ICCJ. Decizia nr. 6438/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 6438/2013
Dosar nr. 7358/2/2012
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin încheierea din 10 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 127 din H.G. 1707/2006, excepție invocată de reclamantul G.I. în Dosarul nr. 76567/3/2011, în care se judecă cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 7358/2/2012 din 28 septembrie 2012.
În motivarea excepției de nelegalitatea, reclamantul a arătat că prevederile art. 127 din H.G. nr. 1707/2007 sunt nelegale, deoarece termenul de depunere al aşa-zisei opţiuni între calitatea de luptător remarcat si cea de urmaş de erou - martir este nefuncţional, fiind vorba de data de 30 decembrie 2006 ca termen final de depunere a opţiunii, iar H.G. nr. 1707/2007 este publicată în M. Of. nr. 8 din 5 ianuarie 2007, prevederile acesteia intrând în vigoare la data publicării în M. Of., deci în 5 ianuarie 2007.
Reclamantul consideră că prin stabilirea termenului de opțiune între cele două calități se încalcă dispozițiile art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Reclamantul a invocat și faptul că art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 este nelegal, întrucât contravine Legii nr. 341/2004 care atestă dubla calitate și care nu cuprinde nici o prevedere potrivit căreia o calitate ar exclude cealaltă calitate.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 6657 din data de 21 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate formulată de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Guvernul României şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 127 din H.G. nr. 1707/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei față de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004 impune obligația deținătorilor de certificate de revoluționar prin care li s-au conferit mai multe calități dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004, să opteze pentru una dintre aceste calități. Însă, din cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 341/2004, nu rezultă faptul că o persoană nu poate deține decât o singură calitate de revoluționar dintre cele prevăzute de lege.
Prima instanţă a observat că în lege nu există nici un articol care să prevadă că o persoană nu poate deține decât un singur astfel de titlu, de unde rezultă că, în situația în care o persoană îndeplinește condițiile pentru eliberare a două astfel de titluri, nu există nici un impediment legal pentru eliberarea acestor titluri, cum, de altfel, este situația reclamantului care beneficiază atât de un titlu de ”urmaș-erou martir al Revoluției Române din decembrie 1989”, cât și de titlul de ”luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989”.
Curtea a reținut că dispoziția art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 care obligă deținătorii a două titluri diferite de revoluționar să opteze pentru unul dintre ele, contravine dispozițiilor Legii nr. 341/2004, fiind adoptate cu nerespectarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 potrivit căruia ”actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a Hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”.
Instanţa de fond a reținut, de asemenea, că dispozițiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 sunt nelegale și în ceea ce privește termenul până la care se impune obligația de a opta între calitățile de revoluționar, termen ce este anterior publicării hotărâri de guvern în M. Of., astfel că încalcă principiul neretroactivității actelor normative.
3. Recursul
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat recurs pârâţii Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3.1. În susţinerea recursului, recurenta - pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii, reţinând în mod eronat că dispoziţiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 sunt nelegale, în condiţiile în care acest articol face trimitere la termenul de “calitate” şi nu la cel de “titlu”, aşa cum aceasta face referire în considerentele sentinţei.
A susţinut faptul că nu există titlul de “urmaş-erou martir al Revoluţiei române din decembrie 1989”, ci doar calitatea de “Urmaş de erou martir”.
Prin urmare, dispoziţiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 nu obligă deţinătorii a două titluri diferite de revoluţionar să opteze pentru unul din ele, ci obligă persoanele care au atât calitatea de Urmaş de Erou Martir, cât şi o altă calitate dintre cele prevăzute la art. 11 lit. c), precum şi cele care au atât calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, cât şi calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Rănit sau Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Reţinut, să opteze pentru calitatea ce va fi înscrisă pe noul tip de certificat.
3.2. În susţinerea recursului, recurentul - pârât Guvernul României a susţinut, în esenţă, că H.G. nr. 1707/2006 a fost adoptată de executiv, aşa cum reiese din Nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, la elaborarea actului fiind respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, proiectul fiind avizat chiar şi de Ministerul Justiţiei.
Recurenţii au solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
4. Apărările intimatului - reclamant
Intimatul - reclamant G.I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, ca tardiv formulat, şi respingerea recursului declarat de recurentul Guvernul României ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti este tardiv formulat, pentru considerentele ce urmează.
Sentinţa nr. 6657 din 21 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată pârâtei la data de 28 decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii (fila 37 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti).
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, “soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare (…)”.
Cum recursul a fost a fost transmis prin fax la data de 10 ianuarie 2013, purtând viza de înregistrare la Înalta Curte din aceeaşi dată, (expediat ulterior prin poştă la data de 14 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din ştampila oficiului poştal aplicată pe plicul conţinând cererea de recurs), rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Faţă de situaţia constatată, în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
Înalta Curte, examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul formulat de recurentul - pârât Guvernul României este fondat.
Obiectul excepţiei de nelegalitate supuse analizei în cauza de faţă îl constituie dispoziţiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006, pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, potrivit cărora “ Persoanele care, potrivit certificatelor doveditoare eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au atât calitatea de Urmaş de Erou-Martir, cât şi o altă calitate dintre cele prevăzute la art. 11 lit. c), precum şi cele care au atât calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, cât şi calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Rănit sau Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Reţinut vor transmite S.S.P.R., în scris, până la data de 30 decembrie 2006, calitatea pentru care optează să fie înscrisă pe noul tip de certificat."
La art. art. 11 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, se arată semnificaţia termenilor şi expresiilor folosite, astfel:
b) titlul este atestarea înscrisă în certificatul preschimbat şi poate fi: Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989; Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Rănit; Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Reţinut; Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite; Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989;
c) calitatea este însuşirea dobândită de către o persoană în urma preschimbării certificatului şi este înscrisă pe noul tip de certificat, după cum urmează: Urmaş de Erou-Martir; Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Rănit; Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Reţinut; Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Rănit şi Reţinut; Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite; Participant la Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.”
Din analiza acestor dispoziţii legale, reiese faptul că nu există titlul de Urmaş-Erou Martir al Revoluţiei Române, ci doar calitatea de Urmaş de Erou-Martir.
De altfel, distincţia între termenul calitate şi titlu rezultă şi din prevederile art. 1 pct. 16 din H.G. nr. 1707/2006.
Totodată, instanţa de control judiciar reţine că dispoziţiile normative contestate au fost emise în scopul de a se pune în acord dispoziţiile cuprinse în Normele metodologice cu normele cuprinse în Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost ea modificată şi completată prin Legea nr. 347/2006, iar pe de altă parte, de a se introduce noi norme pentru reglementarea anumitor situaţii care, în procesul de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 341/2004 şi a Normelor metodologice în forma adoptată de Guvern în anul 2004, nu erau suficient de clar reglementate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că respectivele critici de nelegalitate invocate în cuprinsul excepţiei de nelegalitate sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 6657 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 127 din H.G. nr. 1707/2006, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6415/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6439/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
