ICCJ. Decizia nr. 6448/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 6448/2013
Dosar nr. 9030/2/2012
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, la 5 decembrie 2012, reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC E.D.D. SA, a solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ nr. 210334 din 15 noiembrie 2012 emis de către pârâtă, act emis în considerarea cererii reclamantei de racordare a C.E.E.F. - Vlădeni, amplasată în extravilanul localităţilor Vlădeni şi Făcăeni, judeţul Ialomiţa, document prin care pârâta a constatat încetarea valabilităţii Avizului tehnic de racordare din 18 ianuarie 2011 începând cu data de 18 ianuarie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dezvoltat proiectul referitor la Construirea C.E.E.F. - Vlădeni şi a demarat procedurile de obţinere a autorizaţiilor necesare potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Astfel, după ce a obţinut avizul de amplasament, avizul T., studiul de soluţie, certificatul de urbanism, planul de situaţie la scară, datele tehnice şi energetice caracteristice locului de producere, actele de proprietate şi contractele privind constituirea dreptului de superficie asupra terenurilor, SC B.E.R. SRL a solicitat de la SC E.D.D. SA, prin cererea,de emitere a Avizului Tehnic de Racordare a C.E.E.F. - Vlădeni, în data de 22 octombrie 2010.
Cu o întârziere de aproape trei luni de zile, E.N.E.L. Distribuţie Dobrogea a emis A.T.R. din 18 ianuarie 2011, prelungita ulterior, până la data de 18 ianuarie 2012.
Reclamanta a arătat ca, în continuarea demersurilor necesare racordării centralei electrice, a depus la E.N.E.L. Distribuţie Dobrogea cererea de încheiere a contractului de racordare a C.E.E. în data de 07 noiembrie 2011, iar după două luni de zile E.N.E.L. a transmis reclamantei Contractul de racordare la R.E.D. a C.E.E.F. - Vlădeni din 16 ianuarie 2012, deja semnat şi ştampilat de către reprezentanţii săi, solicitând în acelaşi timp semnarea acestuia de către B.
Întrucât reclamanta a considerat că o serie de clauze impuse de către E.N.E.L. sunt contrare atât prevederilor legale în vigoare, cât şi A.T.R.-ului emis de către E.N.E.L., părţile au demarat procedurile de negociere a condiţiilor impuse.
Cu toate acestea, în data de 15 noiembrie 2012, reclamanta a primit din partea E.N.E.L. actul administrativ prin care a fost informată că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, ca urmare a neprezentării de către B. a Contractului de racordare din ianuarie 2012 semnat şi ştampilat, A.T.R.-ul din 18 ianuarie 2011 a încetat să mai fie valabil începând cu data de 18 ianuarie 2012, deşi părţile se aflau în plin proces de negociere a contractului de racordare.
Faţă de această situaţie, reclamanta a susţinut că se află în prezenţa unui caz bine justificat şi că punerea în executare a Actului administrativ din 15 noiembrie 2012 anterior soluţionării pe fond a contestaţiei sale, printr-o hotărâre irevocabilă, este de natură a-i cauza o pagubă iminentă.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat, reclamanta a arătat că împrejurările legate de starea de fapt şi de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ din 15 noiembrie 2012, atâta vreme cât acesta a fost emis cu nerespectarea actelor normative aplicabile, respectiv Ordinul A.N.R.E. nr. 38/2007 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare a neînţelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice şi a contractelor de racordare la reţea, H.G. nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei regenerabile de energie.
Potrivit dispoziţiilor menţionate, în situaţia în care s-ar fi apreciat că părţile se află într-un impas în negocierea clauzelor Contractului de racordare a C.E.F. - Vlădeni, E.N.E.L. avea obligaţia de a informa pe reclamantă cu privire la acest aspect şi de a apela la soluţia furnizată de către Ordinul A.N.R.E. nr. 38/2007, respectiv de a declanşa procedura de mediere a neînţelegerilor potrivit propriei proceduri interne.
Cu toate acestea, într-un exces de putere, E.N.E.L. a ignorat aceste prevederi şi a emis actul administrativ, punând B. în situaţia de a lua de la început o procedură anevoioasă şi complicată de solicitare de noi autorizaţii de construcţie, de certificate de urbanism, de studii, cu costuri substanţiale.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 33 din H.G. nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, E.N.E.L. Distribuţie Dobrogea, în calitatea sa de operator de reţea, avea obligaţia să propună un proiect de contract de racordare nu să impună un contract de racordare.
În perioada 16 ianuarie 2012, dată la care a fost emis Contractul de racordare de către E.N.E.L. şi data de 15 noiembrie 2012, dată la care a fost emis actul administrativ, reclamanta a considerat, aşa cum era îndreptăţită având în vedere prevederile legale, că părţile se află în plin proces de negociere.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, reclamanta a susţinut că, prin comunicarea actului administrativ din 15 noiembrie 2012, prin care E.N.E.L. Distribuţie Dobrogea constată încetarea valabilităţii Avizului Tehnic de Racordare din 18 ianuarie 2011, B. a fost pusă în imposibilitatea de a continua construirea C.E.E.F. - Vlădeni, obiectiv de utilitate publică, care face parte din strategia europeană şi naţională de susţinere a investiţiilor în sursele de energie regenerabilă.
În aceste condiţii, investiţiile efectuate deja de către societate cu pregătirea documentaţiei, obţinerea avizelor prealabile, efectuarea studiilor etc. vor fi pierdute în mod ireversibil, întrucât societatea ar fi obligată să reefectueze toate aceste cheltuieli. De asemenea, încetarea lucrărilor sunt de natură a genera costuri suplimentare societăţii, fiind obligată să restituie atât fondurile obţinute în scopul edificării Centralei eoliene, cât şi dobânzile aferente.
De asemenea, contractele încheiate de către B. cu diverşi antreprenori şi furnizori vor trebui reziliate, caz în care societatea va fi nevoită să achite penalităţi.
Odată cu imposibilitatea de continuare a dezvoltării şi construirii C.E.E.F. - Vlădeni, B. va fi obligată să dispună concedierea tuturor angajaţilor implicaţi în acest proiect, fiind afectate astfel zeci de locuri de muncă oferite de acest proiect.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetentei materiale si teritoriale a instanţei.
În motivarea acestei excepţii, pârâta a arătat că actul din 15 noiembrie 2012 este o adresa şi nu are caracterul unui act administrativ. De asemenea, sediul sau este în Constanţa, astfel încât este competenta instanţa de la sediul pârâtului.
Pârâta a mai invocat excepţia inadmisibilităţii, motivată pe faptul ca actul din 15 noiembrie 2012 nu este un act administrativ.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 220 din 18 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale ca neîntemeiate.
A respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.
A admis cererea formulată de reclamanta SC B.E.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC E.N.E.L. Distribuţie Dobrogea SA şi a suspendat executarea actului administrativ din 15 noiembrie 2012 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pronunţându-se mai întâi asupra excepţiei necompetenţei materiale şi teritoriale, precum şi asupra excepţiei inadmisibilităţii, instanţa de fond a reţinut ca acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, Curtea de apel a apreciat că actul din 15 noiembrie 2012 este un act administrativ, deoarece este un act unilateral, cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în sensul Legii nr. 554/2004, este emis în regim de putere publică, este emis în vederea executării în concret a legii, stinge raporturi juridice existente între părţi, deoarece, efect al acestui act, negocierile dintre părţi legate de încheierea contractului de racordare încetează, A.T.R.-ul din 18 ianuarie 2011 încetează să mai fie valabil începând cu data de 18 ianuarie 2012, iar orice viitoare solicitare de racordare va presupune reluarea întregului proces de racordare.
Reţinând că actul din 15 noiembrie 2012 este un act administrativ emis de o autoritate publica centrala, competenţa soluţionării cauzei, în primă instanţă, revine unei curţi de apel.
În privinţa competentei teritoriale, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este competentă instanţa de la sediul reclamantei sau de la sediul pârâtei, existând un drept de opţiune al reclamantei, iar aceasta a ales instanţa de la sediul sau.
Cu privire la fondul cererii, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea executării unui act administrativ.
Astfel, a observat că prima condiţie este îndeplinită, reclamanta făcând dovada ca a urmat procedura plângerii prealabile.
Referitor la a doua condiţie, cazul bine justificat, Curtea a apreciat ca, în speţă, există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actul din 15 noiembrie 2012, acesta fiind emis cu încălcarea Ordinului A.N.R.E. nr. 38/2007 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare a neînţelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice şi a contractelor de racordare la reţea, H.G. nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei regenerabile de energie.
Potrivit dispoziţiilor menţionate, în situaţia în care aprecia că părţile se află într-un impas în negocierea clauzelor Contractului de racordare a Centralei eoliene Făcăeni - Vlădeni, pârâta avea obligaţia de a informa pe reclamanta cu privire la acest aspect şi de a apela la soluţia prevăzută de către Ordinul A.N.R.E. nr. 38/2007 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare a neînţelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice şi a contractelor de racordare la reţea, respectiv de a declanşa procedura de mediere a neînţelegerilor potrivit propriei proceduri interne.
Cu toate acestea, pârâta a încălcat aceste prevederi şi a emis actul administrativ.
Relativ la cea de-a treia cerinţă, paguba iminenta, instanţa de fond a reţinut ca, prin comunicarea Actului administrativ din 15 noiembrie 2012 prin care E.N.E.L Distribuţie Dobrogea a constatat încetarea valabilităţii Avizului Tehnic de Racordare din 18 ianuarie 2011, reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a continua construirea C.E.E.F. - Vlădeni.
În aceste condiţii, investiţiile efectuate deja de către reclamantă cu pregătirea documentaţiei, obţinerea avizelor prealabile, efectuarea studiilor etc. vor fi pierdute în mod ireversibil, întrucât reclamanta este obligată să reefectueze toate aceste cheltuieli. De asemenea, încetarea lucrărilor sunt de natură a genera costuri suplimentare reclamantei care este obligată să restituie atât fondurile obţinute în scopul edificării Centralei eoliene cât şi dobânzile aferente.
Contractele încheiate de către reclamanta cu diverşi antreprenori şi furnizori vor trebui reziliate, caz în care reclamanta va fi nevoită să achite penalităţi. Reclamanta va fi obligată să dispună concedierea tuturor angajaţilor implicaţi în acest proiect.
3. Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta SC E.N.E.L. Distribuţie Dobrogea SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea recursului, recurenta a arătat în esenţă că pronunţarea sentinţei recurate s-a făcut cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, prin întâmpinare, motiv de recurs ce se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
A susţinut că instanţa de fond, cu ignorarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reţinut în mod greşit calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, având în vedere aria de competenţă stabilită de A.N.R.E. şi contractul de concesiune încheiat cu Statul Român, prin ministerul de resort, pentru prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice în zona Dobrogea.
Recurenta a invocat, de asemenea, ca motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin faptul că prima instanţă, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
A susţinut că actul atacat nu este un act administrativ, ci o simplă adresă de informare, care nu are drept consecinţă stingerea raporturilor juridice, întrucât valabilitatea avizului de racordare din 18 ianuarie 2011 a încetat de drept, prin ajungere la termen.
A mai invocat recurenta, în susţinerea recursului, şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pct. 7 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, Înalta Curte, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării actului administrativ din 15 noiembrie 2012 emis de către pârâta SC E.D.D. SA.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. civ., în raport de două criterii şi, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Pârâta se încadrează în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Înalta Curte reţine, însă, că recurenta - pârâtă SC E.D.D. SA nu este o autoritate publică de nivel central, întrucât oferă servicii de distribuţie a energiei electrice doar în zona Dobrogea, având sediul în judeţul Constanţa.
Prin urmare, având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorităţi locale, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raza căruia îşi are domiciliul reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC E.D.D. SA împotriva Sentinţei nr. 220 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII–a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6439/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 6451/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
