ICCJ. Decizia nr. 6201/2013. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6201/2013
Dosar nr. 11516/2/2010
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 noiembrie 2010, reclamanta Antena TV G. SA (iniţial SC TV A.1 SA) a chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, solicitând anularea Deciziei nr. 1104 din 4 noiembrie 2010 emise de acesta şi exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 20.000 RON, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea somaţiei publice sau diminuarea cuantumului amenzii spre minimul prevăzut de lege şi suspendarea sancţiunii până la pronunţarea hotărârii definitive şi irevocabile, conform art. 952 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.
În susţinerea acţiunii s-a arătat că în cadrul şedinţei din data de 4 noiembrie 2010 s-a adoptat Decizia nr. 1104 având ca temei pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului şi ale art. 27 alin. (1) şi (4) din Decizia CNA nr. 187/2006.
În motivare s-a arătat că în toate ediţiile celor doua emisiuni (Acces direct şi Observator), au fost difuzate exclusiv numai imagini editate ("blurate", în sensul ca orice parte a corpului uman care se încadrează la categoria nuditate nu au fost înfăţişate) şi au fost purtate discuţii cu invitaţii din studio, cu privire la imaginile prezentate şi cu privire la evenimentul în chestiune, discuţii în cadrul cărora nu s-a folosit, niciun moment, un limbai obscen sau trivial, nefiind încălcate dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 544/2002.
De asemenea, s-a susţinut că limbajul folosit în cadrul emisiunilor şi conţinutul discuţiilor nu a fost, susceptibil de a încălca normele legale, însuşi paratul neputând identifica şi prezenta, cu titlu de exemplu izolat măcar, un limbaj care să poată afecta dezvoltarea fizica, mentala sau morala a copiilor.
S-a mai invocat în acţiune că emisiunea a conţinut, pe tot parcursul său, semnul de avertizare potrivit căruia accesul minorilor la vizionarea imaginilor impune acordul prealabil al părinţilor şi, de asemenea, emisiunea nu a conţinut scene de nuditate şi nici nu a fost reprezentat actul sexual.
A invocat reclamanta că dreptul la libera exprimare se bucură de o protecţie absolută iar exercitarea acestuia poate fi limitat, prin excepţie, numai în baza legii, şi, fiind vorba de limitarea unui drept fundamental, norma legală este de stricta interpretare şi aplicare, iar încălcarea acestei obligaţii imperative nu este justificată ca excepţie de niciuna din caracteristicile speţei de faţă.
De asemenea, s-a invocat faptul că protecţia libertăţii de exprimare este garantată inclusiv emisiunilor televizate, chiar dacă acestea îmbracă uneori o formă mai puţin convenţională în care se prezintă şi se critica fapte negative din orice arie a vieţii cotidiene, iar mesajul transmis în fiecare emisiune este unul de condamnare morală.
A arătat reclamanta că dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (4) din Decizia nr. 187/2006 nu au fost încălcate, pentru că în emisiune nu au existat expresii necorespunzătoare, triviale ori obscene, nu au existat nici imagini cu elemente de nuditate, acestea fiind în totalitatea lor şi în întregimea fiecăreia "blurate".
În drept, a invocat reclamanta art. 93 din Legea nr. 504/2002 privind audiovizualul.
Pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare la data de 1 aprilie 2011, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 7783 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Antena TV G. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în raport de dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, raportat la prevederile art. 16 şi 27 alin. (1) şi (4) din Decizia nr. 187/2006 şi art. 16 din Decizia CNA nr. 187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, că prin Decizia nr. 1104 din 4 noiembrie 2010, CNA a aplicat reclamantei SC TV A. 1 SA sancţiunea amenzii în cuantum de 20.000 RON.
Analizând imaginile care au fost prezentate în cadrul emisiunilor în discuţie („Acces Direct” la datele de 11, 13 şi 15 octombrie 2010, difuzată cu începere de la ora 17, respectiv „Observator” la data de 11, respectiv 15 octombrie 2010, difuzată începând cu ora 19), conţinutul comentariilor participanţilor la emisiunea „Acces Direct”, respectiv al celor făcute pe marginea ştirilor, Curtea a apreciat că susţinerile reclamantei privind abuzul de drept al autorităţii pârâte nu pot fi reţinute.
Astfel, a considerat judecătorul fondului că împrejurarea că imaginile au fost blurate nu poate sta la baza concluziei netemeiniciei actului administrativ, în condiţiile în care acestea permiteau deducţia asupra situaţiilor cu conotaţie sexuală prezentate, având în vedere şi comentariile ce însoţeau prezentarea imaginilor, precum şi tema emisiunii („vor în filme pentru adulţi; I.D şi soţia sa au apărut în poze sexy”, „Sexy la vârsta a treia?”, „Artiştii vorbesc despre I.D. şi soţia sa”).
S-a mai avut în vedere că deşi expresiile precum „filme pentru adulţi”, „poze sexy”, „au apărut dezbrăcaţi”, „am făcut dragoste”, „filme xxx” nu sunt obscene sau triviale, prin decizia CNAS nu s-a reţinut acest lucru, ci împrejurarea că, alăturate imaginilor difuzate, au fost de natură a prejudicia dezvoltarea psihică sau morală a minorilor .
Curtea a constatat că în mod just CNA a apreciat că reclamanta nu a ţinut cont la programarea şi difuzarea acelui subiect de criterii precum tipologia limbajului („Ne iubim mai mult ca în prima noapte când am făcut dragoste. Avem curajul să jucăm în filme porno, ne pricepem”, „Şoc: Amor pentru comerţ cu vin. După pozele sexy, D. şi P. au deschis crama”, „Cei doi artişti au apărut dezbrăcaţi în ziare, în scene desprinse parcă din filmele pentru adulţi”, etc.), numărul şi natura scenelor de nuditate (fotografiile blurate, dar într-o măsură în care situaţiile arătate de respectivele imagini puteau fi deduse, prezentate în mod repetat), încadrând greşit emisiunea ca fiind una ce poate fi vizionată de minori cu acordul părinţilor.
În fine, judecătorul fondului a constatat că actul administrativ contestat este adoptat cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii la situaţia de fapt, amenda aplicată fiind orientată spre minim în condiţiile în care reclamanta a mai fost sancţionată anterior pentru încălcarea aceloraşi dispoziţii legale.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei, a apreciat instanţa că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC Antena TV G. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că emisiunile pentru care a fost sancţionată prin decizia atacată, nu au încălcat dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 544/2002 a audiovizualului şi nici art. 27 alin. (1) şi (4) din Decizia nr. 187/2006 a CNA.
Consideră recurenta că a argumentat şi dovedit cu ocazia judecăţii în fond a cauzei, că difuzarea emisiunilor s-a efectuat cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale iar sancţionarea sa cu amendă, dispusă prin decizia atacată, îi încalcă dreptul constituţional garantat la liberă exprimare, reprezentând un abuz de drept din partea autorităţii.
Intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare invocând excepţia nulităţii recursului, pentru neindicarea motivelor pentru care acesta a fost declarat, în sensul că în cuprinsul cererii de recurs nu au fost formulate critici propriu-zise la adresa sentinţei atacate şi a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea deciziei contestate ca fiind legală şi temeinică.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ. excepţia invocată, Înalta Curte urmează a o respinge, cererea de recurs fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., care permit recurentului invocarea oricărui motiv de nelegalitate şi netemeinicie iar, pe de altă parte, reluarea susţinerilor şi apărărilor formulate cu ocazia judecării pe fond a cauzei, permit încadrarea acestora într-unul din motivele de casare prevăzute de lege, astfel că nu se poate reţine nemotivarea recursului în cauză şi în consecinţă nici nulitatea acestuia.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică, în speţă nefiind întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării sentinţei.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, în raport cu materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată în funcţie de situaţia faptică.
În fapt, obiectul acţiunii recurentei-reclamante l-a constituit Decizia nr. 1104 din 4 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile art. 16 şi art. 27 alin. (1) şi (4) din Decizia nr. 187/2006, privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 39 alin. (1) din Legea audiovizualului, este interzisă difuzarea în serviciile de televiziune şi de radiodifuziune a programelor care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată, iar potrivit alin. (2) şi (3) difuzarea acelor programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, se poate face numai dacă prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme din zona de transmisie, în situaţii normale nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.
Potrivit prevederilor Codului audiovizualului invocate programele de ştiri şi de actualităţi se supun cerinţelor de protecţie a copiilor şi vizionării în familie, iar subiectele sau evenimentele cu teme sexuale pot fi prezentate înainte de ora 22:00, numai în situaţia în care imaginile şi comentariile care le însoţesc nu afectează copii.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că decizia contestată prin care recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă a fost emisă cu respectarea, interpretarea şi aplicarea strictă a legii.
În ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante potrivit cărora niciuna dintre imaginile difuzate şi nici dialogul purtat în cadrul emisiunilor respective nu pot fi incluse în categoria celor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, fiind difuzate exclusiv imagini editate (blurate) iar limbajul folosit în cadrul discuţiilor nefiind un limbaj obscen sau trivial, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere că prin decizia de sancţionare, nu s-a reţinut ca încălcare utilizarea unui astfel de limbaj, ci nerespectarea dispoziţiilor referitoare la programarea şi difuzarea acestor programe la o oră accesibilă minorilor, fără a se ţine cont de tipologia limbajului folosit pentru descrierea imaginilor care deşi erau blurate, permiteau distingerea conţinutului acestora, cu o evidentă conotaţie sexuală şi având în vedere ora de difuzare accesibilă minorilor, erau de natură a afecta dezvoltarea mentală şi morală a acestora.
Având în vedere aceste considerente, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut că actul administrativ atacat a fost adoptat cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii la situaţia de fapt, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de SC Antena TV G. SA împotriva Sentinţei nr. 7783 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6187/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 6256/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
