ICCJ. Decizia nr. 5922/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5922/2013
Dosar nr. 10668/2/2009
Şedinţa publică de la 21 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3828 din 31 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta S.M. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii cu privire la pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că pârâta este deţinătoare a titlului de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989, iar la cererea înregistrată din 25 ianuarie 2007 adresată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a fost verificată în temeiul Legii nr. 187/1999, modificată şi completată sub aspectul colaborării cu organele fostei Securităţi.
Urmare a acestor verificări a fost întocmită nota de constatare din 3 decembrie 2008, fiind identificat, cu privire la pârâtă, Dosarul nr. R 74051 – titular S.M., aceasta fiind recrutată ca informator „în scopul căutării şi obţinerii, precum şi a transmiterii operative a informaţiilor şi datelor care interesează organele noastre”, „fapte sau intenţii ascunse” în rândul persoanelor care lucrează în cadrul unităţii şi în special în compartimentul documente secrete (perioada 1981 - 1986).
Pârâta a semnat angajament la data de 12 septembrie 1981, dobândind numele conspirativ A.
În procesul colaborării cu organele de Securitate pârâta a furnizat un număr de 30 de note informative „dovedind preocupare în cunoaşterea stării de lucruri şi rezolvarea sarcinilor trasate”. Astfel, cu privire la numitul mr. Dr. L. (doctor în cadrul unităţii militare) pârâta a furnizat mai multe note informative la datele de 10 februarie 1982, 3 martie 1982, 22 mai 1982, 1 iunie 1982, 6 martie 1982, 16 martie 1982, 25 august 1982, 10 septembrie 1982, în cuprinsul cărora aducea la cunoştinţa organelor de Securitate despre faptul că acesta completa reţete la diferite cadre militare, ridica medicamentele şi nu le dădea celor în cauză, iar o parte le vindea.
De asemenea, relatează împrejurarea că mr.dr. L. internează soldaţii în spital şi îi clasează contra unor avantaje materiale, precum şi faptul că acesta este nemulţumit pentru că nu a fost avansat în grad, nu a fost primit în partid şi este în permanenţă suspectat de unele cadre din unitate că săvârşeşte anumite ilegalităţi.
Ca urmare a informaţiilor furnizate de pârâtă a fost deschis dosarul de urmărire informativă L. pentru a se semnala manifestările negative ale mr. dr. L.B. în cadrul căruia s-a dispus încadrarea informativă cu sursa P.A. şi informatorul A.
Împrejurarea că anterior recrutării pârâta a fost urmărită în dosarul D.M. din 27 august 1981, dosar deschis pentru clarificarea unor afirmaţii în sensul că, reclamanta, în discuţiile pe care le poartă cu cadre militare, divulgă unele date din lucrările pe care le întocmeşte, precum şi a unor semnalări că se află în posesia unor obiecte de provenienţă străină, pe care le comercializează, nu este de natură a o exonera pe aceasta.
Instanţa de fond a apreciat că informaţiile furnizate de pârâtă au fost de natură a îngrădi drepturi precum: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prev. de art. 28 Constituţia României din anul 1965 şi art. 19 Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul al viaţă privată prevăzut de art. 17 Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, pârâta S.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta critică hotărârea instanţei de fond susţinând că:
-nu i s-a aprobat proba cu o adresă la Casa de Pensii şi la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pentru a obţine copie de pe cartea de muncă care a fost ridicată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi nerestituită;
-a cerut o expertiză grafologică, dar i s-au cerut hârtii scrise din anii 1981-1982, pe moment neputând prezenta astfel de înscrisuri;
-în prima adresă cerută de la U.M. Piteşti s-a răspuns că „a lucrat din 1980 până în 1978 la U.M. X.”, iar în al doilea răspuns că „a lucrat din 1981 -1986”;
-greşit s-a constatat că este „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”;
-conform certificatului eliberat la data de 17 octombrie 2006 este „Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, în 1994 fiindu-i extrase din picioare ultimele schije;
-este de formaţie grefier de instanţă şi a lucrat la biroul documente secrete, are statutul de „strict secret de importanţă deosebită pentru ţară” ca datorie faţă de postul său şi ca om conştient a trebuit să-i raporteze comandantului unităţii (urmare a sesizărilor făcute de soldaţi, rudele acestora şi personalul unităţii) faptul că medicul unităţii foloseşte soldaţii la munci casnice în gospodăria proprie, îi trece în rezervă în schimbul unor sume de bani şi alte foloase materiale;
-la dosarul cauzei nu există procesul - verbal semnat de membrii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a putea ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), defineşte colaboratorul Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.
În speţă, recurenta a semnat un angajament cu Securitatea pentru a furniza organelor securităţii informaţii ce interesează securitatea statului.
Urmare a acestui angajament a întocmit o serie de note privind ilegalităţile săvârşite de dr.L. E., relaţiile personale ale acestuia cu o anume subalternă.
Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.
În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.
Astfel, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de „colaborator al Securităţii” rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.
Astfel, persoana trebuia să furnizeze informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.
Înalta Curte arată că în Decizia nr. 843/2011, Decizia nr. 530/ 2009 şi Decizia nr. 1522/2011 ale Curţii Constituţionale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru a verifica dacă notele depuse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în susţinerea acţiunii îndeplinesc condiţiile legii şi din perspectiva interpretării instanţei de contencios constituţional, respectiv dacă a existat vinovăţie şi dacă s-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului este necesar a se analiza notele respective.
Analiza notelor informative redactate de recurentă nu relevă furnizarea unor elemente care să fi atras încălcarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aspectele expuse în acele note nu au legătură cu activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În ceea ce priveşte notele sau rapoartele întocmite de ofiţerii de Securitate, potrivit Deciziei nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale a României, acestea nu produc efecte şi consecinţe juridice, întrucât nu pot fi evaluate în mod real, ţinând seama de natura şi veridicitatea informaţiilor consemnate, gradul de implicare în activitatea de colaborare, ori circumstanţele colaborării.
În prezenta cauză, circumstanţele colaborării relevă că la data de 24 ianuarie 1981 s-a deschis dosar de urmărire informativă pentru recurentă, pentru verificarea relaţiilor cu străinii, inclusiv introducerea mijloacelor speciale I.C.T. la domiciliu, aşa cum rezultă din actele depuse în recurs.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că în acest caz nu este îndeplinită prima condiţie cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În cauza de faţă, probele administrate în susţinerea acţiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al securităţii, aşa cum au fost analizate în precedent demonstrează că pârâta nu şi-a asumat calitatea de colaborator, că nu a furnizat informaţii prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate , iar instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamantului.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S.M. împotriva sentinţei nr. 3828 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 590/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5924/2013. Contencios → |
|---|
