ICCJ. Decizia nr. 628/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 628/2013
Dosar nr. 6925/2/2011
Şedinţa publică de la 7 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28 iulie 2011, reclamanta SC FC U.C. SA, în contradictoriu cu F.R.F. şi Comitetul Executiv al F.R.F., în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,a formulat cerere de suspendare până la pronunţarea instanţei de fond a executării hotărârii de excludere provizorie a reclamantei, adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F. la data de 20 iulie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin adresa din 20 iulie 2011 emisă de F.R.F., i s-a adus la cunoştinţă măsura excluderii provizorii adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F. în şedinţa din 20 iulie 2011,în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (2) coroborat cu art. 18 alin. (1) lit. b) din Statutul F.R.F.
A considerat reclamanta că prin necomunicarea/ nepublicarea hotărârii, i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că a fost în imposibilitate de a cunoaşte considerentele ce au stat la baza adoptării hotărârii de excludere, termenul şi calea de atac împotriva sancţiunii aplicate, fapt ce contravine prevederilor art. 26 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Statutului F.R.F.
Totodată, a mai susţinut reclamanta că demersul unui club afiliat F.R.F. de sesizare a instanţei de drept comun pentru ocrotirea sau recunoaşterea unui drept sau interes legitim, nu este reglementat în Statut şi nici în regulamentele F.R.F. drept o abatere, cu atât mai mult nu sunt de natură a atrage măsura extremă a excluderii, in Regulamentul disciplinar (art. 78-87), neregăsindu-se fapta de a fi sesizat instanţa de drept comun în contradictoriu cu F.R.F. sau organele jurisdicţionale ale F.R.F.
A mai criticat reclamanta maniera de adoptare a hotărârii de excludere provizorie, ca fiind contrară prevederilor art. 34 din Statutul F.R.F., potrivit cărora „Decizia Comitetului Executiv de suspendare a unui membru afiliat se adopta cu majoritatea absolută a voturilor tuturor membrilor săi". A considerat că, excluderea, pentru identitate de raţiune, se impune a fi adoptată cu acelaşi cvorum ca şi în cazul suspendării, iar astfel cum rezultă din adresa din 20 iulie 2011 măsura excluderii reclamantului a fost adoptată de Comitetul Executiv în prezenţa a 12 din cei 14 membri ai acestuia, şi pe cale de consecinţă, în absenţa cvorumului impus de art. 34 alin. (2) din Statutul F.R.F.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul cazului bine justificat a arătat că prin argumentele expuse s-a probat nelegalitatea hotărârii.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, a arătat că măsura excluderii adoptată de Comitetul Executiv, deşi are caracter provizoriu până la validarea sa de către Adunarea Generală, este executorie potrivit art. 60 alin. (2) din Statut cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt, cea mai importantă fiind interzicerea participării la competiţiile naţionale organizate de F.R.F./L.P.F., precum şi la competiţiile internaţionale de fotbal.
Prejudiciul iminent, în condiţiile interzicerii participării la competiţiile interne şi internaţionale, apreciază că a fost deja produs în ceea ce priveşte pierderea de către reclamantă a unei părţi dintre jucători, invocându-se şi prejudiciul grav de imagine adus clubului.
A solicitat admiterea cererii şi suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluţionarea fondului cauzei de către instanţa de contencios administrativ, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze.
2. Prin întâmpinarea depusă de pârâta F.R.F. s-a precizat că, în conformitate cu prevederile Statutului F.R.F. (Interpretarea unor termeni, lit. g), Comitetul Executiv al F.R.F. nu are personalitate juridică, neputând sta în judecată în nume propriu, nefiind susceptibil a deţine calitate procesuală pasivă.
De asemenea s-a solicitat respingerea cererii de suspendare ca fiind formulată de o persoană fără calitate, în situaţia în care administratorul judiciar Casa de insolvenţă T. SPRL nu şi-a însuşit cererea de suspendare.
A mai solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, în lipsa existenţei unei cereri de anulare a respectivei hotărâri, ea fiind subsecventă acesteia.
A invocat pârâta că acţiunea aflată, potrivit art. 34 din Statutul F.R.F., la îndemâna membrilor F.R.F. este o acţiune de competenţa instanţelor civile şi nu a celor de contencios administrativ.
De asemenea, a învederat instanţei faptul că hotărârea a cărei suspendare se cere nu reprezintă act administrativ, nefiind pronunţată în regim de putere publică, F.R.F. fiind persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ.
Pe fondul cauzei, a solicitat să se constate faptul că nu sunt întrunite cerinţele suspendării, nefiind justificată urgenţa suspendării hotărârii Comitetului Executiv, în condiţiile în care sancţiunile au fost deja executate.
Cu privire la aspectele de nelegalitate invocate de către reclamantă in cererea de suspendare, s-a invocat că cvorumul cuprins în Statutul F.R.F. a fost îndeplinit, iar art. 30 alin. (9) şi respectiv art. 34 alin. (9) şi (10) din Statutul F.R.F. au instituit calea de atac în justiţie în situaţia unor dispoziţii contrare legii pentru oricare dintre membrii nemulţumiţi şi orice persoană interesată, cale de atac pe care reclamantul nu a înţeles să o exercite.
De asemenea s-a mai invocat că F.R.F. este membru afiliat la F.I.F.A., calitate in care a dobândit o serie de drepturi şi obligaţii, fiind singura în măsură să pună în aplicare în România prevederile statutului şi regulamentelor F.I.F.A., cărora trebuie să se conformeze şi SC FC U.C. SA, în calitate de membru afiliat la F.R.F.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6708 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a consilierului juridic reprezentant al pârâtei; s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Hotărârii de excludere a reclamantului, din 20 iulie 2011, adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F. şi a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii de reprezentant a consilierului juridic care a reprezentat în instanţă pârâta F.R.F., in raport de dispoziţiile art. 67 alin. (1) şi art. 68 alin. (4) C. proc. civ., este nefondată, întrucât pârâta a mandatat consilierul juridic să formuleze întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pentru primul termen de judecată din 19 septembrie 2011, fiind reprezentată în şedinţă publică de avocat în conformitate cu dispoziţiile legale citate.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Hotărârii de excludere a reclamantului, din 20 iulie 2011, adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F., s-a apreciat că potrivit prevederilor art. 36 alin. (5) şi art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/2000, F.R.F. se organizează şi funcţionează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu statutul F.I.F.A. şi organizează, conduce şi supraveghează activitatea fotbalistică la nivel naţional în baza statutului propriu şi a regulamentelor adoptate, iar potrivit art. 28 alin. (6) din acelaşi act normativ, cluburile sportive, indiferent de forma de organizare prevăzute de lege au obligaţia să respecte prevederile specifice din Normele şi Regulamentele Federaţiei Naţionale.
A apreciat judecătorul fondului că din dispoziţiile legale menţionate se constată că reclamanta are obligaţia de a se conforma prevederilor specifice din normele şi regulamentele federaţiei sportive naţionale, iar pe de altă parte F.R.F. elaborează statute şi regulamente care produc efecte juridice în ceea ce priveşte modul de sancţionare a membrilor săi, aliniate dispoziţiilor statutelor şi regulamentelor şi a deciziilor F.I.F.A. şi U.E.F.A., precum şi deciziilor Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne şi Legii Educaţiei şi Sportului nr. 69/2000.
A mai reţinut curtea de apel că F.R.F. este o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ,constituită potrivit legislaţiei civile şi actele emise de aceasta, inclusiv statutul federaţiei nu pot fi considerate acte administrative, astfel că faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea formulată de reclamantă este inadmisibilă.
4. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-reclamantă SC FC U.C. SA, prin administratorul judiciar Casa de Insolvenţă T. SPRL şi prin avocat O.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. S-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 4, art. 304 pct. 6, 304 pct. 7, art. 304 pct. 8, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
4.1. Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu depăşirea atribuţiilor conferite de lege puterii judecătoreşti.
Instanţa de fond s-a substituit în atribuţiile puterii legislative şi a modificat dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, negând statutul de utilitate publică conferit intimatei F.R.F. (F.R.F.).
4.2. Instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Deşi prima instanţă reţine că prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat suspendarea hotărârii adoptate de Comitetul Executiv al F.R.F., s-a pronunţat asupra Statutului F.R.F., ce nu i-a fost dedus judecăţii.
4.3. Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea greşită a actului dedus judecăţii.
Curtea de apel a schimbat natura vădit neîndoielnică a hotărârii Comitetului Executiv al F.R.F., de act administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.
4.4. Hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea Legii nr. 69/2000 şi cu aplicarea greşită a Legii nr. 554/2004.
Art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000 stabileşte faptul că federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional, persoane juridice de drept privat, de utilitate publică.
Aceleaşi dispoziţii sunt cuprinse şi în art. 1 lit. m) teza a II-a din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 69/2000.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, exprimată prin Deciziile nr. 5595 8 decembrie 2009 şi nr. 2265 din 30 aprilie 2010.
Curtea de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 şi a făcut o greşită colaborare a dispoziţiilor art. 38-45 din O.U.G. nr. 26/2000.
Intimatei-pârâte F.R.F. nu îi sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la obţinerea statutului de utilitate publică, deoarece a fost înfiinţată în baza Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.
4.5. Sentinţa atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia.
Motivarea sentinţei este cuprinsă lapidar într-o frază în care se arată într-o manieră nelămuritoare faptul că actele emise de F.R.F. nu sunt acte administrative, întrucât aceasta este o entitate de drept privat.
4.6. În mod nelegal, prima instanţă s-a pronunţat asupra naturii actului atacat, deoarece instanţa a fost sesizată cu soluţionarea unei cereri de suspendare a efectelor unui act administrativ, ceea ce impunea o analiză numai a motivelor cuprinse în art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără a analiza fondul cauzei.
În speţă, sunt îndeplinite aceste condiţii, expuse pe larg prin cererea introductivă.
Suplimentar, se invocă Încheierea din 7 iulie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 4278/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti şi plângerea penală formulată împotriva membrilor Comitetului Executiv al F.R.F., prin Rezoluţia din 13 octombrie 2011 dispunându-se începerea urmăririi penale pentru infracţiuni de corupţie, abuz în serviciu.
5. Apărările formulate de intimata-pârâtă F.R.F.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat:
5.1. În principal, respingerea recursului ca lipsit de interes
Eventuala admitere a recursului, cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii introductive ar duce la suspendarea executării hotărârii Comitetului Executiv „până la pronunţarea instanţei de fond”.
Or, pronunţarea instanţei de fond s-a produs deja la data de 25 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat în sensul admiterii cererii, anulării pct. 3 din Hotărârea Comitetului Executiv al F.R.F. din 20 iulie 2013, în ceea ce priveşte măsura excluderii provizorii a reclamantei SC FC U.C. SA şi suspendării măsurii excluderii provizorii până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.
5.2. În subsidiar, respingerea recursului ca nefondat
Intimata-pârâtă susţine respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, având în vedere că măsura de excludere a unui membru al F.R.F. este esenţialmente de drept privat şi nu este o măsură disciplinară.
Posibilitatea excluderii unui membru asociat dintr-o federaţie/asociaţie este recunoscută oricărei structuri de drept privat direct de prevederile O.G. nr. 26/2000.
Este posibil ca o instituţie asimilată unei autorităţi publice să emită anumite acte în regim de putere publică şi altele în regim de drept privat.
Pentru calificarea unui act ca fiind administrativ, se face următorul examen: se înlocuieşte emitentul cu un particular; dacă şi acesta poate emite respectivul act, atunci actul este de drept civil (privat).
În cazul unei federaţii sportive precum F.R.F., actele de funcţionare internă nu au drept scop organizarea executării legii, iar organizarea funcţionării unei federaţii nu echivalează cu prestarea unui serviciu public.
6. În replică, cu referire la excepţia lipsei de interes a recursului, recurenta a arătat că interesul este analizat la momentul introducerii recursului când hotărârea asupra fondului pricinii nu era pronunţată.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului declarat de reclamanta SC FC U.C. SA
Pentru că procedura civilă nu a dat o definiţie „interesului”, condiţie de exerciţiu a acţiunii, doctrina a arătat că prin interes se înţelege folosul practic imediat pe care partea îl are pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare (a se vedea „Excepţiile procesuale în procesul civil - Mihaela Tăbârcă, UJ 2006, pg.179).
Interesul trebuie să existe pe tot parcursul soluţionării litigiului, atât la instanţa de fond, cât şi la recurs.
În speţă, se constată că recurentul-reclamant nu are interes în formularea recursului.
Prin sentinţa civilă nr. 4230 din 25 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa, a admis cererea reclamantei SC FC U.C. SA, a anulat pct. 3 din hotărârea atacată, în ceea ce priveşte măsura excluderii provizorii a reclamantului din F.R.F., a suspendat măsura excluderii provizorii până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.
În aceste condiţii, prezenta acţiune prin care s-a solicitat suspendarea aceleiaşi măsuri provizorii până la pronunţarea instanţei de fond, apare ca lipsită de interes, reclamantul nu mai are niciun folos practic în urma eventualei admiteri a cererii.
Din aceleaşi motive şi recursul formulat este lipsit de interes.
Dezlegarea problemei de drept a naturii juridice a actului atacat este oportun a se realiza în prezenta cauză de către instanţa ce soluţionează fondul pricinii, în fond sau în recurs.
Rămânerea irevocabilă a sentinţei prin care s-a respins ca inadmisibilă acţiunea nu poate avea autoritate de lucru judecat faţă de alte litigii ce privesc anularea unor acte adoptate de F.R.F. sau de Comitetul Executiv al F.R.F., dat fiind obiectul cererii întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Numai o hotărâre ce priveşte fondul cauzei poate avea greutate în privinţa calificării actului atacat, fără a se nega, în principiu, posibilitatea judecătorului ce se pronunţă într-o cerere de suspendare a aceluiaşi act, să analizeze şi să rezolve aceeaşi problemă juridică.
În concluzie, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.
2. Asupra motivelor de recurs formulate, urmează a se constatata inutilitatea analizării lor, în raport de soluţia pronunţată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC FC U.C. SA - societate în insolvenţă, prin administratorul judiciar Casa de Insolvenţă T. SPRL împotriva sentinţei nr. 6708 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5538/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5537/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
