ICCJ. Decizia nr. 6197/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6197/2013
Dosar nr. 1303/44/2012
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC H. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galaţi suspendarea executării obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere din 30 iulie 2012 emisă de către pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei formulate împotriva aceluiaşi act administrativ.
În fapt s-a arătat că în urma controlului efectuat la sediul reclamantei s-a stabilit existenţa unor cheltuieli nedeductibile în sumă de 2 . 139.613 RON reprezentând cotă-parte din valoarea serviciilor de consultanţă în valoare totală de 2.544.970 RON şi T.V.A. 483.544 RON facturate de SC N.T. SRL C. , întrucât din documentele puse la dispoziţia organelor de control , nu a rezultat existenţa de documente justificative care să ateste realitatea şi cuantumul serviciilor de consultanţă prestate, precum şi T.V.A. neadmisă la deducere în sumă de 5.247 RON aferentă unui număr de 17 facturi de achiziţii de servicii de închiriere imobil emise de SC H.M. SRL Galaţi.
S-a arătat prin cererea de chemare în judecată că pentru stabilirea cheltuielilor nedeductibile în valoare de 2.139.613 RON reprezentând cota parte din contravaloarea serviciilor de consultanţă facturate de SC N.T. SRL în baza contractului din 2 aprilie 2009 şi pentru care s-a stabilit impozit pe profit suplimentar în sumă de 336.838 RON şi s-au calculat majorări de întârziere de 189.333 RON şi penalităţi de 50.526 RON, organul fiscal a invocat prevederile art. 2 alin. (1) din C. fisc. cu modificările şi completările ulterioare; iar pentru neadmiterea la deducere a T.V.A. de 406.526 RON aferentă cheltuielilor de consultanţă de 2.139.613 RON, organul fiscal a invocat prevederile art. 1341 alin. (4) din C. fisc. cu modificările şi completările ulterioare.
A susţinut reclamanta că a prezentat rapoarte lunare şi fişe de prestaţii lunare emise de consultant, exemplificând: raportul nr. X, raportul nr. Y, raportul nr. Z, raportul nr. W, fişele de prestaţii fiind însoţite de documente primare care atestă implicarea prestatorului în îndeplinirea obiectivelor contractuale.
Totodată, a susţinut că nu s-a invocat niciodată în relaţiile cu consultantul neexecutarea obligaţiei contractuale sau neexecutarea ei corespunzătoare, însuşindu-şi rapoartele şi fişele remise de către acesta, iar facturile au fost emise de către consultant ulterior prestării efective a serviciilor, conţinând toate elementele prev. de art. 155 alin. (5) C. fisc., fiind şi înregistrate în contabilitate şi acceptate la plată.
Cu privire la neadmiterea la deducere a T.V.A. de 5.247 RON faţă de care organul fiscal a invocat prevederile art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. cu modificările şi completările ulterioare, a arătat că potrivit art. 38 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. potrivit cărora orice persoană impozabilă stabilită în România poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operaţiunile scutite de taxă prev. la art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia. A mai susţinut şi că organele de inspecţie fiscală trebuie să permită, în timpul desfăşurării controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc., dacă persoana impozabilă a aplicat regimul de taxare , dar nu a depus notificare, indiferent dacă inspecţia fiscală are loc la persoana impozabilă care a realizat operaţiunile prev. de art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. sau la beneficiarul acestor operaţiuni.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 644 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC H. SA în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a judeţului Galaţi, având ca obiect suspendare executare act administrativ; s-a dispus suspendarea executării obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere din 30 iulie 2012 emisă de către D.G.F.P. Galaţi până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi pe prezumţia de veridicitate, fiind el însuşi executoriu, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.
Totodată s-a reţinut că deşi potrivit art. 215 din O.G. nr. 92/2003, „introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanţa competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 RON.
S-a luat act de consemnarea cauţiunii în cuantum de 12 833 RON, fiind depusă la dosar recipisa de consemnare din 10 decembrie 2012.
A avut în vedere instanța de fond că reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere din 30 iulie 2012 emisă de către pârâtă, fiind îndeplinită prima condiţie stabilită de legiuitor.
În raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a apreciat judecătorul fondului că există un caz bine justificat, fiind invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, s-a apreciat că punerea în executare a deciziei contestate duce, inevitabil, la blocarea conturilor acesteia pentru o sumă considerabilă, fapt ce poate atrage un blocaj financiar şi chiar imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta – pârâtă D.G.F.P. a Judeţului Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, pârâta D.G.F.P. Galaţi a arătat în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite cele trei condiţii de admisibilitate ale cererii de suspendare.
A arătat recurenta că în ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa de fond avea obligaţia să cerceteze faptul că organele fiscale au reţinut o situaţie de fapt sancţionată de legiuitor cu nulitatea actului juridic.
Se arată de recurentă că instanţa de fond nu se poate pronunţa asupra unor aspecte ce vizează fondul actului deoarece ar însemna o nesocotire a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta nu a fost dovedită deoarece executarea unei obligaţii bugetare stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate fi considerată prin ea însăşi ca producătoare a unei pagube iminente, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304, pct. 8 şi 9, art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamanta SC H. Galaţi a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Arată reclamanta – intimată că recurenta se contrazice atunci când arată că reclamanta nu a depus documentele doveditoare privind activitatea consultantului din contract, N. SA, ulterior susţinând că s-au depus fişe de prestaţii lunare, rapoarte privind vânzarea utilajelor etc.
S-a mai arătat că recurenta în mod arbitrar a hotărât neadmiterea la deducere a T.V.A.-ului aferent acestor activităţi, aceasta fiind cea care ar fi trebuit să reţină proba înregistrării în scop de T.V.A .a contractului SC H.M. SRL
De asemenea, a arătat reclamanta că valoarea sumelor dispuse a fi plătite, începerea executării silite şi blocarea tuturor conturilor produce societăţii prejudicii grave.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că aceasta este fondată, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004:
„ (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 „cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrative”
Art. 2 lit. ş) „pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.”
Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a reţinut în concret vreun motiv de aparentă nelegalitate în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 făcând trimitere cu caracter general la motivele invocate de reclamantă fără să facă nici măcar o enumerare selectivă a acestora.
Procedând în acest fel, instanţa de recurs nu are ce să analizeze dacă instanţa de fond nu a făcut aprecieri concrete.
Trecând la analizarea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de suspendare prin prisma art. 14 din Legea nr. 554/2004 se reţine că din motivele de nelegalitate invocate de reclamanta – intimată nu poate fi reţinută vreo împrejurare de fapt sau de drept care să fie vădit nelegală la o aparentă analiză şi care să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură din oficiu actul administrativ.
Înalta Curte reţine că din situaţia de fapt şi de drept invocată în speţă nu reiese cu evidenţă o neregulă, fiind necesară administrarea de probe cu înscrisuri, expertiză contabilă pentru dezlegarea celor reţinute în actul administrativ fiscal.
De altfel, prevederile art. 145 alin. (2) C. fisc. sunt invocate atât de reclamantă cât şi de recurenta – pârâtă, situaţia de fapt privind cheltuielile efectuate pentru serviciile de consultanţă primite – în scopul obţinerii de venituri impozabile va trebui tranşată în urma administrării de probatorii aşa cum s-a arătat mai sus.
Facturile emise, înregistrările în contabilitate, precum şi notificarea A.D.F. Galaţi la data de 5 februarie 2009 cu privire la exprimarea opţiunii de taxare cu T.V.A. – a veniturilor din chirii nu pot fi „pipăite”, acestea pot fi tranşate doar odată cu soluţionarea fondului cauzei, orice apreciere asupra acestora antamează la acest moment fondul cauzei.
În lipsa unui element care să fie determinant pentru condiţia cazului bine justificat, nu se poate analiza prin corelaţie condiţia pagubei iminente, care nu se poate confunda cu o diminuare a patrimoniului reclamantei.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs
Faţă de cele reţinute mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că instanţa a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală – se va admite recursul, se va modifica sentinţa civilă recurată şi se va respinge cererea de suspendare a executării ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Galaţi împotriva sentinţei nr. 644 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, in sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6190/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 621/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
