ICCJ. Decizia nr. 6189/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6189/2013
Dosar nr. 661/36/2012
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16 februarie 2012, reclamanta SC O. SRL a formulat contestaţie împotriva deciziei din 17 ianuarie 2012 emisă de A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea prin care i-a fost respinsă contestaţia prin care solicitase anularea în parte a deciziei de impunere din 18 noiembrie 2011 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de o inspecţie fiscală, precum şi a raportului de inspecţie fiscală din 18 noiembrie 2011 emise de A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea.
Prin contestaţia formulată, reclamanta a arătat că prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. din 21 septembrie 2010 societatea a fost declarată inactivă, ordin ce a fost dat cu încălcarea procedurii stabilite prin Ordinul M.F. modificat prin ordinele M.F. nr. 67/2009 şi nr. 2258/2010, împrejurare care o determină ca în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invoca excepţia de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. din 21 septembrie 2010 în ceea ce priveşte SC O. SRL.
Prin încheierea din 12 aprilie 2012 Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea de Apel Constanţa.
Prin întâmpinare pârâta A.N.A.F. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui A.N.A.F., iar pe fond a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca nefondată.
În ce priveşte excepţia de nelegalitate a solicitat respingerea acesteia.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 411/CA din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia de nelegalitate formulată de către reclamanta SC O. SRL în contradictoriu cu pârâţii – D.G.F.P. Tulcea şi Preşedintele A.N.A.F. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că ordinul din 21 septembrie 2010 pentru aprobarea listei contribuabililor declaraţi inactivi, astfel cum se precizează în preambulul actului, a fost emis în temeiul prevederilor art. 11 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 571/2003 privind C. proc. fisc., în temeiul prevederilor art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. şi având în vedere prevederile ordinului P.A.N.A.F. pentru aprobarea procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, cu modificările şi completările ulterioare.
A apreciat judecătorul fondului că nu se poate susţine că ordinul fiind emis în aplicarea ordinului nr. 819/2008 şi prin care se aprobă lista contribuabililor declaraţi inactivi, este nelegal, deoarece acesta nu numai că nu cuprinde nicio dispoziţie legală proprie în referire la „Procedura privind declararea contribuabililor inactivi” şi care să fie contrară vreunei dispoziţii din Ordinul în baza căruia a fost emis, ci dimpotrivă, acest ordin de aprobare a unei liste, a fost emis în aplicarea Ordinului nr. 819/2008 pentru aprobarea procedurii privind declararea contribuabililor inactivi.
Astfel, s-a apreciat că nemulţumirile reclamantei privind modalitatea in care s-a procedat la înscrierea sa în lista societăţilor inactive, constituie o apărare de fond.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui A.N.A.F. în cauză, s-a apreciat că se impune respingerea acesteia deoarece acesta este emitentul actului în referire la care s-a invocat excepţia de nelegalitate.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta – reclamantă SC O. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esență că menționarea societăţii reclamante ca fiind declarată inactivă prin ordinul contestat s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la pct. B art. 9 din Anexa 1 la Ordinul A.N.A.F. nr. 819/2008, care prevăd obligativitatea notificării acestei împrejurări, notificare care nu a avut loc.
S-a invocat astfel nelegalitatea ordinului din 21 septembrie 2010 în raport de neefectuarea comunicării condiţiilor pe care le putea îndeplini reclamanta pentru a evita menţionarea acesteia pe lista societăţilor inactive.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa de fond nu a remarcat lipsa notificării pe care D.G.F.P. Tulcea trebuia să o comunice.
Procedura în fața instanței de recurs
Intimata – pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond apreciind-o ca fiind legală şi temeinică.
Considerentele Și soluția instanței de recurs.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum Și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte urmează o respinge pentru considerentele ce vor fi arătate in continuare.
În fapt, recurenta – reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a ordinului P. A.N.A.F. din 21 septembrie 2010, apreciat a fi emis cu încălcarea procedurii stabilite prin Ordinul M.F. nr. 819/2008, modificat prin Ordinele M.F. nr. 67/2009 şi 2258/2010, prin care s-a aprobat Lista contribuabililor declaraţi inactivi, reclamanta fiind indicată la poziţia X din listă.
Investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, instanţa de contencios administrativ are de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora au fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia, republicată şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Din preambulul ordinului din 21 septembrie 2010 rezultă că acesta a fost emis în temeiul prevederilor art. 11 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 571/2003 privind C. proc. fisc., în temeiul prevederilor art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. şi având în vedere prevederile Ordinului P. A.N.A.F. nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, cu modificările şi completările ulterioare.
Reţine Înalta Curte, că prin ordinul din 21 septembrie 2010 a fost aprobată Lista contribuabililor declaraţi inactivi, în alin. (1); şi s-a dispus comunicarea listei cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., prin afişare la sediul A.N.A.F. şi prin publicare pe pagina de internet, în alin. (2).
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei – reclamante potrivit căreia actul atacat, prin menţionarea acesteia la poziţia nr. X din listă, încalcă dispoziţiile cu forţă juridică superioară cuprinse in pct. B art. 9 din Anexa 1 a Ordinului A.N.A.F. nr. 819/2008 potrivit cărora se comunică cate o notificare fiecărui contribuabil in termen de 5 zile de la data publicării proiectului de ordin, întrucât ceea ce se invocă de fapt în motivarea excepției de nelegalitate ca fiind abuziv, este modul in care s-a derulat procedura de declarare a recurentei ca inactivă.
În acord cu soluţia pronunţată de instanța de fond, Înalta Curte constată că acest motiv, ca şi împrejurarea că instanţa de fond nu remarcat lipsa notificării pe care D.G.F.P. Tulcea trebuia să o comunice, poate fi analizat pe calea acţiunii in anulare a actului, prin excepţia de nelegalitate instanţa de contencios administrativ fiind investită să examineze concordanţa actului administrativ deduse judecăţii cu actul normativ cu forţă juridică superioară, in temeiul şi in executarea căruia a fost emis, in raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că sentința recurată este legală Și temeinică Și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC O. SRL Tulcea împotriva sentinţei nr. 411/CA din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6171/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6190/2013. Contencios → |
|---|
