ICCJ. Decizia nr. 6215/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6215/2013
Dosar nr. 507/33/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 17 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 24685/211/2012, reclamantul A.R.C. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I., prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta să îl declare promovat la examenul de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 în cadrul căruia acesta a fost discriminat prin neacordarea de către pârâtă a timpului suplimentar solicitat ca urmare a afecţiunilor medicale necontagioase de care suferea în acel moment.
În subsidiar, a solicitat instanţei să dispună restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze un examen de o oră cuprinzând ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 şi urmare a cumulării punctajului obţinut prin rezolvarea acestor grile să îl declare admis în profesie având statutul de practician de insolvenţă definitiv, conform regulamentului de admitere din data de 24 octombrie 2009; obligarea pârâtei la plata de daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, la nivelul venitului mediu lunar al practicienilor de insolvenţă din cadrul U.N.P.I.R. Filiala Cluj, ulterior faptei de discriminare urmare căreia nu a fost admis ca practician în insolvenţă la examenul de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 şi până la data admiterii acestuia în profesie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a susţinut la data de 24 octombrie 2009 examenul de admitere în profesia de practician în insolvenţă, la sediul Filialei U.N.P.I.R. Cluj-Napoca, solicitând în prealabil acordarea unui timp suplimentar de ½ faţă de timpul normal de examinare, datorat unor afecţiuni medicale dovedite cu acte, respectiv tulburări de concentrare, deteriorare cognitivă şi slabă capacitate de concentrare a atenţiei cu rezultate slabe ca viteză.
A mai arătat că cererea nu i-a fost soluţionată susţinând examenul in urma căruia a acumulat 99 puncte din 200 posibile, în timp ce baremul de promovare era de 120 de puncte.
Reclamantul a susţinut că respingerea cererii sale este incalificabilă, având în vedere că există o legislaţie concertată în România şi Uniunea Europeană referitoare la actele de combatere a discriminării, cum ar fi Directiva Consiliului 2000/78/CE din data de 24 noiembrie 2000.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 20 art. 148 din Constituţia României, Directiva Consiliului 2000/78/CE, art. 6 lit. d), art. 7 alin. (1), (2), (3) din O.G. nr. 137/2000 modificată, art. 2 lit. g) din HG nr. 1194 din 27 noiembrie 2001, modificată, privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Combaterea Discriminării, Recomandarea REC (2004) 5 adoptată la data de 12 mai 2004 la cea dea 114 sesiune a Comitetului de Miniştri din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta U.N.P.I.R. a solicitat, pe cale de excepţie, declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Curţii de Apel, iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susţinerea excepţiei necompetenţei materiale s-a invocat caracterul de persoană juridică de utilitate publică a U.N.P.I.R.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1.Prin sentinţa civilă nr. 5499 din 19 martie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosar nr. 24685/211/2012, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de către pârâtă.
A fost declinată competenţa de soluţionare a prezentei cereri, formulate de către reclamantul R.C.A., în contradictoriu cu U.N.P.I., având ca obiect obligaţie de a face, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Cu privire la excepţie, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că potrivit art. 46 din O.U.G. nr. 86/2006, privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, aprobată prin Legea nr. 254/2007 U.N.P.I.R. este „persoană juridică de utilitate publică, autonomă şi fără scop lucrativ, iar dispoziţiile art. 47 din acelaşi act normativ prevăd că „U.N.P.I.R. controlează şi supraveghează activitatea practicienilor de insolvenţă, autoritatea acesteia se întinde pe întregul teritoriul al ţării”.
S-a reţinut de asemenea că statutul de persoană juridică de utilitate publică este confirmat şi de art. 1, art. 3 şi art. 5 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă (act publicat în M. Of. nr. 724/13.10.2011), U.N.P.I.R. fiind o autoritate publică de nivel central, cu acoperire naţională, organizând la nivel local propriile filiale.
A mai avut in vedere judecătoria că refuzul de soluţionare a unei cereri referitoarea la un drept sau un interes legitim este asimilat actelor administrative unilaterale, iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin legea organică nu se prevede altfel.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 308 din data de 14 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulată de către reclamantul R.C.A. împotriva pârâtei U.N.P.I. din România. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că acţiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 lit. d), art. 7 alin. (1), (2), (3) şi art. 27 din O.G. nr. 137/2000, pe dispoziţii privind combaterea discriminării cuprinse în Constituţia României, Directiva Consiliului 2000/78/CE, pe Recomandarea REC (2004)5 din 12 mai 2004, iar potrivit art. 27 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare persoana care se consideră discriminată poate formula (în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei), în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
A reţinut Curtea de Apel că art. 27 din O.G. nr. 137/2000 specifică expres competenţa materială de soluţionare în favoarea instanţei de drept comun, care este, în speţă, judecătoria potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în speţă neurmărindu-se cenzurarea vreunui act administrativ emis de o persoană juridică de utilitate publică, sau echivalent al acestuia, ci remedierea unei situaţii de discriminare.
De asemenea, s-a avut in vedre că in mod greşit s-au reţinut de către prima instanţă dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care insă nu au fost invocate de către reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aşa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul R.C.A. prin care a solicitat obligarea pârâtei U.N.P.I. să îl declare promovat la examenul de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 în cadrul căruia ar fi fost discriminat prin neacordarea de către pârâtă a timpului suplimentar solicitat ca urmare a afecţiunilor medicale necontagioase de care suferea în acel moment; în subsidiar, s-a solicitat restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze un examen de o oră cuprinzând ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 şi urmare a cumulării punctajului obţinut prin rezolvarea acestor grile să îl declare admis în profesie având statutul de practician de insolvenţă definitiv, conform regulamentului de admitere din data de 24 octombrie 2009; obligarea pârâtei la plata de daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, la nivelul venitului mediu lunar al practicienilor de insolvenţă din cadrul U.N.P.I.R. Filiala Cluj, ulterior faptei de discriminare urmare căreia nu a fost admis ca practician în insolvenţă la examenul de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 şi până la data admiterii acestuia în profesie.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 6 lit. d), art. 7 alin. (1), (2), (3) şi (27) din O.G. nr. 137/2000, pe dispoziţii privind combaterea discriminării cuprinse în Constituţia României, Directiva Consiliului 2000/78/CE, pe Recomandarea REC (2004)5 din 12 mai 2004.
Din punct de vedere al normei de drept aplicabile, relevanţă au dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora: Persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Înalta Curte constată, in acord cu soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, că obiectul acţiunii, atât capătul principal al cererii, cât şi cel subsidiar se circumscriu textului de lege expus anterior, text de lege invocat şi expres de către reclamant in întemeierea in drept a acţiunii.
Potrivit acestor dispoziţii, instanţa competentă să soluţioneze cererea este instanţa de drept comun, respectiv judecătoria potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, in raport de competenţa materială, nu prezintă relevanţă calitatea pârâtei de persoană juridică de utilitate publică, care să atragă competenţa specială a instanţei de contencios administrativ.
De asemenea, se reţine că reclamantul a stabilit cadrul procesual, sesizând instanţa de drept comun, iar prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă in faţa Judecătoriei Cluj Napoca, şi-a precizat poziţia in sensul că a solicitat respingerea cererii de declinare a competenţei in favoarea instanţei de contencios administrativ.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A.R.C. şi U.N.P.I.R. în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6211/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6232/2013. Contencios → |
|---|
