ICCJ. Decizia nr. 5898/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5898/2013
Dosar nr. 542/36/2011
Şedinţa publică de la 21 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Sesizarea Comisiei de cercetare a averilor
În temeiul art. 17 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată de către Agenţia Naţională de Integritate cu raportul de evaluare din 27 octombrie 2011 privindu-l pe Z.C., consilier local în cadrul Consiliului local B.
Potrivit raportul de evaluare, în perioada 2008-2010, persoana supusă evaluării şi soţia sa au realizat venituri din salarii şi din dividende în valoare de 96040,06 RON, au achiziţionat un imobil - teren – în suprafaţă de 564 m.p. situat în B., jud. Tulcea, pentru care au achitat 39.623 RON, au constituit depozite în valoare de 137.354 RON, au făcut retrageri de numerar din conturile deschise la instituţiile bancare şi au achitat rate pentru creditele contractate în anul 2005 în sumă de 302.439,35 RON, a acordat donaţii către Partidul Democrat Liberal în valoare de 5.600 RON.
În consecinţă, în perioada supusă controlului, cheltuielile au fost mai mari decât veniturile realizate cu 388.976,29 RON, respectiv 96.047,61 euro.
În timpul întocmirii raportului de evaluare, au fost evidenţiate, în afară de sursele de venit arătate în declaraţia de avere, dobândirea de venituri din dividende. Acestea au fost luate în considerare pentru stabilirea veniturilor totale realizate.
În faţa comisiei de evaluare nu au fost evidenţiate alte surse de venit, însă s-a reţinut depunerea de sume în numerar de către diverse persoane în conturile persoanei cercetate.
În ceea ce priveşte cheltuielile, Agenţia Naţională de Integritate a stabilit următoarele:
- în anul 2008 au fost efectuate cheltuieli reprezentând: achiziţionare teren, donaţii partid, retrageri de numerar din conturi – în sumă de 157.124,71 RON – rezultă astfel pentru anul 2008 că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 118.695,06 RON;
- în anul 2009 au fost efectuate cheltuieli reprezentând retrageri de numerar din conturi în sumă de 279.805,97 RON – rezultă că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 250.126,81 RON;
- în anul 2010 au fost efectuate cheltuieli reprezentând: donaţii partid, retrageri de numerar din conturi în sumă de 48.085,67 RON - rezultă că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 20.154,42 RON.
2. Procedura derulată în faţa Comisiei de cercetare a averilor
Î n conformitate cu prevederile Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, Comisia a dispus citarea persoanei a cărei avere este supusă controlului şi a soţiei sale, pentru a fi ascultaţi. Totodată, au fost citate persoanele care au putut da relaţii utile pentru lămurirea provenienţei bunurilor persoanei controlate şi s-au solicitat băncilor informaţii necesare pentru soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 564 m.p., dobândit în anul 2008, potrivit declaraţiei persoanei supuse controlului, întregul preţ a fost achitat din suma împrumutată de la un nepot, M.B.A.
Acesta a fost audiat şi a confirmat acordarea împrumutului. Totodată, ambele părţi au arătat că, din cauza relaţiilor de rudenie, nu au considerat necesar să încheie un contract de împrumut şi nu au stabilit un termen de rambursare. Împrumutătorul a făcut dovada veniturilor sale la data împrumutului, Comisia reţinând că acesta avea mijloacele financiare pentru a acorda un împrumut de circa 15.000 euro.
Potrivit raportului de evaluare, în contul persoanei supuse controlului au fost depuse sumele de 98.000 RON în anul 2008 şi 81.132 RON în anul 2009, de către C.A. Deşi motivele pentru care aceste sume au fost depuse sunt neclare, ceea ce a prezentat relevanţă pentru Comisie a fost faptul că, în urma audierii, persoana respectivă a confirmat depunerea acestor sume precum şi restituirea lor în întregime.
De asemenea, fiind audiată, N.I. a confirmat depunerea în contul persoanei cercetate, în anul 2009, a sumei de 5.000 RON şi a precizat că reprezintă parte din contravaloarea unei lucrări executate de către persoana cercetată – valoarea totală fiind de 9.000 RON. Restul sumei a fost depusă în contul lui Z.C. în anul 2010, de către fiica sa, C.J., care a depus o declaraţie autentică în acest sens.
Tot potrivit raportului de evaluare, în contul persoanei cercetate a fost depusă suma de 3.000 RON de către Ş.I., care, fiind audiat, a afirmat că nu îl cunoaşte pe Z.C. şi nu a depus niciodată o sumă de bani în contul acestuia. Potrivit informaţiilor primite de la bancă, datele persoanei audiate coincid cu datele persoanei care a făcut depunerea.
Concluzia raportului de cercetare a fost aceea a existenţei, în toată perioada supusă verificării, a unei diferenţe între venituri şi cheltuieli de 161.221,29 RON (163.994,81 + 16154,42 -18927,94), echivalentul în euro al sumei, faţă de cursul mediu Băncii Naţionale Române pentru fiecare an în parte, fiind de 37.400,21 euro.
În temeiul art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996 constatându-se, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din avere nu are caracter justificat, Comisia a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere a fost supusă controlului.
3. Procedura derulată în faţa instanţei de fond
Prin ordonanţa din 15 martie 2012, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Constanţa a dispus trimiterea cauzei având ca obiect procedura de control a averii declanşată ca urmare a sesizării formulate de către Agenţia Naţională de Integritate la Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 06 iunie 2012 persoana cercetată şi soţia acestuia au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii Agenţiei Naţionale de Integritate având ca obiect procedura de control a averii, ca netemeinică şi nefondată.
În vederea unei juste soluţionări a cauzei, persoanele cercetate au solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi cu expertiza contabilă, pentru a se evidenţia un calcul cât mai exact a situaţiei existente.
Prin încheierea de şedinţă din 04 iulie 2012 Curtea a încuviinţat cererea de probatorii formulată de persoana cercetată şi soţia acestuia şi a dispus efectuarea unei expertize contabile, cu obiectivele indicate la dosar.
4. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 520/CA din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a r espins sesizarea formulată de Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu persoană cercetată – Z.C. şi Z.E. – soţia persoanei cercetate şi intimatul Statul Român - prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca nefondată.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti a relevat existenţa unei diferenţe între veniturile şi cheltuielile persoanei cercetate şi ale soţiei sale în cuantum de 36 024,88 RON pe parcursul perioadei cercetate, respectiv 2008-2010, suma fiind justificată prin încasările realizate cu titlul de salarii, dividende, fonduri proprii, constituirea de depozite bancare, lucrări efectuate către terţi, împrumuturi acordate de persoane fizice, conform declaraţiilor de la dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, „p rin diferenţe semnificative, în sensul prezentei legi, se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă.”
În raport cu aceste prevederi legale, Curtea de Apel a constatat că diferenţele de avere înregistrate de persoana cercetată Z.C. şi de soţia acestuia se înscriu în marja stabilită de legiuitor pentru a nu fi considerate semnificative, având un cuantum inferior plafonului de 10 000 euro, iar veniturile obţinute, precum şi cheltuielile efectuate în perioada 2008-2010 au avut un caracter justificat, după cum s-a arătat în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
5. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, solicitând casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că instanţa de fond nu a arătat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea şi nu a analizat toate probele administrate în cauză, limitându-se la a menţiona expertiza contabilă, ale cărei concluzii şi le-a însuşit ad literam, fără a le supune propriei analize şi examinări.
De asemenea, recurentul a arătat că judecătorul fondului a ignorat cu desăvârşire celelalte probe aflate la dosarul cauzei, respectiv înscrisurile: raportul de evaluare din 27 octombrie 2011 al Inspecţiei de Integritate şi declaraţiile celor două persoane cercetate şi ale celorlalte persoane care au dat lămuriri cu privire la provenienţa bunurilor persoanelor cercetate, ce au fost audiate doar în faţa Comisiei de control a averilor constituită pe lângă Curtea de Apel Constanţa, nu şi ca martori, în mod nemijlocit de către instanţa de fond.
În fine, recurentul a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cerinţele şi observaţiile părţilor sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către Tribunalul sesizat. Astfel spus, art. 6 impune Tribunalului obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi a cererilor de probatorii ale părţilor cu excepţia aprecierii pertinenţei".
5.Apărările intimaţilor
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii Z.C. şi Z.E. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că instanţa a cercetat fondul cauzei şi a interpretat corect probele administrate – pe care le-au prezentat în detaliu în cuprinsul întâmpinării – şi că motivele indicate de recurent nu pot duce la casarea sentinţei, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurent şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele pe care le va indica în continuare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Secţia specializată de contencios administrativ a Curţii de Apel Constanţa a fost sesizată în temeiul art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, prin ordonanţa Comisiei de cercetare a averilor, care a constatat, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei părţi din averea persoanei cercetate şi a soţiei acestuia nu are caracter justificat (suma de 37.400,21 euro, echivalentă a 161.221,29 RON).
Potrivit art. 17 alin. (1) din aceeaşi lege, „judecarea cauzei se face pornind de la probele în faţa comisiei de cercetare”, dar părţile pot solicita, la prima zi de înfăţişare, probe noi, iar curtea de apel le poate încuviinţa.
Prin urmare, constatările Comisiei de cercetare a averilor pot fi înlăturate dacă ansamblul probator, trecut prin filtrul raţional al propriei evaluări efectuate de judecător, relevă o situaţie de fapt care atrage o încadrare juridică diferită.
Din lecturarea sentinţei atacate rezultă că unicul considerent pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a sesizării, prin aplicarea art. 18 din Legea nr. 176/2010, care defineşte diferenţele semnificative dintre venituri şi cheltuieli, a fost următorul.
„ Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti după sesizarea instanţei de contencios administrativ a relevat existenţa unei diferenţe între veniturile şi cheltuielile persoanei cercetate şi ale soţiei sale în cuantum de 36.024,88 RON pe parcursul perioadei cercetate, respectiv 2008-2010, sumă justificată prin încasările realizate cu titlul de salarii, dividende, fonduri proprii, constituirea de depozite bancare, lucrări efectuate către terţi, împrumuturi acordate de persoane fizice, conform declaraţiilor de la dosar”.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Rolul principiului motivării hotărârilor, consacrat prin acest text, este acela de a asigura o bună administrare a justiţiei şi de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.
De asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor , argumentelor şi elementelor probatorii (Albina contra României, Gheorghe contra României).
Instanţei nu i se poate cere să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părţilor, dar întinderea obligaţiei de motivare poate să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze (Ruiz Torija c. Spaniei).
În speţă, judecătorul fondului nu a făcut decât să preia concluziile raportului de expertiză, fără a analiza întreg conţinutul acestuia şi a-l corobora cu alte probe, neindicând raţionamentele care i-au fundamentat convingerea şi pe baza cărora a înlăturat argumentele părţilor, punând instanţa de recurs în situaţia de a nu putea exercita în control judiciar efectiv, în condiţiile în care verificarea comparativă a sumelor calculate de expert şi a celor reţinute de Comisie denotă diferenţe însemnate, iar expertul însuşi a explicat în raport că nu îşi asumă responsabilitatea pentru autenticitatea unora dintre documentele care i-au fost prezentate, aceasta nefăcând obiectul expertizei.
Or, raportul de expertiză contabilă efectuat în temeiul art. 201 C. proc. civ. conţine numai o opinie de specialitate a expertului asupra aspectelor contabile ale cauzei, opinie pe care instanţa trebuia să o examineze în raport cu toate elementele probatorii şi cu toate circumstanţele cauzei pentru a le da încadrarea juridică, în caz contrar neputându-se vorbi despre o cercetare judecătorească efectivă a fondului raportului juridic litigios.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs.
Acestea sunt motivele pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) – (2) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 va admite recursul şi va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează să analizeze şi să răspundă tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi, cu indicarea temeiurilor de drept şi de fapt care i-au format convingerea.
La adoptarea soluţiei au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 313 – 314 C. proc. civ., conform cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare , trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată , hotărând asupra fondului numai în situaţia în care casează hotărârea în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost pe deplin stabilite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 520/CA din 14 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 588/2013. Contencios. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 590/2013. Contencios → |
|---|
