ICCJ. Decizia nr. 6355/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6355/2013
Dosar nr. 4956/40/2012
Ședința publică de la 26 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia civilă, la data de 14 august 2012 sub nr. 4956/40/2012, reclamanta A.M. - prin Sindicatul I. Botoşani a chemat în judecată pârâta D.A.S.P.C. Botoşani, solicitând:
- obligarea pârâtei la modificarea Dispoziţiei privind revenirea în activitate din concediu pentru creşterea copilului şi reîncadrare emisă de către D.G.A.S.P.C. Botoşani în data de 18 iunie 2012, în sensul reîncadrării reclamantei pe funcţie conform prevederilor Anexei 3 din Legea - cadru nr. 284/2010 şi salarizarea corectă corespunzătoare prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 283/2011 şi a Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 11 iunie 2012 precum şi în continuare până la data pronunţării sentinţei;
- obligarea pârâtei la plata sumelor lunare reprezentând diferenţele de salariu ce trebuiau să fie acordate cuprinzând drepturile salariale cuvenite conform Legii nr. 285/2010, a Legii nr. 283/2011 şi drepturile salariale efectiv acordate reclamantei prin aplicarea defectuoasă a Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 02 august 2012 precum şi în continuare până la data pronunţării sentinţei şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei la data plăţii efective;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2012, pârâta D.G.A.S.P.C. Botoşani a depus întâmpinare, prin care a arătat că, prin dispoziţia de reîncadrare din 18 iunie 2012 a Directorului executiv al D.G.A.S.P.C. Botoşani, salariatul în cauză a fost reîncadrat în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice.
A precizat pârâta că a respectat întocmai dispoziţiile legii. Pentru toţi salariaţii s-au stabilit salarii lunare brute şi s-au acordat sporuri cu 15% mai mari decât cele acordate în octombrie 2010 iar la reîncadrarea acestora s-a ţinut cont de toate prevederile legale, respectiv de Normele metodologice din 13 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii ce neîntemeiată având în vedere faptul că Dispoziţia Directorului executiv al D.G.A.S.P.C. privind reîncadrarea salariatului în cauză s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor de valabilitate cerute de lege.
La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2012, reclamanta prin Sindicatul I. Botoșani a depus răspuns la întâmpinare, arătând că înţelege să invoce excepţia de nelegalitate a Ordinului comun din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14 noiembrie 2012, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a sesizat Curtea de Apel Suceava, respectiv secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor Ordinului comun din 13 ianuarie 2011 emis de M.M.F.P.S. şi M.F.P. - privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicat în M. Of. nr. 48 din 19 ianuarie 2011 în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
În faţa Curţii de Apel Suceava, pârâtul M.M.F.P.S. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii de subiect de sesizare a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului I. Botoşani.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 28 din 18 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de pârâtul M.M.F.P.S., a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta A.M. - prin Sindicatul I. Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii D.G.A.S.P.C. Botoşani, M.M.F.P.S. Bucureşti şi M.F.P. Bucureşti şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 2, lit. a), b), c), d) şi e) din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice aprobat prin Ordinul din 13 ianuarie 2011 al M.M.F.P.S. şi prin Ordinul din 14 ianuarie 2011 al M.F.P. în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a analizat cu prioritate excepţiile invocate de pârâtă, reţinând că acestea nu sunt întemeiate, deoarece pârâtul a omis să observe că Sindicatul I. Botoşani are calitatea de reprezentant al reclamantei şi nu pe aceea de reclamant, astfel încât nu se pune nici problema calităţii de persoană vătămată a acestuia.
Cu privire la fondul cauzei, analizând într-o manieră detaliată dispoziţiile art. 2 lit. a), b), c), d) şi e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea a apreciat că modalitatea de calcul a salariilor în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice încalcă dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, întrucât adaugă la lege, iar soluţiile aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 al M.M.F.P.S. şi al M.F.P. contravin dispoziţiilor art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000.
Instanţa de fond a reţinut că autorităţile pârâte nu puteau, printr-un act administrativ normativ, să stabilească o altă modalitate de calcul, atâta timp cât dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilesc foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011 şi anume, „cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru salariul de bază şi respectiv, ”cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru sporuri, indemnizaţii şi alte compensaţii.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul M.M.F.P.S. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă reiterează excepţiile lipsei calităţii de subiect de sesizare a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului I. Botoşani, susţinând în esenţă că acesta nu este vătămat în mod personal prin actul a cărei nelegalitate o invocă, astfel încât nu îi poate fi recunoscută calitatea de subiect de sesizare a instanţei în raport de dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, susţine recurentul-pârât, Sindicatul I. Botoşani nu are calitate procesuală activă, în raport cu dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi cu normele de procedură civilă aplicabile.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul solicită respingerea excepţiei de nelegalitate, susţinând, în esenţă, următoarele:
- atât Legea nr. 118 din 30 iunie 2010, prin care cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, a fost diminuat cu 25%, cât şi Legea nr. 285/2010, prin care, începând cu data de 01 ianuarie 2011, s-au majorat salariile de bază din luna octombrie 2010 cu 15%, conţin dispoziţiile constituţionale;
- Ordinul comun nr. 42/77/2011 stabileşte modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, formula concretă de calcul a salariilor, indemnizaţiilor şi soldelor pentru anul 2011, se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora a fost emis şi nu conţine soluţii care să contravină prevederilor legale, astfel încât nu are natura unui act de modificare a unor drepturi salariale şi nu adaugă la lege.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că excepţia de nelegalitate a fost greşit admisă, prevederile art. 2 lit. a), b), c), d) şi e) din ordinul contestat nefiind contrare dispoziţiilor Legii nr. 285/2010.
În speţă, excepţia de nelegalitate a fost invocată pentru menţiunea cuprinsă în ordinul comun privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, atât sindicatul cât şi instanţa de fond susţinând că această prevedere modifică dispoziţiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441/30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 şi ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situaţia în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.
Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, aşadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul şi celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.
Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parţiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.
Conform art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Acelaşi act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi băneşti în baza O.G. nr. 92/2003 şi O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.
În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât şi formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.
Conţinutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanţa de fond reţinând în mod eronat că dispoziţiile art. 2 privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011” - lit. a), b), c), d) şi e) - contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.
Astfel, aşa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%, (lit. a) alin. (1) şi (2)).
De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).
Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la lit. c) situaţia calculării salariului de bază şi a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe ţară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la lit. d) situaţia personalului care desfăşoară activităţi noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeaşi Lege.
Astfel, aşa cum s-a prevăzut la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, majorarea cu 15% aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2011, s-a făcut în raport cu cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţii de bază/indemnizaţiilor de încadrare aferente lunii octombrie 2010, această regulă regăsindu-se şi în dispoziţiile pct. 2 lit. a), b), c), d) şi e) din Normele metodologice.
Deci, majorarea cu 15% a fost reglementată şi realizată în raport cu cuantumul din luna octombrie 2010, care rezultase în urma reducerii cu 25% a drepturilor salariale, în baza Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010.
Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conţin exemple de calcul în care se porneşte de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, dar tocmai pentru a se evidenţia că majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenţilor actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului şi ar constitui şi baza de calcul pentru alocaţiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.
Astfel fiind, rezultă că în mod greșit a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile normelor metodologice sunt nelegale şi neconforme cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost adoptate, în baza delegării date de legiuitor, potrivit art. 17 din Legea nr. 285/2010.
De altfel, în sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentată prin Deciziile nr. 434/2013, 141/2013, 5135/2013 s.a.
Pe de altă parte, Curtea de apel a soluţionat într-o manieră justă - în opinia Înaltei Curţi - excepţiile lipsei calităţii de subiect de sesizare a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului I. Botoşani, invocate de pârâtul M.M.F.P.S., reţinându-se netemeinicia acestora, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care recunosc calitatea procesuală activă oricărei persoane vătămate prin dispoziţiile unui act administrativ, fie el normativ sau individual. Într-adevăr, calitatea procesuală activă se analizează, întotdeauna, raportat la reclamant şi nu la reprezentantul acestuia, iar Sindicatul I. Botoşani are calitatea de reprezentant legal al reclamantei, astfel cum atestă înscrisurile aflate la dosar.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către M.M.F.P.S.P.V. şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta A.M. prin Sindicatul I. Botoşani, ca neîntemeiată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.M.F.P.S.P.V. împotriva sentinţei nr. 28 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta A.M. prin Sindicatul I. Botoşani, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6307/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6357/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
