ICCJ. Decizia nr. 6404/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6404/2013
Dosar nr. 1010/59/2011
Ședința publică de la 27 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual şi susţinerile părţilor
Prin contestaţia înregistrată pe rolul C.N.S.C. sub nr. 18842 din 15 iunie 2011, reclamanta A.V.P. A.R.I.S. Timişoara a solicitat anularea procesului verbal din 27 mai 2008 privind atribuirea directă a fondului de vânătoare de către M.M.P. precum şi a procesului verbal din 7 iunie 2011 prin care s-a respins contestaţia reclamantei.
În motivarea cererii reclamanta arată că atribuirea fondului de vânătoare s-a realizat fără respectarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 407/2006 şi a Ordinului nr. 1221/2010, documentul emis de I.T.R.S.V. Timişoara cuprinzând acte ce nu corespund realităţii, în fapt Asociaţia de proprietari de terenuri D. - B. jud. Timiş nedeţinând cota de 51% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză, petenta contestând totodată şi lipsa transparenţei în desfăşurarea acestei proceduri.
În faţa Consiliului, pârâtul M.M.P. a precizat faptul că procedura de atribuire în gestiune a faunei cinegetice nu este reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, ci de Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 care nu face nici o trimitere la prevederile O.U.G. nr. 34/2006. Contestaţiile cu privire la hotărârile comisiei de atribuire se soluţionează, în conformitate cu Ordinul nr. 1221/2010 de către o comisie special constituită în cadrul M.M.P., iar dacă contestatorul nu este mulţumit de răspunsul primit se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Prin Decizia nr. 2734/299C4/2994 din 30 iunie 2011, C.N.S.C. şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu contestă actele emise într-o procedură de achiziţie publică reglementată de O.U.G. nr. 34/2006, întrucât gestionarea faunei cinegetice nu constituie un serviciu comunitar de utilităţi publice pentru a fi incidente dispoziţiile Legii nr. 51/2006 şi nici o achiziţie publică sau o concesiune supusă O.U.G. nr. 34/2006.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 1010/59/2011 la 6 iulie 2011, iar la termenul de judecată din 16 ianuarie 2012 reclamanta şi-a precizat acţiunea arătând că, de fapt, contestă procesul verbal de atribuire directă din 27 mai 2011 emis de M.M.P., precum şi răspunsul primit la contestaţia formulată în procedura prealabilă, arătând că întreaga procedură de atribuire directă a fondului cinegetic a fost viciată prin aceea că, deşi s-a indicat că există suprafaţa de teren necesară, în realitate, actele emise conţin date eronate astfel încât fondul cinegetic în discuţie nu se încadra în prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 impunându-se scoaterea la licitaţie a acestui fond, reclamanta având astfel posibilitatea de a participa.
Totodată, reclamanta a înţeles să cheme în judecată, alături de M.M.P., pe pârâţii I.T.R.S. Timişoara şi Asociaţia B. Timişoara în calitatea sa de beneficiar al procesului - verbal de atribuire directă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul I.T.R.S.V. Timişoara a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţi procesuale active a reclamantei în formularea prezentei acţiuni, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
S-a arătat astfel, că acţiunea reclamantei este îndreptată împotriva unor acte administrative faţă de care are calitatea de terţ, motiv pentru care se impunea ca aceasta să facă dovada vătămării care i s-a produs prin actele în discuţie.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că procedura atribuirii a fost respectată în cauză, având în vedere prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 iar procedura de achiziţie publică se poate desfăşura numai după epuizarea etapelor de atribuire directă.
Pârâtul M.M.P., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, arătând că în speţă nu sunt atacate acte administrative care dau naştere, modifică sau schimbă raporturi juridice prin ele însele, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Asociaţia B. Timişoara, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat, în principal, respingerea acţiunii reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale active, iar în subsidiar, ca nefondată.
În susţinerea excepţiei, s-a arătat că acţiunea reclamantei este îndreptată împotriva unor acte administrative, faţă de care reclamanta are calitatea de terţ, motiv pentru care se impunea ca aceasta să facă dovada vătămării care i s-a produs prin actele în discuţie.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 152 din 12 martie 2012, Curtea Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.P.A.R.S. Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii M.M.P., I.T.R.S. Timişoara şi Asociaţia de Vânătoare B. Timişoara.
A obligat pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul I.T.R.S. Timişoara, în sumă de 3.775,80 lei şi către pârâta A.V. B. Timişoara în sumă de 4.300,20 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- În aplicarea prevederilor cuprinse la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, pârâtul M.M.P., prin procesul-verbal din 2011, a procedat la atribuirea directă a fondului cinegetic B. Jud. Timiş către Asociaţia B. Timişoara. Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestaţie reclamanta A.V.P. A.R.I.S. Timişoara, contestaţie înregistrată la instituţia pârâtă din 31 mai 2011, respinsă prin procesul-verbal din 7 iunie 2011.
- Reclamanta a contestat cele două acte administrative invocând, în esenţă, că procedura de atribuire directă a avut la bază documente ce au cuprins date eronate cu privire la suprafeţele de teren şi cotele deţinute în proprietate de A.P.T. ce au propus atribuirea directă a fondului cinegetic.
- În acest context, prima instanţă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, coroborate cu cele cuprinse la art. 1 alin. (1) şi art. 8 - 10 din Ordinul nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, invocată de pârâţii M.M.P. şi I.T.R.S. Timişoara, instanţa de fond a reţinut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, în urma analizei dosarelor de atribuire directă, comisia de atribuire finalizează etapa prin întocmirea unui proces-verbal, afişând astfel rezultatele analizei, ceea ce poate conduce la concluzia că procesul - verbal din 2011, prin care s-a atribuit direct fondul de vânătoare către pârâta Asociaţia B. Timişoara are caracterul unui act administrativ în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât dă naştere la raporturi juridice între emitent şi beneficiar. Un argument, în acest sens, este acela rezultat din posibilitatea părţii nemulţumite de a formula contestaţia prevăzută de art. 9 alin. (4) din Ordinul nr. 1221/2010 ce are natura plângerii prealabile reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, ulterior, având deschisă calea acţiunii în contencios administrativ.
A mai reţinut că procesul - verbal de atribuire directă produce efecte prin el însuşi, deoarece atestă dreptul gestionarului propus de către proprietarii terenurilor de a beneficia de atribuirea directă a fondului cinegetic în condiţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, iar procesul - verbal în discuţie stă la baza finalizării etapei de atribuire directă ce presupune întocmirea contractului de administrare a fondului cinegetic, contract ce are natura unui contract administrativ pentru că asigură punerea în valoare a bunurilor proprietate publică reprezentate de fondurile cinegetice.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâţi prin întâmpinări, prima instanţă a reţinut că aceasta este întemeiată, arătând următoarele:
- reclamanta nu îndeplinea condiţiile pentru a participa la atribuirea directă a fondului cinegetic, în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006, de vreme ce nu a fost propusă în acest sens de către o asociaţie a proprietarilor de terenuri.
- contrar susţinerilor reclamantei, din coroborarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006 şi ale art. 1 alin. (1) lit. b), c), d) şi e) din Ordinul nr. 1221/2010, rezultă că fondurile cinegetice, ce nu au fost atribuite direct gestionarului propus de proprietarii de terenuri, în condiţiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006 se pot atribui direct de către administrator categoriilor de organizaţii vânătoreşti, administratorului pădurilor proprietatea publică a statutului sau a instituţiilor de stat enumerate în textele de lege prevăzute anterior;
- prin urmare, a interpretat instanţa de fond, legiuitorul a instituit un drept de preempţiune al acestor organizaţii la atribuirea fondurilor cinegetice şi numai în ipoteza în care fondurile cinegetice nu au fost atribuite nici prin această modalitate subsidiară de atribuire directă, urma să se procedeze la atribuire prin licitaţie publică;
- Continuând raţionamentul juridic, prima instanţă a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că ar putea beneficia de o atribuire directă, în modalitatea reglementată de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006 şi nici faptul că s-ar fi putut înscrie la eventuala licitaţie publică, întrucât pentru aceasta era necesar să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 6 din Ordinul 1221/2010, după cum rezultă din prevederile cuprinse la art. 11 alin. (5) din acelaşi ordin.
Î n concluzie, curtea de apel a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada nici unui drept sau interes legitim născut şi actual care să justifice formularea prezentei acţiuni şi care să îi confere astfel calitatea de persoană vătămată în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 motiv pentru care a respins acţiunea reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale active.
Î n baza art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a reclamantei, prima instanţă a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul I.T.R.S.V. Timişoara în sumă de 3.775,80 lei, reprezentând onorariu avocaţial şi către pârâta Asociaţia B. Timişoara, în sumă de 4.300,20 lei.
3. Recursul declarat de A.V.P. A.R.I.S. Timişoara
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.V.P. A.R.I.S. Timişoara, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare în temeiul dispoziţiilor art. 299 - 316 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a invocat interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 407/2006, susţinând că singura soluţie care se impunea era scoaterea la licitaţie a fondului de vânătoare.
Or, dacă ar fi avut această posibilitate ar fi participat la licitaţie.
Recurenta a arătat că îndeplinea condiţiile prevăzute la art. 6 din Ordinul nr. 1221/2010, mai puţin deţinerea unei licenţe, însă precizează că aceasta „se obţine cu costuri importante într-un interval scurt de timp”.
Cât priveşte legalitatea procesului verbal atacat, recurenta reiterează motivele contestaţiei iniţiale, susţinând că documentele care au fost avute în vedere de emitent cuprindeau date eronate cu privire la suprafeţele de teren - fond cinegetic.
4.Apărările intimaţilor
Toţi cei trei intimaţi au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimaţii Asociaţia B. Timişoara şi I.T.R.S. Timişoara au invocat şi excepţia tardivităţii recursului, respinsă de Înalta Curte potrivit practicalei acestei decizii.
Referitor la criticile recurentei, toţi intimaţii au susţinut că în cauză nu s-a făcut dovada vreunei vătămări în drepturile sau interesele sale legitime, câtă vreme aceasta nu avea vocaţia să beneficieze de vreuna din modalităţile de atribuire prevăzute de art. 8 din Legea nr. 407/2006, interesul său fiind doar eventual.
5. Procedura derulată în recurs
În recurs nu s-a solicitat administrarea unor înscrisuri suplimentare, conform dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ.
Odată cu răspunsul la întâmpinare, recurenta a ataşat contractul de asociere în participaţiune din 28 aprilie 2011 încheiat cu A.V.P.G.F. Timişoara, susţinând că a îndeplinit condiţia deţinerii unei licenţe. A ataşat (în copie) licenţa din 12 noiembrie 2010 acordată A.V.P.G.F. Timişoara.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor din întâmpinări, a răspunsului la întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate rezultatul analizei dosarelor depuse pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice care au făcut obiectul anunţului publicat de ministerul intimat la data de 15 aprilie 2011, materializat prin procesul verbal din 27 mai 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice.
În concret, recurenta a contestat partea din procesul verbal prin care s-a atribuit direct intimatei Asociaţia B. Timişoara fondul de vânătoare, invocând presupuse nereguli în legătură cu includerea unor suprafeţe de teren ale A.P.T., D.B., judeţul Timiş în fondul indicat.
Curtea de apel a respins acţiunea cu motivarea că reclamanta, terţ faţă de actul administrativ atacat, nu face dovada vreunei vătămări în drepturile sau interesele sale legitime.
Această soluţie este corectă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
Prin urmare, pentru a putea obţine anularea actului administrativ, reclamanta trebuia să demonstreze că se încadrează în una din ipotezele legale, respectiv că i-au fost lezate drepturile sau interesele sale legitime, sintagme definite în art. 2 alin. (1) lit. o) şi p) din Legea nr. 554/2004.
Or, după cum bine a punctat judecătorul de la curtea de apel, reclamanta nu îndeplinea condiţiile legale pentru a beneficia de vreuna din modalităţile de atribuire a fondurilor cinegetice reglementate de art. 8 din Legea nr. 407/2006, respectiv prin atribuire directă ori prin licitaţie publică.
Recurenta admite că nu are vocaţia unei atribuiri directe - pentru că nu a fost propusă de proprietarii terenurilor şi nici nu îndeplineşte condiţiile de la art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 - 3 din Lege - însă a susţinut că atribuirea fondului de vânătoare trebuia să se realizeze prin licitaţie publică.
Această susţinere este lipsită de suport dintr-o dublă perspectivă.
În primul rând, în accepţiunea legiuitorului, modalitatea de atribuire prin licitaţie publică are un caracter subsidiar, pentru că se aplică numai „pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a)”, adică prin atribuire directă. Or, cum s-a arătat, fondul în discuţie s-a atribuit direct, ceea ce excludea de plano posibilitatea organizării unei licitaţii publice.
În al doilea rând, chiar presupunând că asociaţia intimată nu îndeplinea condiţiile pentru atribuirea directă (în niciuna din cele două forme) şi s-ar fi ajuns la licitaţie publică,recurenta-reclamantă nu ar fi putut participa pentru că nu îndeplinea criteriile enumerate în art. 6 din Ordinul nr. 1221/2010, respectiv nu deţinea licenţă, aspect recunoscut prin memoriul de recurs (fila 4, primul parag., dosar recurs).
Cu totul surprinzător, prin răspunsul la întâmpinare formulat în recurs, recurenta a susţinut că deţine licenţă „în asociere cu A.V.P.G.F. Timişoara” ca efect al contractului de asociere în participaţiune încheiat cu aceasta la data de 28 aprilie 2011.
Înalta Curte nu poate recunoaşte valoare probatorie contractului de asociere în participaţiune din 28 aprilie 2011, depus pentru prima oară în recurs (filele 38-39) pentru că acesta nu are dată certă şi contrazice propriile susţineri ale recurentei, având o natură pro causa evidentă.
Conchizând, Înalta Curte constată că recurenta, în cadrul contenciosului de natură subiectivă pe care l-a declanşat, nu a putut demonstra că prin atribuirea directă a fondului de vânătoare către Asociaţia B. Timişoara a suferit vreo vătămare, aşa încât, în mod legal cererea de chemare în judecată i-a fost respinsă.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta, ca parte căzută în pretenţii, să plătească cheltuielile de judecată dovedite de către intimata-pârâtă Asociaţia B. Timişoara, în cuantum de 1.926 lei, reprezentând onorariul avocatului şi cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.V.P.A. Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 152 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.926 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata - pârâtă Asociaţia B.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6402/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6415/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
