ICCJ. Decizia nr. 5954/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5954/2013
Dosar nr. 72585/3/2011
Şedinţa de la 25 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 martie 2011 sub nr. 2247/2/2011, reclamanta SC C.E. SRL în contradictoriu cu pârâţii Curtea De Apel Bucureşti şi SC S.C SRL, a solicitat desfiinţarea deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor din 2 martie 2011 şi, pe cale de consecinţă, în urma reţinerii cauzei spre rejudecare, anularea deciziei autorităţii contractante prin care a fost desemnată drept câştigătoare a licitaţiei publice SC S.C SRL.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor din 2 martie 2011, Consiliul a respins în mod nelegal şi netemeinic contestaţia formulată ca fiind inadmisibilă. Din motivarea acestei decizii rezultă că excepţia inadmisibilităţii a fost invocată din oficiu şi se bazează pe aprecierea că, în speţă, licitaţia organizată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 18 ianuarie 2011 nu ar fi fost o licitaţie publică şi că obiectul acesteia nu l-ar fi constituit închirierea unei clădiri existente, care nu se supune prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.
Reclamanta a susţinut că soluţia dată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este greşită întrucât contravene, pe de o parte, cadrului modului de desfăşurare a licitaţiei, stabilit de autoritatea contractantă prin documentaţia de atribuire, caietul de sarcini şi formularele publice la 26 noiembrie 2010, iar pe de altă parte, contravine obiectului acestei licitaţii.
A precizat că autoritatea contractantă, de la data publicării anunţului de publicitate şi până la finalizarea procedurii de atribuire, a precizat în toate documentele sale că organizează, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, o licitaţie deschisă pentru atribuirea unui contract de achiziţie publica.
Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, prin decizia din 2 martie 2011, fără să ţină seama de situaţia de fapt şi de conţinutul înscrisurilor aflate la dosarul licitaţiei, a făcut abstracţie de prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit căruia „contractul de servicii este acel contract de achiziţie publica (...) care are ca obiect prestarea uneia sau mai multor servicii astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele nr. 2A şi 2B” şi a decis în mod neîntemeiat că se află în faţă unui simplu contract de închiriere a unei clădiri existente pentru care, conform art. 13 lit. a) nu se aplica prevederile acestei ordonanţe.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost desemnata câştigătoare a licitaţiei deschise din data de 18 ianuarie 2011 pentru atribuirea contractului de achiziţie publică oferta SC S.C SRL este nelegală deoarece autoritatea contractantă a desemnat câştigătoare o ofertă care, în conformitate cu pct. VIII.8 din documentaţia de atribuire, trebuia respinsă ca neconformă lipsindu-i mai mult de trei documentele valabile şi obligatorii, fapt constatat şi consemnat în procesul-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor din data de 18 ianuarie 2011.
Decizia atacată este nelegală şi pentru că, deşi oferta societăţii reclamante a fost net avantajoasă din punct de vedere economic în raport cu oferta SC S.C SRL, astfel cum rezultă din procesul-verbal de deschidere al ofertelor, autoritatea contractantă a continuat şi după data de 18 ianuarie 2011 procedura de atribuire, solicitând o serie de clarificări care au dat posibilitatea societăţii declarate câştigătoare să-şi modifice oferta economică şi, de asemenea, să-şi completeze actele lipsă.
Intimata Curtea de Apel Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii petentei, arătând că decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor din 2 martie 2011 este legală şi temeinică.
Ministerul Justiţie a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, cerere încuviinţată în principiu de către instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 24 august 2011.
În motivarea cererii de intervenţie principală Ministerul Justiţie a invocat prevederile cuprinse în H.G. nr. 866/2003, arătând că are calitatea de titular al dreptului de administrare al bunului proprietate publică şi a solicitat anularea procedurii de licitaţie organizată de către intimata Curtea de Apel Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 1980 din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC C.E. SRL, în contradictoriu cu intimaţii Curtea de Apel Bucureşti, SC S.C SRL şi intervenientul principal Ministerul Justiţiei.
Prin aceeaşi decizie a fost disjunsă cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul principal Ministerul Justiţiei şi s-a dispus înaintarea acestei cauze la Serviciul registratură al Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în vederea formării unui dosar separat. S-a format, în urma disjungerii, Dosarul nr. 8544/2/2011.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 2377 din 24 octombrie 2011 a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimatele Curtea de Apel Bucureşti, SC C.E. SRL şi SC S.C. SRL în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a.
A reţinut în pronunţarea acestei soluţii că pârâta Curtea de Apel Bucureşti este o autoritate publică locală, astfel că revine tribunalului, în baza prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa de a soluţiona cauza, iar, pe de altă parte, fiind vorba de competenţă materială, nu sunt incidente prevederile art. 17 C. proc. civ., potrivit cărora cererile incidentale sunt de competenţa instanţei care judecă cererea principală, întrucât prorogarea legală de competenţă nu poate opera cu încălcarea normelor de competenţă materială.
3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti
Tribunalul Bucureşti secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3946 pronunţată la data de 17 octombrie 2012 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în consens cu instanţa învestită iniţial, că prorogarea legală de competenţă nu poate opera cu încălcarea normelor de competenţă materială, norme de ordine publică.
În cauza de faţă, însă, instanţa anterioară a luat deja, prin încheiere interlocutorie, o măsură care presupunea prorogarea competenţei sale materiale, respectiv a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie principală formulată de către Ministerul Justiţiei, efectele introducerii cererii de intervenţie voluntară principală se produc dacă instanţa de judecată pronunţă o încheiere de încuviinţare în principiu, între efecte fiind şi prorogarea legală de competenţă, art. 17 C. proc. civ., pentru că încuviinţarea în principiu presupune pronunţarea unei încheieri interlocutorii, prin care instanţa, verificând toate condiţiile de admisibilitate, apreciază că este fezabilă soluţionarea unitară a cererii de chemare în judecată şi a cererii de intervenţie, aflate în strânsă legătură.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., privind prorogarea legală de competenţă.
Prorogarea legală poate să opereze chiar dacă s-ar nesocoti norme de competenţă materială exclusivă, întrucât, prin dispoziţiile art. 17 C proc. civ., situat în Cartea I, Titlul III „Dispoziţii speciale”, după textele legale ce reglementează competenţa materială, legiuitorul a avut intenţia de a deroga de la normele anterioare de competenţă, respectiv de la regulile înscrise în art. 1-16 C. proc. civ.
Cu referire la împrejurarea potrivit căreia Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus prin decizia civilă nr. 1980 din 30 septembrie 2011 disjungerea cererii de intervenţie principală formulată de intervenientul principal Ministerul Justiţiei, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cererea cu caracter incidental, în raport cu dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. rămâne competentă să soluţioneze această cerere şi după disjungere.
Atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenţie, instanţa poate să dispună disjungerea celor două cereri şi judecata separată (art. 55 C. proc.civ.).
În urma disjungerii, se va constitui un dosar separat pentru cererea de intervenţie. Cererea din acest dosar nu va fi declinată, întrucât efectul prorogării de competenţă subzistă chiar dacă cererile sunt soluţionate prin hotărâri diferite.
Aşa fiind, în considerarea caracterului cererii şi a normelor ce reglementează prorogarea legală de competenţă, Curtea apreciază că litigiul este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Ministerul Justiţiei, SC C.E. SRL, SC S.C SRL şi Curtea de Apel Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, complet de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5947/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5957/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
