ICCJ. Decizia nr. 6292/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6292/2013
Dosar nr. 9548/2/2012
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC L.F.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.N.C., în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârii din 13 noiembrie 2012 a Consiliului de Administraţie al C.N.C. şi, pe cale de consecinţă, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de „Lista producătorilor care se află în situaţia de a nu participa la sesiunea de concurs/2012”, poziţia a 10-a, precum şi a oricăror acte administrative subsecvente acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin actul contestat, C.N.C. a inclus-o pe lista entităţilor ne-eligibile de a participa la concursul de selecţie organizat, cu motivarea că reclamanta ar fi predat cu întârziere copia standard a 4 filme în legătură cu care avea încheiat un contract de creditare cu C.N.C., în considerarea sancţiunii legale impuse de dispoziţiile art. 34 alin. (2) şi art. 48 alin. (3) din O.G. nr. 39/2005.
Reclamanta a susţinut, în esenţă, că actele administrative sunt emise fără temei legal, întrucât, pe de o parte, legea nu impune obligaţia de predare a copiei standard în vreun termen iar, pe de altă parte, încălcarea unei pretinse obligaţii de predare a copiei standard într-un anume termen nu atrage sancţiunea legală a ineligibilităţii pentru un nou credit.
A mai arătat că suspendarea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, constând în finalizarea concursului de proiecte cinematografice fără ca reclamanta să aibă posibilitatea de a participa şi, astfel, să fie oprită de la a beneficia de fondurile pentru realizarea de noi producţii cinematografice.
Prin sentinţa civilă nr. 144 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC L.F.P. SRL şi a respins ca nefondată cererea pârâtului C.N.C. de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu relevă împrejurări de fapt sau de drept care să fundamenteze concluzia îndoielii serioase asupra legalităţii actului administrativ.
Astfel, s-a arătat că atât dispoziţiile O.G. nr. 39/2005, cât şi clauzele din contractul pentru acordarea creditelor directe prevăd obligaţia realizării copiei şi predarea acesteia în termenul de maxim 3 luni, ale susţineri ţinând de legalitatea, pe fond, a actului administrativ contestat.
Curtea a mai apreciat că nici condiţia prevenirii pagubei iminente nu este îndeplinită în speţă, că măsura s-ar justifica numai dacă actul în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligaţii a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului administrativ, ceea ce nu este cazul în speţă, că „Lista producătorilor care se află în situaţia de a nu participa la sesiunea de concurs I/2012”nu întruneşte condiţiile legale pentru a fi considerat un act administrativ şi că în cauză nu a fost emisă o decizie prin care să se fi interzis reclamantei participarea la sesiunea I de concurs de scenarii cinematografice 2012, organizată de pârât.
Împotriva sentinţei nr. 144 din 16 ianuarie 2013 a formulat recurs reclamanta SC L.F.P. SRL, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că în speţă nu a fost demonstrată existenţa unui caz bine justificat, în condiţiile în care nu există nici o dispoziţie legală care să justifice interdicţia conţinută la art. 1 al Hotărârii C.N.C., iar legea nu stabileşte vreun termen-limită pentru executarea obligaţiei de predare a copiei standard a unui film realizat în baza unui contract de credit cu C.N.C. şi că instanţa de fond a refuzat în mod nejustificat să analizeze toate argumentele reclamantei privind aparenta nelegalitate a actului contestat.
A criticat şi aprecierea primei instanţe privind neîndeplinirea condiţiei prejudiciului iminent, susţinând că actul administrativ contestat este executoriu şi, consecinţă a acestuia, orice proiect depus de către recurentă în cadrul acestor sesiuni de concursuri va fi descalificat la momentul evaluării, acest aspect dovedind paguba iminentă.
Examinând înscrisurile cauzei, raportat la dispoziţiile legale incidente şi susţinerile părţilor, Înalta Curte apreciază că, în cauză, recursul a rămas lipsit de interes.
În speţă recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârii din 13 noiembrie 2012 a Consiliului de Administraţie al C.N.C. şi, pe cale de consecinţă, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de „Lista producătorilor care se află în situaţia de a nu participa la sesiunea de concurs/2012”, poziţia a 10-a, precum şi a oricăror acte administrative subsecvente acestora până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la acţiunea în anularea acestor acte administrative.
Este incontestabil faptul că, de principiu, suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
În cauză se constată că prin sentinţa civilă nr. 1248 din 10 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect a cererii, ca neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC L.F.P. SRL privind anularea Hotărârii din 13 noiembrie 2012 a Consiliului de Administraţie al C.N.C. şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului în sumă de 3.500 lei.
În aceste condiţii, recursul formulat de către reclamanta SC L.F.P. SRL apare ca lipsit de interes, faţă de obiectul cererii cu care aceasta a învestit instanţa de judecată în prezenta cauză şi momentul până la care operează suspendarea executării actului administrativ, solicitată, în cauză, de recurenta-reclamantă, şi va fi respins ca atare.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1), recurenta-reclamantă SC L.F.P. SRL va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către intimatul-pârât C.N.C., cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., raportat la obiectul cauzei şi desfăşurarea dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC L.F.P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 144 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât C.N.C. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6290/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6296/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
