ICCJ. Decizia nr. 5930/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5930/2013
Dosar nr. 5902/2/2011
Şedinţa publică de la 25 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare întocmit la data de 09 iunie 2011, prin care a fost constatată starea sa de incompatibilitate, faţă de deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar în cadrul Primăriei comunei U., judeţul Giurgiu, şi a funcţiei de administrator al SC T.I. SRL.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că în concluziile Raportului de evaluare întocmit la data de 09 iunie 2011, A.N.I. reţine starea de incompatibilitate în perioada 19 iunie 2008 - 26 martie 2010, fără a arăta că, la data de 29 martie 2010 a încetat să mai deţină funcţia de viceprimar, conform Ordinului nr. 111/2010 emis de Prefectului Judeţului Giurgiu.
În aceste condiţii, Raportul A.N.I. este lipsit de temei legal, o eventuală stare de incompatibilitate impunându-se a fi apreciată faţă de mandatul în baza căruia deţine calitatea de viceprimar, respectiv mandatul obţinut la data de 27 iulie 2010.
Reclamantul a mai arătat că o eventuală incompatibilitate a unui primar/viceprimar trebuie tranşată, conform dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, în termen de 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie. Abia ulterior acestui moment se poate vorbi despre incidenţa stării de incompatibilitate.
Presupusa stare de incompatibilitate reţinută de A.N.I., nu numai că este lipsită de suport legal, dar este în contradicţie cu art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care prevede că „starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului […]”.
Reclamantul a susţinut că nelegalitatea Raportului A.N.I. se observă şi faţă de dispoziţiile art. 10 lit. e) din Legea nr. 176/2010 conform cărora: „inspectorii de integritate desfăşoară următoarele activităţi: […] e) evaluează conflicte de interese sau incompatibilităţi ale persanelor care ocupă demnităţi sau funcţii publice […]”, precum şi că A.N.I. a încercat suprapunerea a două situaţii distincte (mandatul actual şi aspecte anterioare acestuia) spre a contura o stare de incompatibilitate inexistentă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 6 octombrie 2011, pârâta A.N.I. a solicitat respingerea contestaţiei reclamantului, ca nefondată, susţinând, în esenţă, că adresele solicitate şi primite de la Primăria Comunei U. şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului evidenţiază, fără echivoc, faptul că, începând cu data de 19 iunie 2008 (data Hotărârii Consiliului Local al Comunei U., judeţul Giurgiu, privind alegerea domnului P.N. în funcţia de viceprimar), până la data de 26 martie 2010 (dată comunicată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca fiind cea de revocare a domnului P.N. din funcţia de administrator al SC T.I. SRL, cu număr de ordine în R.C. – J52/320/2004), reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Prin sentinţa nr. 2469 din data de 05 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.N., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia potrivit căreia prin raportul de evaluare întocmit la data de 09 iunie 2011 şi înregistrat sub nr. 68387/G/II/09 iunie 2011, A.N.I. a constatat, în urma evaluărilor efectuate, existenţa unei stări de incompatibilitate, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, prin deţinerea de către reclamantul P.N., începând cu data de 19 iunie 2008 (data hotărârii Consiliului Local al Comunei U., judeţul Giurgiu privind alegerea domnului P.N. în funcţia de viceprimar) şi până la data de 26 martie 2010 (dată comunicată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca fiind cea de revocare a reclamantului din funcţia de administrator al SC T.I. SRL), atât a funcţiei de viceprimar al comunei U., judeţul Giurgiu, cât şi a funcţiei de administrator al SC T.I. SRL.
Prima instanţă a reţinut, de asemenea, prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice altă funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi avute în vedere la emiterea Raportului de evaluare, Curtea a constatat deţinerea simultană de către reclamant a funcţiei de viceprimar şi a funcţiei de administrator la o societate comercială în perioada 19 iunie 2008 - 26 martie 2010.
Prin Hotărârea nr. 5 din 19 iunie 2008 adoptată de Consiliul Local al Comunei U., judeţul Giurgiu, reclamantul P.N. a fost ales în funcţia de viceprimar al comunei U.
Instanţa de fond a apreciat că Hotărârea Consiliului Local U. nr. 22 din 27 iulie 2010 şi Ordinul nr. 111 din 29 martie 2010 emis de Prefectul Judeţului Giurgiu, invocate de reclamant, nu au relevanţă în privinţa legalităţii Raportului de evaluare contestat, întrucât sunt emise ulterior datei de 26 martie 2010, reţinută ca fiind momentul până la care a existat starea de incompatibilitate.
A constatat că atât timp cât starea de incompatibilitate a fost reţinută începând cu data alegerii în funcţia de viceprimar, prin Hotărârea nr. 5 din 19 iunie 2008, este evident că Raportul de evaluare respectă şi dispoziţiile art. 10 lit. e) din Legea nr. 176/2010 şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, critica de nelegalitate formulată în acest sens fiind neîntemeiată.
Faptul că, începând cu data de 27 iulie 2010 şi până la data sesizării instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune, reclamantul nu a mai deţinut o altă funcţie în afară de aceea de viceprimar, nu este de natură să determine nelegalitatea Raportului de evaluare, act administrativ care constată existenţa stării de incompatibilitate pe o altă perioadă, respectiv 19 iunie 2008 - 26 martie 2010.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul P.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că prin sentinţa atacată instanţa de fond a încălcat principiul „ne bis in idem” întrucât a reţinut ca fiind nerelevante în ceea ce priveşte legalitatea Raportului de evaluare contestat, atât Hotărâre Consiliului Local U. nr. 22 din 27 iulie 2010 cât şi Ordinul nr. 111 din 29 martie 2010 emis de Prefectul Judeţului Giurgiu.
Astfel, a susţinut recurentul-reclamant că ordinul emis de Prefectul Judeţului Giurgiu reprezintă o relevanţă aparte în ceea ce priveşte raportul de evaluare contestat, întrucât acesta vine să sancţioneze tocmai situaţia de incompatibilitate reiterată cu multă întârziere de către intimata A.N.I. prin actul său.
Consideră recurentul-reclamant că prin raportul de evaluare contestat a fost încălcat dreptul persoanei de a nu fi supusă unei duble judecăţi şi duble sancţiuni, prin acesta fiind repusă în discuţie o situaţie juridică consumată şi deja sancţionată, iar existenţa unui nou mandat de viceprimar, conform Hotărârii Consiliului Local U. nr. 22 din 27 iulie 2010 ulterior încetării şi sancţionării stării sale de incompatibilitate este de natură a proba fără echivoc încălcarea principiului mai sus precizat.
Totodată, recurentul-reclamant a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nerespectarea principiului neretroactivităţii legii civile, susţinând că în raport de dispoziţiile Legii nr. 176/2010 şi în raport de momentul la care a fost constatată încetarea de drept a mandatului pentru starea de incompatibilitate, (respectiv 29 martie 2010 - Ordinul nr. 111) precum şi data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 - respectiv data de 1 septembrie 2010, acest principiu nu a fost respectat, prin raportul A.N.I. contestat fiind reluată o stare de incompatibilitate sancţionată deja.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2011 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, activitatea de evaluare a declaraţiei de avere a datelor şi informaţiilor privind averea existentă precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, existente în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează pe durata exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
Prin Raportul de evaluare întocmit la data de 9 iunie 2011 întocmit de intimata A.N.I. s-a constatat starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant în raport de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 prin deţinerea începând cu data de 19 iunie 2008 (data hotărârii Consiliului Local U. judeţul Giurgiu privind alegerea acestuia în funcţia de viceprimar) şi până la data de 26 martie 2010 (data comunicată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca fiind cea de revocare a reclamantului din funcţia de administrator al SC T.I. SRL).
Instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond legalitatea actului administrativ atacat, în baza probatoriului administrat în cauză şi în raport de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, funcţia de viceprimar deţinută de recurentul-reclamant fiind incompatibilă cu cea de administrator al unei societăţi comerciale, aceste funcţii fiind exercitate simultan în perioada 19 iunie 2008 - 26 martie 2010.
Criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora instanţa ar fi încălcat principiul de drept „ne bis in idem” prevăzut şi de dispoziţiile art. 4 al Protocolului 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât şi principiul neretroactivităţii legii civile sunt nefondate şi nu pot fi primite, întrucât astfel cum în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată, atât Hotărârea Consiliului Local U. nr. 22 din 27 iulie 2010 cât şi Ordinul nr. 111 din 29 martie 2010 emis de Prefectul Judeţului Giurgiu sunt acte emise ulterior datei de 26 martie 2010 data finală reţinută prin Raportul de evaluare pentru perioada de incompatibilitate.
Pe de altă parte, susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora acesta ar fi fost sancţionat de două ori pentru aceeaşi faptă, invocând în acest sens Ordinul Prefectului nr. 111 din 29 martie 2010, sunt nefondate, întrucât prin ordinul respectiv, în temeiul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare s-a constatat încetarea de drept a mandatului de viceprimar fără a se dispune aplicarea vreunei sancţiuni cu privire la starea de incompatibilitate reţinută.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.N. împotriva Sentinţei nr. 2469 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5927/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5938/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
