Cadrul Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri Botoşani;
- a anulat, în parte, Încheierea din 07 iunie 2011 a Curţii de Conturi a României şi Decizia nr. 58 din 30 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Botoşani, în sensul că anulează măsurile de recuperare a următoarelor sume:
-95.289 RON, reprezentând spor de loialitate (art. 1.2i din Decizia nr. 58 din 30 decembrie 2010 a Camerei de Conturi);
-161.491 RON, reprezentând ajutor de sărbători (art. 1.2.ii);
-53.725 RON , reprezentând prima de vacanţă (art. 1.2.iv);
-196.574 RON, reprezentând premii anuale (art. 2);
-380.027 RON, reprezentând spor de dispozitiv şi contribuţiile datorate de angajator în sumă de104.507 RON (art. 7.1.1);
-214.127 RON reprezentând spor de confidenţialitate şi contribuţiile datorate de angajator în sumă de 58.885 RON (art. 7.1.2);
-847.966 RON reprezentând spor de fidelitate şi contribuţiile datorate de angajator de în sumă 233.191 RON (art. 7.1.3);
-100.781 RON reprezentând spor de stabilitate şi contribuţii datorate de angajator în suma de 27.716 RON (art. 7.1.4.);
-3.707.937 reprezentând spor de condiţii deosebite de muncă şi contribuţii datorate de angajator în cuantum de 1.019.683 RON (art. 7.1.7);
-387.852 RON reprezentând spor pentru muncă nenormată şi contribuţii datorate de angajator în sumă de 106.659 RON (art. 7.1.8).
Totodată, din măsurile de recuperare dispuse de Camera de Conturi şi care nu au fost anulate de către instanţă, Curtea a dispus că se vor exclude cele privind sumele de bani care au fost acordate salariaţilor sau funcţionarilor publici pe baza de hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că este în parte întemeiată contestaţia formulată şi va fi admisă în ce priveşte un număr de 10 măsuri luate de Curtea de Conturi.
Analizând dispoziţiile legale incidente, Curtea a reţinut că părţile au avut dreptul să încheie contractul/acord colectiv de muncă, că acesta a produs efecte între părţi, neînregistrarea actelor adiţionale neputând conduce la ignorarea voinţei juridice a părţilor semnatare. Însă, întrucât acordul părţilor nu poate să constituie temei pentru încălcarea legii, acest contract/acord rămâne valid doar în ce priveşte dispoziţiile care sunt în acord cu dispoziţiile legale în materie.
Analizând decizia contestată din acest punct de vedere, instanţa de fond a constatat următoarele:
Pornind de la premisa că oricum la expirarea autorizaţiei, titularii vor declara valoarea minimă reală a lucrărilor, astfel încât diferenţa dintre cele două valori este nulă, reclamantul concluzionează că stabilirea taxei datorate la expirarea autorizaţiei nu mai este necesară. Trecând peste faptul că este posibil ca la expirarea autorizaţiei de construire să se constate că valoarea reală a lucrărilor este mai mare, este de observat că şi dacă ecuaţia propusă de reclamant s-ar verifica de fiecare dată, acesta nu poate eluda obligaţia legală de a stabili valoarea lucrărilor la data expirării autorizaţiei, pe baza declaraţiei depuse de persoana care a obţinut autorizaţia.
Având în vedere că o parte din drepturile băneşti achitate salariaţilor au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti, analizând situaţia sumelor de bani pentru care măsurile de recuperare dispuse de Camera de Conturi nu au fost anulate, instituţia auditată le va exclude de la recuperare pe cele care au fost acordate salariaţilor sau funcţionarilor publici prin hotărâri judecătoreşti, caracterul irevocabil al acestora excluzând posibilitatea repunerii lor în discuţie pe această cale.
Admiţând în parte cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 49 C. proc. civ., instanţa a admis corespunzător cererile de intervenţie formulate în cauză, considerentele dezvoltate în ce priveşte cererea principală fiind corespunzător aplicabile.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, au declarat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Botoşani, pârâta Curtea de Conturi a României şi intervenienţii în numele altor persoane Sindicatul Salariaţilor din Aparatul de Specialitate al Consiliului Judeţean Botoşani şi Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani.
Recursul declarat de reclamant
În motivarea căii de atac, reclamantul Consiliul Judeţean Botoşani expune într-o manieră punctuală argumentele privind nelegalitatea sentinţei, solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei nr. 88 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, în sensul anulării în parte a Încheierii nr. VI.252/2011 a Curţii de Conturi, respectiv anularea măsurilor dispuse la punctele 1.1.i., 1.1.ii., 1.3., 3.1. (i. ii. iii), 7.2.1. şi 7.2.2. din Decizia nr. 58 din 30 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Botoşani.
Recursul formulat de pârâtă
Pârâta Curtea de Conturi a României invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei nr. 88 din 2 martie 2012 şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a Încheierii nr. VI/252/2011 şi a Deciziei nr. 58/2010 (art. 1.2.i., 1.2.ii, 1.2.iv, art. 2, art. 7.1.1., art. 7.1.2., art. 7.1.3., art. 7.1.4., art. 7.1.7., art. 7.1.8., precum şi a pct. privind măsurile de recuperare referitoare la sumele de bani care au fost acordate salariaţilor sau funcţionarilor publici pe bază de hotărâri judecătoreşti irevocabile, formulate de către intimatul-reclamant Consiliul Judeţean Botoşani şi menţinerea ca temeinică şi legală a actelor administrative atacate.
Recursul declarat de intervenienta Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani.
Autoritatea intervenientă formulează o primă critică soluţiei primei instanţe, constând în aceea de a nu se fi pronunţat asupra unei chestiuni litigioase care a fost adusă la cunoştinţa instanţei atât pe calea acţiunii principale- abateri de la legalitate privind finanţarea Direcţiei Drumuri şi Poduri Botoşani, cât şi în mod expres, pe calea cererii de intervenţie în interesul reclamantului. Mai arată că această sumă nu se regăseşte inclusă în niciuna dintre sumele evidenţiate în dispozitivul hotărârii, sume care privesc exclusiv creanţe ale Consiliului judeţean şi ale Direcţiei generale de protecţie a copilului.
Cea de-a doua critică adusă soluţiei primei instanţă, raportată la dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., are în vedere modalitatea în care instanţa a soluţionat problema drepturilor sociale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, sume înregistrate în perioada septembrie 2009 – decembrie 2009, în alin. bugetar 20.30.30 – Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii, instanţa apreciind eronat că aceste drepturi nu pot fi stabilite în bani.
Recursul formulat de intervenientul Sindicatul Salariaţilor din Aparatul de Specialitate al Consiliului Judeţean Botoşani
Criticând hotărârea instanţei de fond, recurentul solicită modificarea parţială a hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii şi a cererii de intervenţie şi al anulării măsurilor de recuperare vizând:
- suma de 133.495 RON, achitată salariaţilor cu titlu de drepturi sociale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii în perioada august 2008 – iunie 2009 (art. 1.1.i. din Decizia nr. 58din 30 decembrie 2010);
- sumele achitate salariaţilor în perioada iulie – decembrie 2009 (art. 1.1.i.i. din Decizia nr. 58 din 30 decembrie 2010);
- suma de 15.100 RON acordată cu titlu de „primă pentru fiecare copil” (art. 1.2. din Decizia nr. 58 din 30 decembrie 2010);
- sumele de bani acordate pentru o ţinută decentă (art. 1.3. din Decizia nr. 58/2010;
- sumele de bani destinate refacerii capacităţii de muncă (art. 7.1.6. din Decizia nr. 58/2010);
- sumele reprezentând drepturi sociale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii (art. 7.2.1. din Decizia nr. 58/2010;
- sumele ce reprezintă prime de sărbători (art. 7.2.2. din Decizia nr. 58/2010.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată de recurenta Curtea de Conturi a României, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În raport de actele depuse, Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Încheierii nr. VI.252 din 07 iunie 2011 a Curţii de conturi a României, a constatărilor menţionate la pct. 1, 2, în 3.1 lit. i), ii) şi iii), 7, 9 şi în mod corespunzător, la pct. I, II, III, VII, VIII şi X din Decizia nr. 58 din 30 decembrie 2010, emisă de către Camera de Conturi Botoşani, precum şi suspendarea executării Deciziei nr. 58 din 30 decembrie 2010, emisă de către Camera de Conturi Botoşani, până la pronunţarea instanţei pe fond.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea .organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) menţionate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României, Partea 1, nr. 832/13.12.2010, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi judeţene se poate formula contestaţie în termen de 15 zile, care „suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia".
În raport de dispoziţiile legale menţionate, se reţine că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligaţiei executării este decizia structurii Curţii de Conturi prin care se respinge integral sau parţial contestaţia, acesta fiind actul care îndeplineşte cerinţele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Este adevărat că regulamentul menţionat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Potrivit art. 228 din acelaşi regulament, „competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate în condiţiile Legii contenciosului administrativ".
Referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Dat fiind faptul că dispoziţiile din regulament menţionate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecăţii, acesta fiind emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, respectiv de o autoritate publică judeţeană.
Dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de contencios administrativ.
De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin dispoziţii speciale cuprinse într-o lege organică specială.
Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competenţa materială în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, faţă de toate argumentele expuse, Înalta Curte, ţinând seama de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., stabileşte că în cazul în care se respinge total sau parţial contestaţia împotriva deciziei structurii Curţii de Conturi, revine competenţă materială de soluţionare a cauzei Tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structura judeţeană a Curţii de Conturi, ca autoritate publică judeţeană.
În cazul în care, în procedura instituită de Regulament pentru soluţionarea contestaţiei la decizie intervine desfiinţarea/ anularea deciziei emise de structura Curţii de Conturi, printr-o încheiere emisă de comisia de soluţionare a contestaţiei, care se substituie astfel deciziei structurii judeţene, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât, în această situaţie, actul administrativ care produce efecte juridice şi „dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice", fiind supus executării este această încheiere emisă de o comisie care funcţionează în cadrul Curţii de Conturi a României, autoritate publică centrală.
În altă ordine, chiar dacă soluţiile în ceea ce priveşte excepţiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între părţile din litigiu, faptul că prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost soluţionată irevocabil în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate şi constatării faptului că sunt nelegale dispoziţiilor pct. 228 şi 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, întăreşte argumentele expuse anterior cu privire la competenţa materială de soluţionare a unor astfel cauze. De asemenea, prin Decizia nr. 421din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat nelegalitatea aceloraşi dispoziţii.
De altfel, Înalta Curte a stabilit, prin mai multe decizii pronunţate ca regulator de competenţă, cât şi în astfel de litigii, cum este şi cel care face obiectul cauzei deduse judecăţii, că revine competenţa materială şi teritorială de soluţionare a acestor cauze Tribunalelor (ex. Decizia nr. 6112/2011, nr. 5657/2011, nr. 5658/2011, Decizia nr. 498 şi nr. 499/2012), impunându-se crearea unei jurisprudenţe unitare în ceea ce priveşte judecarea acestora.
Înalta Curte, ţinând seama de considerentele expuse, reţine că revenea competenţa materială de soluţionare a cauzei Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei.
În consecinţă, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza întâi şi alin. (61) şi art. 313 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competenţă soluţionare Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, Înalta Curte reţine că pronunţarea acestei soluţii face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale recurenţilor, formulate în faţa instanţei de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Curtea de Conturi a României, de Consiliul Judeţean Botoşani, de Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani şi de Sindicatul Salariaţilor din Aparatul de Specialitate al Consiliului Judeţean Botoşani împotriva sentinţei nr. 88 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5859/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 5861/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
