ICCJ. Decizia nr. 5925/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5925/2013
Dosar nr. 636/36/2012
Şedinţa de la 25 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 554/212 din 10 ianuarie 2012, contestatoarea SC M.F. SA, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Local Navodari, Oraşul Năvodari prin Primar şi Primarul Oraşului Năvodari, a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei din 12 decembrie 2011 şi a titlului executoriu din 12 decembrie 2011 şi a solicitat suspendarea executării titlului executoriu şi a somaţiei de plată până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare în temeiul art. 403 şi urm. C. proc. civ.
Prin încheierea din 8 martie 2012 Judecătoria Constanţa a dispus suspendarea executării silite începută în dosarul de executare din 2011 până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare.
La termenul de judecată din 3 aprilie 2012, contestatoarea SC M.F. SA a formulat excepţia de nelegalitate a deciziei de impunere din 31 august 2011 ce a stat la baza emiterii somaţiei din 12 decembrie 2011 şi a titlului executoriu din 12 decembrie 2011 emise de intimaţi.
Prin încheierea din 8 mai 2012, Judecătoria Constanţa a admis cererea formulată de contestatoarea SC M.F. SA şi a sesizat instanţa de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Constanţa, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a deciziei de impunere din data de 31 august 2011, suspendând totodată judecata cauzei până la soluţionarea irevocabilă a acestei excepţii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 636/36/2012.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 408 din data de 13 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta SC M.F. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că actul fiscal în cauză, decizia de impunere din 31 august 2011, poate supus procedurii administrative prin atacarea sa cu contestaţie reglementată de dispoziţiile art. 205 şi urm. din O.G. nr. 92/2003, precum şi cu acţiune în anulare.
Dispoziţia legală invocată prevede că, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
A reţinut, totodată, că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Astfel, judecătorul fondului a constatat că, în condiţiile în care contestatoarea are la dispoziţie atât calea specială a contestaţiei administrative, cât şi calea acţiunii în anulare, demersul procedural privind excepţia de nelegalitate a unui astfel de act administrativ este inadmisibil.
3. Recursul declarat împotriva sentinţei nr. 408 din data de 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC M.F. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă SC M.F. SA a arătat, în esenţă, că instanţa de fond, a interpretat greşit textele legale şi a pronunţat o soluţie nelegală.
A susţinut că pe calea contenciosului administrativ, prin intermediul excepţiei de nelegalitate, se poate analiza legalitatea oricărui act administrativ ce îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar decizia de impunere este un astfel de act administrativ. Mai mult decât atât, de acesta depinde soluţionarea fondului, motiv pentru care a fost sesizată în primul rând instanţa de contencios administrativ.
A mai arătat că excepţia de nelegalitate a deciziei de impunere a fost invocată motivat de faptul că, pe de o parte, aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de art. 43 şi 46 C. proc. fisc., între acestea enumerându-se şi lipsa motivării, condiţie ad validitatem a actului administrativ a cărei nesocotire atrage nulitatea actului, iar pe de altă parte, de faptul că incinta Principală nr. 1 şi incinta Terminal Amoniac fac parte din zone industriale, incompatibile cu Zona A de impozitare.
4. Procedura în fața instanței de recurs.
Intimaţii-pârâţi Consiliul Local Năvodari, Oraşul Năvodari, prin Primar, Direcţia Economică, Serviciul de Impozite, Taxe Locale, Control şi Executare Silită şi Primarul Oraşului Năvodari au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică, arătând că decizia de impunere nu a fost contestată în cadrul procedurii jurisdicţionale administrative şi nu s-au urmat dispoziţiile art. 205 alin. (1) şi art. 209 alin. (2) din O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc.
II. Considerentele și soluția instanței de recurs.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de cadrul legal aplicabil în cauză, Înalta Curte constată recursul formulat neîntemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate”.
În cauză, este necontestat că obiectul excepţiei de nelegalitate îl reprezintă decizia de impunere din 31 august 2011 ce a stat la baza emiterii somaţiei din 12 decembrie 2011 şi a titlului executoriu din 12 decembrie 2011 emise de intimaţi, excepţie invocată în cadrul unei contestaţii la executare, Dosarul nr. 554/212/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa.
Or, în doctrina de specialitate, precum şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut în mod constant că din coroborarea art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acţiunii directe sunt exceptate şi de la controlul pe calea excepţiei de nelegalitate.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepţiei de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.
Decizia de impunere fiscală poate fi atacată în condiţiile art. 205 şi urm. C. proc. fisc., pe calea unei contestaţii fiscale, la organul fiscal competent şi doar decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată în faţa instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.
Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de contencios administrativ, de a verifica pe calea excepţiei legalitatea unui act administrativ, nu poate fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desfiinţarea căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială.
Deci, sintetizând, actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acţiunii directe vor fi exceptate şi de la controlul de legalitate pe calea excepţiei de nelegalitate reglementat la art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, recursul va fi respins, ca nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC M.F. SA Năvodari împotriva sentinţei nr. 408 din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 97/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5933/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
