ICCJ. Decizia nr. 621/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 621/2013
Dosar nr. 906/36/2012
Ședința publică din 7 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea formulată la data de 17 ianuarie 2012 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a I-a civilă, asigurări sociale şi litigii de muncă, reclamanta C.V.M. a solicitat anularea Deciziei nr. 3004/2010 emise de C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. Constanţa şi a Deciziei nr. 2340/2001 emise de I.N.E.R.C.M., precum şi a deciziei de respingere a contestaţiei, cu consecinţa obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă încadrarea în gradul II de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate.
2. Hotărârea primei instanţei aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 2132 din 14 iunie 2012, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, a declinat soluţionarea cauzei formulată de reclamanta C.V.M., în contradictoriu cu pârâţii C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. Și I.N.E.R.C.M. în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că d ecizia contestată de reclamantă este emisă de o autoritate publică centrală – I.N.E.M.R.C.M. şi, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Constanţa.
3. Hotărârea celei de–a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 435/CA din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie o contestaţie îndreptată împotriva deciziei asupra capacităţii de muncă din 9 septembrie 2011, emisă de I.N.E.R.C.M., împotriva deciziei asupra capacităţii de muncă din 26 octombrie 2010, emisă de Medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul C.N.P. – Cabinetul de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă Constanţa, precum şi împotriva deciziei de respingere a contestaţiei (depusă de reclamantă împotriva deciziei asupra capacităţii de muncă din 9 septembrie 2011).
Faţă de dispoziţiile art. 71 şi art. 153 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi având în vedere obiectul contestaţiei, Curtea a constatat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Constanţa, secţia de asigurări sociale.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
După cum rezultă din lucările dosarului, reclamanta C.V.M. a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea Deciziei nr. 3004/2010 emisă de C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. Constanţa şi a Deciziei nr. 2340/2001 emisă de I.N.E.R.C.M., precum şi a deciziei de respingere a contestaţiei, cu consecinţa obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă încadrarea în gradul II de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate.
Având în vedere obiectul contestaţiei, Înalta Curte reţine că, în soluţionarea litigiului, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum corect a apreciat Curtea de Apel Constanţa.
Conform art. 71 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:
„(3). În urma examinării clinice şi analizării documentelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă.
(6). Decizia medicală asupra capacităţii de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestaţii sau la comisiile centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., după caz.
(7). Comisiile medicale de contestaţii funcţionează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi I.N.E.M.R.C.M.
(8). Contestaţia prevăzută la alin. (6) se soluţionează în termen de 45 de zile de la înregistrare. decizia emisă în soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 5 zile de la data soluţionării.
(9). Deciziile comisiilor medicale de contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I. şi S.R.I. date în soluţionarea contestaţiilor prevăzute la alin. (8) pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare.”
De asemenea, art. 153 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege prevede că „tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:
e). deciziile comisiilor medicale de contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I. şi S.R.I. date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă.”
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor citate, rezultă cu evidenţă că revine secţiei litigii de muncă şi asigurări sociale a tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei, nefiind incidente normele de competenţă şi dispoziţiile de drept substanţial din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, în raport cu organul central al autorităţii publice pârâte.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.V.M. şi pârâţii C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. şi I.N.E.R.C.M., în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6197/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6211/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
