ICCJ. Decizia nr. 613/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 613/2013
Dosar nr. 2244/2/2010
Şedinţa publică de la 7 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul I.C., constatarea calităţii acestuia din urmă de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a învederat instanţei că verificarea pârâtului s-a realizat la solicitarea Asociaţiei AAA Bucureşti, respectiv a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în considerarea calităţii acestuia de deţinător al titlului de revoluţionar.
Potrivit Notei de constatare din 23 ianuarie 2009 şi a înscrisurilor anexate, pârâtul a furnizat organelor de securitate informaţii despre persoane care aveau rude în străinătate, respectiv situaţia unor români stabiliţi în Occident.
În raport de concretizarea colaborării pârâtului cu organele de securitate, sunt întrunite cerinţele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de acesta referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în şedinţa publică din data de 1 septembrie 2010, pârâtul I.C. a solicitat instanţei respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că afirmaţiile reclamantului ca şi diferitele note ("probe") anexate la acţiune sunt scoase din context, nu sunt analizate din perspectivă istorică prin raportare la vremurilor de atunci, a situaţiei personale şi a profesiei pe care am exercitat-o, a faptului în cadrul obligaţiunilor de serviciu a trebuit să călătorească de multe ori în străinătate, situaţie care vrând nevrând îl punea în "contact" cu "serviciul de cadre" al C.C.P.T.T. Bucureşti, respectiv C.I.P.M. la care a lucrat.
Astfel, referitor la dosarul nr. XXX, pârâtul a arătat că acesta cuprinde doar rapoarte ale ofiţerului de contrainformaţii F.F. despre pârât, nu există nici un document olograf al acestuia prin care acesta să fi "raportat executarea unor ordine primite pe linie de informaţii sau să fi manifestat iniţiative în acest sens. Angajamentul semnat de pârât nu a fost urmat de note informative de nici un fel, iar cele puse pe seama sa în rapoartele menţionatului ofiţer întocmite de aceea erau informaţii cuprinzând fapte de notorietate ca cea de pildă referitoare la faptul că unul dintre colegii de pluton avea rude în străinătate, nu sunt de natură a fi calificate ca informaţii ""prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
În privinţa Dosarului YYY, pârâtul arată că Nota din 16 noiembrie 1981 a fost întocmită de el după revenirea în ţară de la un stagiu de pregătire profesională pentru service desfăşurat la firma germană N.G. a cărui reprezentant în România era.
Această notă este singurul document olograf care a fost întocmit de pârât şi constituie piesa centrală pe care se fundamentează cererea C.N.S.A.S. de a-l considera colaborator al securităţii, prin interpretarea tendenţioasă a conţinutului acesteia. Este de observat că acesteia îi lipseşte un element esenţial pentru a putea fi calificată drept o notă informativă întocmită de un colaborator al securităţii - este semnată cu numele său, şi nu cu un nume conspirativ "X" care i-a fost atribuit şi care trebuia să-l "acopere".
Referitor la această notă, pârâtul subliniază că acesta a fost întocmită în condiţiile în care exista o obligaţie legală de a informa autorităţile statului în situaţia unei deplasări în străinătate. Nota poartă o menţiune a ofiţerului din care rezultă că acesta notă a fost dată "cu ocazia contactării acestuia după venirea din R.F.G”, ceea ce presupune iniţiativa organului de informaţii, deşi mai apoi acesta se contrazice invocând că nota s-a dat din proprie iniţiativă.
Nota este anterioară angajamentului semnat de I.C. la data de 29 ianuarie 1982, iar prin conţinutul său prezintă generalităţi de notorietate despre situaţia din Germania (existenţa trupelor americane şi locaţia lor - care se putea afla citind indicatoarele de pe şosea, atitudinea antinucleară a populaţie observată la o demonstraţie şi din programele TV, modul de viaţa din Germania, etc.) arată că ea nu este decât un document formal, cu un conţinut lipsit de interes întocmită doar pentru a îndeplini obligaţia legală privind informarea autorităţilor în situaţia efectuării unor deplasări în străinătate în interes de serviciu.
Prin sentinţa civilă nr. 1386 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul I.C., domiciliat în mun. Bucureşti, sector 3.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Nota de constatare din 23 ianuarie 2009, întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S. sintetizează activitatea pârâtului în raport de următoarele documente ale dosarului:
2.1. În dosarul de reţea XXX, avându-l ca titular pe pârâtul I.C., elev subinginer la UM Ploieşti, recrutat pentru supravegherea informativă a colegilor de pluton, având numele conspirativ de colaborator „X”.
Angajament de colaborare, din 16 mai 1975, întocmit şi semnat olograf de titular cu numele real, dat în libertate.
Raport cu propunerea de recrutare ca colaborator, din 26 aprilie 1975, întocmit dactilo şi semnat olograf de It. col. F.F., aprobat de It. col. V.I., şef Birou UM Ploieşti.
Raport asupra felului cum a decurs recrutarea colaboratorului „X", din 17 mai 1975, întocmit dactilo şi semnat olograf de It. col. F.F., aprobat de It. col. V.I., şef Birou UM Ploieşti;
Raport cu propunere de scoatere din reţeaua informativă a colaboratorului, din 25 septembrie 1975, întocmit dactilo şi semnat olograf de It. col. F.F., aprobat de It. col. V.I., şef Birou UM Ploieşti;
2.2. În dosarul de reţea YYY, avându-l ca titular pe pârâtul I.C., subinginer, recrutat pentru „încadrarea informativă a numitului P.R." şi pentru completarea reţelei informative la C.C.P.T.T. Bucureşti, având nume conspirativ de colaborator „X".
Notă din 16 noiembrie 1981, întocmită şi semnată olograf de titular (dată cu ocazia unei contactări, anterior recrutării), primită de cpt. P.I., I.M.B.;
Notă de relaţii, nedatată (dată cu ocazia recrutării), întocmită şi semnată olograf de titular cu numele conspirativ „X”, primită de cpt. P.I., I.M.B.;
Angajament, din 29 ianuarie 1982, întocmit şi semnat olograf de titular cu numele real, în libertate, dat în prezenţa cpt. P.I.
Raport cu propunerea de recrutare, din 27 ianuarie 1982, întocmit şi semnat olograf de cpt. P.I., aprobat de col. C.I. (şef serviciu), I.M.B.;
Raport cu propuneri de înregistrare ca informator, din 02 februarie 1982, întocmit şi semnat olograf de cpt. P.I., aprobat de col. C.I. (şef serviciu), I.M.B., în care se consemnează:
Raport cu propuneri de trecere în categoria persoană de sprijin a informatorului „X", din 17 decembrie 1987, întocmit şi semnat olograf de cpt. P.I., aprobat de It. maj. M.V. (şef serviciu) şi de mr. A.G. (şef colectiv), I.M.B., în care se consemnează:
Raport cu propuneri de încetare a legăturii cu persoana de sprijin „X", din 27 februarie 1988, întocmit şi semnat olograf de cpt. P.I., aprobat de mr. A.G. (şef colectiv), I.M.B.;
2.3. În dosarul de urmărire informativă QQQ, avându-l ca titular pe numitul P.I.R., tehnician în cadrul întreprinderii „R." Bucureşti, lucrat prin dosar de supraveghere informativă pentru „relaţii neoficiale cu cetăţeni străini"
Notă de analiză în D.U.I. „C.", din 20 martie 1982, întocmită şi semnată olograf de cpt. P.I., aprobată de col. C.I. (şef serviciu), I.M.B..
Notă de analiză a D.U.I. „C.", din 02 aprilie 1983, întocmită şi semnată olograf de cpt. P.I., I.M.B.;
Raport din 31 mai 1983, întocmit şi semnat olograf de cpt. P.I., I.M.B.
Analizând aceste documente, prima instanţă a constatat că nu reiese întrunirea primei cerinţe a art. 2 lit. b), privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, în ceea ce priveşte documentele pe care reclamantul îşi fundamentează acţiunea regăsite în dosarele XXX, respectiv QQQ, Curtea a apreciat că din conţinutul acestora nu reiese că pârâtul ar fi furnizat informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, simplele angajamente, neurmate de furnizarea efectivă de astfel de informaţii, fiind irelevantă în soluţionarea prezentei cauze, iar notele şi rapoartele ofiţerilor de securitate, cât timp nu sunt grefate pe delaţiuni efective, cu privire la persoane şi atitudini concrete, identificate sau cel puţin identificabile, nu sunt în măsură a proba întrunirea cerinţelor legale.
Sub semnul acestei concluzii stă şi unul dintre cele două aspecte considerate ca relevante de reclamant în cuprinsul acţiunii sale, anume cel consemnat de ofiţerul de securitate relativ la faptul că pârâtul a semnalat „că unii elevi de la şcoala de ofiţeri de rezervă au rude şi relaţii în străinătate, printre care l-a semnalat şi pe elevul R.E., care are o mătuşă în Canada şi un unchi în Israel”.
În opinia instanţei, o atare informaţie nu poate fi calificată, prin ea însăşi, în mod singular, ca denunţând vreo activitate sau acţiune a numitului R.E. potrivnică regimului totalitar comunist.
În ceea ce priveşte nota dată de pârât, cu ocazia deplasării în R.F.G. regăsită în dosarul YYY, anume nota din 16 noiembrie 1981, a reţinut prima instanţă că simpla menţionare a faptului că pârâtul, în cursul perioadei de şcolarizare în R.F.G., a stat de vorbă cu o persoană originară din România, stabilită în Occident, nu se poate subsuma sintagmei furnizare de informaţii cu privire la atitudini sau acţiuni potrivnice regimului.
În acest sens a mai reţinut instanţa de fond că, dincolo de faptul că, în situaţia concretă a pârâtului, aceste bariere informaţionale au fost destrămate de însăşi deplasarea pârâtului în R.F.G., menţionarea că pârâtul însuşi a avut o discuţie cu persoana în cauză ar echivala cel mult cu un „autodenunţ”, ipoteză neavută în vedere de legiuitor în conturarea sferei noţiunii de „colaborator”.
Instanţa de fond, concluzionând, a constatat ca nefiind îndeplinită prima cerinţă pentru întrunirea calităţii de colaborator, şi anume aceea ca prin informaţiile furnizate să se denunţe activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 din C. proc. civ.
Recurentul-reclamant critică sentinţa atacată arătând că instanţa a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând, în mod greşit, că „notele şi rapoartele ofiţerilor de Securitate, cât timp nu sunt grefate pe delaţiuni efective, cu persoane şi atitudini concrete, identificate sau cel puţin identificabile, nu sunt în măsură a proba întrunirea cerinţelor legale”.
Se susţine că, una dintre informaţiile furnizate de pârât face referire la o persoană precis identificată, despre care afirmă că are o mătuşă în Canada şi un unchi în Israel, în documentul original numele celui denunţat apărând integral. Se mai arată că ofiţerii de legătură au „dat sarcină” intimatului să obţină noi detalii despre persoana denunţată, situaţie care se încadrează în ipoteza textului prevăzut de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Se mai afirmă că din formularea textului legal invocat rezultă clar că legiuitorul a dat forţă probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât şi relatărilor verbale consemnate de lucrătorii securităţii, nefiind necesară coroborarea acestora cu alte mijloace de probă.
În final se arată că, în speţă, autoritatea reclamantă a făcut dovada calităţii de colaborator al pârâtului I.C., informaţiile furnizate vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii promovate la instanţa de contencios administrativ îl constituie constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului I.C..
Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului semnării unui angajament sau a furnizării unor informaţii, ci prin verificarea concomitentă a întrunirii condiţiei legale relative la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, or cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată în funcţie de situaţia faptică.
Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reţinut şi de către prima instanţă, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Rezultă aşadar că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiţii legale referitoare la:
- acţiunile persoanei în cauză: furnizarea de informaţii sub orice formă;
- conţinutul informaţiilor: referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- scopul acestor informaţii: să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, consideră că informaţiile furnizate de intimat în cadrul Dosarelor nr. XXX şi YYY nu respectă condiţia legală cu privire la scopul informaţiilor, mai precis, nu se referă la activităţi potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, dosarul nr. XXX se referă la perioada petrecută de intimat în şcoala de ofiţeri în rezervă, cuprinde doar rapoarte ale ofiţerului de contrainformaţii F.F. despre I.C., neexistând nici un document olograf al acestuia din urmă prin care pârâtul să fi furnizat informaţii la cerere sau din proprie iniţiativă. Angajamentul semnat de I.C. la data de 16 mai 1975 nu a fost urmat de note informative, iar la data de 25 septembrie 1975, după terminarea serviciului militar, a fost scos din reţeaua informativă.
În acest context, Înalta Curte constată că în perioada de 4 luni de zile scursă de la momentul angajamentului şi cel al scoaterii din reţea nu există niciun document care să ateste faptul că I.C. a desfăşurat vreo activitate care să poată fi calificată ca cea a unui informator. În acest sens, este şi menţiunea expresă „Documente care atestă transmiterea de informaţii către securitate”, din Nota de constatare (dosar fond) respectiv: „Nu s-au identificat documente care conţin informaţii transmise către Securitate”.
În ceea ce priveşte Dosarul nr. YYY, se constată că intimatul-pârât I.C. a furnizat o singură notă informativă datată 16 noiembrie 1981, cu ocazia deplasării în interes de serviciu, împreună cu alţi colegi, în R.F.G., la întoarcerea în ţară fiind contactat de organele securităţii cu scopul de a prezenta informaţii.
Din conţinutul notei, aflată la dosarul de fond, rezultă că, prin intermediul acesteia s-au prezentat informaţii generale despre deplasare, menţionându-se şi câteva persoane salariate ale firmei N.G., una dintre acestea fiind originară din România, dar stabilită în R.F.G., fără însă a relata niciun aspect legat de atitudini sau acţiuni pe care organele securităţii le-ar fi putut reţine ca fiind potrivnice regimului comunist.
Or, după cum corect a apreciat şi prima instanţă, o astfel de informare, prin conţinutul său nu poate dezvăluii o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reţine nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane.
Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate şi ca atare, nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant, faţă de lipsa altor documente justificative care să susţină afirmaţiile din cererea de recurs.
În fine, Înalta Curte apreciază că nu lipsită de relevanţă în cauză, raportat la solicitarea reclamantului este şi împrejurarea că tocmai organele de securitate de la acea vreme au apreciat că se impune „încetarea legăturii cu persoana de sprijin X” relevând astfel o valoare operativă slabă a informaţiilor furnizate.
Reţinând aşadar, raportat la conţinutul şi substanţa tuturor actelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele textului de lege incident pentru a se putea reţine calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinţei civile nr. 1386 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 599/2013. Contencios. Sesizări conform Legii... | ICCJ. Decizia nr. 773/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
