ICCJ. Decizia nr. 6003/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6003/2013
Dosar nr. 3880/40/2011
Şedinţa publică de la 28 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 385 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de nelegalitate invocată de reprezentantul legal Sindicatul I. Botoşani – prin preşedinte S.C. şi reclamanţii A.L., A.T., C.D., D.M., D.M.A., D.A., G.S., H.L., H.D., L.A., N.V., O.G.P., P.C.B., R.S., S.E.D., S.M. şi U.F., în contradictoriu cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor Capitolului II „Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011” lit. A, B, C, D şi E din Ordinul comun nr. 42/77/2011 a Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursurilor se arată, în esenţă, că în mod greşit a reţinut prima instanţă că prevederile normative contestate sunt nelegale, întrucât acestea nu fac decât să stabilească în concret, prin aplicarea normelor de principiu prevăzute de lege, modalitatea de încadrare şi reîncadrare a personalului plătit din fondurile publice, precum şi formula concretă de calcul a salariilor şi indemnizaţiilor aferente.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Obiectul excepţiei de nelegalitate supuse analizei în cauza de faţă îl constituie dispoziţiile pct. 1II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi ministrul finanţelor publice.
Potrivit acestor dispoziţii normative, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. În mod similar se va proceda şi pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcţia, clasa, gradul, treapta de salarizare deţinute anterior suspendării din funcţie. În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.
Pentru funcţionarii publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deţinută anterior”.
Dispoziţiile normative contestate au fost emise în aplicarea şi executarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, conform prevederilor art. 17 din acest act normativ „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice, care va stabili şi formula concretă de calcul al salariilor, indemnizaţiilor şi soldelor pentru anul 2011”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat” (art. 2) şi „Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010” (art. 4 alin. (3)).
În cadrul procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcţie de actele normative cu forţă juridică superioară în baza cărora acesta a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Argumentul invocat, atât de către intimaţii-reclamanţi cât şi de către prima instanţă, în favoarea tezei nelegalităţii dispoziţiilor normative contestate îl constituie împrejurarea că acestea fac referire la treapta 3 de salarizare, fără ca Legea nr. 285/2010 să conţină o astfel de prevedere, argumentul fiind, evident, greşit.
Astfel, din conţinutul prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, rezultă că legiuitorul a urmărit ca, pentru anul 2011, salarizarea personalului nou-încadrat, precum şi a celui promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea să se facă la un singur nivel de salarizare, acela fiind cel în plată pentru funcţii similare.
Prevederile art. 2 din lege trebuie, însă, interpretate prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. (3) din aceeaşi lege, mai sus citate, cu care se coroborează şi care fac trimitere în mod expres la o salarizare având drept referinţă funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, acestea reprezentând, deci, „nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare”, la care se referă art. 2.
Aşadar, dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 nu doar că nu exclud raportarea la trepte de salarizare dar chiar o prevăd, stabilind că salarizarea, pentru personalul aflat în situaţiile menţionate în ipoteza normei, se face la „nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare”, acest nivel fiind, conform art. 4 alin. (3) din aceeaşi lege, cel „în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010”, nivel stabilit începând cu 1 ianuarie 2011, prin reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice.
Că astfel trebuie interpretate prevederile legale în discuţie rezultă şi din dispoziţiile cuprinse la pct. 11 art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată prin Legea nr. 283/2011, unde se prevede în mod expres că „În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.
Aceste dispoziţii legale, deşi edictate ulterior emiterii prevederilor normative contestate în cauză, confirmă în mod clar şi neechivoc modul de interpretare coroborat al dispoziţiilor art. 2 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 şi, implicit, legalitatea soluţiei reglementate de dispoziţiile pct. 1II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legii, ce fac obiectul excepţiei de nelegalitate.
Legiuitorul a menţinut, aşadar, acelaşi criteriu de calcul al nivelului de salarizare pentru funcţionarii publici nou-încadraţi sau promovaţi, inclusiv pentru anul 2012, acesta fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizată în anul 2010.
Or, prevederile pct. 1II lit. B din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 42/77/2011, emis de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi ministrul finanţelor publice, realizează tocmai punerea în aplicare a acestei reguli, instituită de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, pe care le respectă întocmai.
Faţă de cele arătate, constatându-se că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani împotriva sentinţei nr. 385 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. II lit. A,B,C,D,E din Ordinul comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5963/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 6004/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
