ICCJ. Decizia nr. 6351/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6351/2013
Dosar nr. 1389/36/2012
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin încheierea dată în şedinţa publică de la 12 septembrie 2012, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a admis cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 249 din Regulamentul - cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, excepţie care a fost invocată de reclamantul G.L. în Dosarul nr. 12.250/212/2010* aflat pe rolul Tribunalului Constanţa.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamantul a susţinut că, dispoziţiile art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, care interzic deconectările individuale în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului aprobat prin acest ordin, sunt nelegale şi a solicitat să fie verificată concordanţa dintre actul administrativ contestat şi actul normativ cu forţă juridică superioară în temeiul căruia a fost emis, respectiv Legea nr. 325/2006.
Reclamantul a învederat că norma juridică atacată a fost emisă cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative consacrat în art. 5 din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
2.Soluţia instanţei de fond
Sesizată în baza prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 18/CA din 23 ianuarie 2013, prin care a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul Grigore Laurenţiu şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, din modalitatea de formulare a dispoziţiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 rezultă instituirea unei condiţii suplimentare faţă de prevederile art. 30 din Legea nr. 325/2006 şi anume, aceea ca anterior anului 2007, într-un condominiu să fi fost efectuate deconectări individuale pentru a se aproba executarea unor deconectări ulterioare datei de intrare în vigoare a regulamentului aprobat prin ordinul dedus judecăţii.
Din acest motiv, s-a constatat nelegalitatea normelor atacate, prin care se adaugă la lege, instituindu-se criterii noi de îndeplinit pentru utilizatorul casnic care solicită deconectarea de la sistemul de energie termică.
Instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, care prevăd condiţiile în care se pot realiza debranşări ale unui condominiu şi debranşări individuale, fără a interzice posibilitatea unui consumator casnic de a renunţa la serviciul de energie termică utilizat până în acel moment.
3.Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa şi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, autoritatea care a preluat calitatea procesuală a emitentei actului administrativ contestat, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală.
Recurentele au solicitat ca, în baza art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de nelegalitate invocată de intimatul G.L.
Ca motiv de recurs, s-a invocat interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, arătându-se că acestea au fost emise în conformitate cu principiul „un condominiu - un sistem de încălzire”, instituit prin art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006 a sistemului public de alimentare cu energie termică şi pct. IV din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 462/2006 de aprobare a „Programului termoficare 2006 - 2015 Căldură şi Confort”.
Având în vedere aplicarea treptată a acestui principiu, recurentele au arătat că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, sunt interzise expres deconectările din acele condominii unde nu s-au produs deconectări anterioare datei intrării în vigoare a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 91/2007.
În acelaşi sens, au fost invocate condiţiile de eligibilitate prevăzute la pct. II 10 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 462/2006, potrivit cărora, autorităţile administraţiei publice locale au atribuţia de a stabili zonele unitare de încălzire pe baza studiilor de fezabilitate privind dezvoltarea regională, aprobate prin hotărâre a consiliului local, pentru ca într-un areal grafic (zona unei localităţi) să fie promovată o singură soluţie de încălzire.
Recurentele au considerat că, hotărârea atacată este rezultatul unei grave confuzii cu privire la condiţiile în care se pot face deconectări individuale, deoarece prin Ordinul nr. 91/2007 nu s-au instituit condiţii suplimentare faţă de cele cuprinse în prevederile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, reglementându-se numai situaţia distinctă în care nu se pot executa deconectări individuale pentru respectarea principiului „un condominiu – un singur sistem de încălzire”, conform dispoziţiilor art. 3 lit. g) din legea susmenţionată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
1.Aspecte de fapt şi de drept relevante
În condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 249 din Regulamentul - cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, publicat în M. Of. nr. 350 din 23 mai 2008.
Norma juridică atacată de intimatul - reclamant Grigore Laurenţiu pe calea incidentă a excepţiei de nelegalitate prevede că, deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 91/2007.
În exercitarea controlului de legalitate, judecătorul fondului a constatat corect neconformitatea acestei norme cu Legea nr. 325/2007 a serviciului public de alimentare cu energie termică, ca act normativ cu forţă juridică superioară, în aplicarea căreia a fost emisă.
Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:
a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală;
b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;
c) anunţarea, în scris, a operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel puţin 30 de zile înainte.
Fără a avea un corespondent în Legea nr. 325/2006, norma cuprinsă în art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 este nelegală, pentru că instituie o condiţie suplimentară în cazul deconectării individuale şi anume, aceea ca, în condominiul respectiv, să fi fost executate deconectări individuale anterior datei la care a intrat în vigoare regulamentul - cadru aprobat prin acest ordin.
Susţinerea recurentelor că norma contestată are ca fundament juridic dispoziţiile art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006, care consacră principiul „un condominiu - un sistem de încălzire” se dovedeşte a fi nefondată, întrucât principiile şi obiectivele definesc domeniul de reglementare a legii, cuprins în Capitolul I, în mod distinct de Capitolul VI, referitor la Piaţa de energie termică şi care, la Secţiunea a 5-a privind protecţia utilizatorului de energie termică prevede la art. 30 alin. (2) în mod expres şi limitativ condiţiile cumulative pentru deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu.
Fiind emis în executarea şi în aplicarea Legii nr. 325/2006, Ordinul nr. 91/2007 a prevăzut în art. 246 - 252 din Capitolul V „Utilizatorii energiei termice” acele condiţii necesare pentru deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip bloc - condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes local şi în consecinţă, această reglementare trebuie să fie conformă celei cuprinse în actul normativ cu forţă juridică superioară şi care nu impune condiţia suplimentară adăugată fără temei de către autoritatea emitentă şi anume ca, deconectarea individuală să fie executată într-un condominiu în care s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului aprobat prin ordinul respectiv.
Printr-o analiză logică şi sistemică a cadrului legislativ incident în cauză, judecătorul fondului a constatat întemeiat nelegalitatea dispoziţiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, care au fost emise cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Conform acestui principiu, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Depăşind competenţa de reglementare care i-a fost atribuită pentru punerea în aplicare a Legii nr. 325/2006, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, a cărei calitate procesuală a fost transmisă recurentei Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, a emis fără temei legal art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 prin care s-a adăugat o condiţie suplimentară faţă de condiţiile impuse de legea susmenţionată pentru deconectarea individuală a unui consumator casnic de la sistemul de energie termică din cadrul unui condominiu.
Nefondată se dovedeşte a fi şi susţinerea recurentelor privind emiterea normei contestate în conformitate cu reglementarea cuprinsă în H.G. nr. 462/2006, deoarece Ordinul nr. 91/2007 nu fost emis pentru executarea acestui act normativ, ci pentru aplicarea Legii nr. 325/2006.
Independent de aceasta, se reţine că, deşi au invocat incidenţa în cauză a H.G. nr. 462/2006 pentru aplicarea principiului „un condominiu - un singur sistem de încălzire”, recurentele nu au făcut dovada adoptării unei hotărâri a consiliului local din unitatea administrativ - teritorială în care domiciliază intimatul - reclamant prin care să se fi stabilit zona unitară de încălzire, în care să fie promovată o singură soluţie de încălzire, respectiv soluţia adoptată pentru reabilitarea şi eficientizarea sistemului de alimentare centralizată cu energie termică al localităţii sau al asociaţiei de dezvoltare comunitară, denumit S.A.C.E.T.
Neadoptarea unei asemenea hotărâri pe baza studiilor de fezabilitate privind dezvoltarea regională dovedeşte în plus că, în cazul condominiului pentru care intimatul - reclamant a solicitat executarea unei deconectări individuale de la sistemul de energie termică nu s-a realizat programul etapizat prevăzut de art. 54 alin. (3) din Lege nr. 325/2006 pentru aplicarea principiului „un condominiu – un singur sistem de încălzire” şi în consecinţă, acest principiu nu poate constitui temeiul juridic al condiţiei suplimentare impuse nelegal de către autoritatea emitentă prin dispoziţiile art. 249 din Ordinul nr. 91/2007.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de contencios administrativ, Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.
2.Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia.
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice şi de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice şi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice împotriva sentinţei nr. 18/ CA din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 6331/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6364/2013. Contencios → |
|---|
