ICCJ. Decizia nr. 6294/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6294/2013
Dosar nr. 10074/2/2011
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S., obligarea primului pârât la eliberarea diplomei de licenţă, respectiv obligarea celui de-al doilea pârât să elibereze avizele pentru tipărirea diplomelor de licenţă.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că a absolvit cursurile de licenţă ale Facultăţii de Marketing, frecvenţă redusă, din cadrul Universităţii S.H., în anul 2009, susţinând şi promovând examenul de licenţă în sesiunea iunie 2009, obţinând titlul de licenţiat în Ştiinţe Economice, potrivit adeverinţei din 04 iulie 2009, condiţii în care are dreptul la eliberarea diplomei de licenţă corespunzătoare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 923 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrată cererea reclamantului.
În motivarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a timbrat acţiunea şi cu timbru judiciar, conform dispoziţiilor din rezoluţia de primire a prezentei acţiuni, deşi a fost legal citat cu această menţiune, nu a formulat nici cerere de ajutor public judiciar în sensul scutirii, reducerii sau eşalonării achitării taxei judiciare de timbru stabilită, conform O.U.G. nr. 51/2008, nici cerere de reexaminare.
A arătat instanţa fondului că, în ceea ce priveşte timbrajul achitat de reclamant prin avocat şi care a fost transmis prin fax, îndeplinirea obligaţiei astfel stabilită este lipsită de relevanţă întrucât taxa de timbru judiciar nu a fost depusă în original la dosar, neputându-se reţine îndeplinirea obligaţiei de a timbra acţiunea cu taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit.
A mai reţinut că dovada achitării timbrului judiciar nu a fost făcută, nici în copie, iar sancţiunea pentru neachitarea timbrului judiciar este aceeaşi cu cea prevăzută de lege pentru neachitarea taxei de timbru, nejustificându-se, în speţă, acordarea unui nou termen de judecată pentru depunerea în original a taxei de timbru, precum şi a timbrului judiciar.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 923 din 13 februarie 2012 a formulat recurs reclamantul M.M.A., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că motivul anulării nu există, taxa de timbru fiind plătită prin chitanţa din data de 13 februarie 2012, comunicată instanţei şi prin fax, la aceeaşi dată, apărătorul reclamantului neputând ajunge, datorită condiţiilor meteorologice, pentru a depune personal dovada achitării taxei de timbru.
4. Soluţia Înaltei Curţi
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de legislaţia incidentă în speţă, Înalta Curte constată că recursul este fondat, şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, dispoziţiile art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi republicată, arată că: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
În speţă, a fost stabilită în sarcina reclamantului-recurent M.M.A. obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei şi a timbrului judiciar de 0,6 lei, comunicată acestuia potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (fila 34 din dosar).
Acesta a făcut dovada achitării taxei pentru termenul din data de 13 februarie 2012 (fila 323 dosar fond), trimiţând, prin fax, copia chitanţei constatatoare, şi deci în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea cererii ca netimbrată.
De altfel, şi textul normativ sus-citat face referire la neîndeplinirea efectivă a obligaţiei de plată, şi nu la nedepunerea originalului dovezii ca şi cauză de anulare a cererii.
În plus, instanţa ar fi putut să acorde un termen de judecată pentru ca reclamantul să depună originalul dovezii plăţii taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
Faţă de cele ce preced, recursul fiind întemeiat, va fi admis, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. se va casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.M.A. împotriva sentinţei civile nr. 923 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6286/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6303/2013. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
