ICCJ. Decizia nr. 6451/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 6451/2013
Dosar nr. 1086/59/2012
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A.D.M.L., A.(G.)M.A., A.(G.)G.S.M., A.V.V.C., B.N.D., B.F.A., B.M.D.N. - actuala E., B.(S.)V.M., B.C.D., B.P.M., B.(S.)I.C.I., C.(C.)A.C., C.(P.)O.V., C.(V.)D.E.S., C.(C.)A.E., C.(B.)I.G., C.A.M., C.(Z.)L., C.N.C.A., D.V.R.F., D.W.E., D.(A.)A.B., D.(V.)M.M., D.(B.)M.L., D.(M.)I.A.N., D.(V.)A.C.L., D.G.I.S.D., D.M.S., F.(G.)D.D., F.G.A., G.(M.)E.I., G.(N.)D.I.N., G.G.I.V., G.V.M.E., G.(M.)V.C., I.M.L., I.D.C., I.A.D.I.A.M., I.I.V., I.(D.)T.N., I.(M.)T.M.V., M.(E.)T.V., M.(B.)G.A., M.G.A.M., M.(B.)C.S., N.V.G., N.N.F., N.(B.)B.M.A., N.P.T.S., O.(A.)N.V., O.I.D., O.I.A., P.C.(A.)T.L., P.V.V., P.(M.)A., P.(B.)D.I., R.(D.)I.I.F., R.(B.)I.T., R.N.C. - actuala D., R.M.M.D., S.(V.)C.M., S.V.E., S.I.D., S.(U.)M.E., T.(S.)C.L., T.S.E.D., T.A.C., T.N.C., T.(G.)D.A.M., V.(A.)D.M.A. - actuala C., V.G.I., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S., au solicitat:
- obligarea pârâtului M.E.C.T.S. de a soluţiona în concret cererea prealabilă anexată, prin care s-a solicitat avizarea tipizatelor de diploma de licenţă ce revine reclamantei prin desemnarea unităţii de specialitate producătoare, de a pune la dispoziţia Universităţii S.H. tipizatele de diplomă necesară pentru eliberarea in facto a actelor finale de studii în litigiu, aşa cum rezultă din adeverinţele de studii depuse în probaţiune, toate aceste obligaţii, sub sancţiunea unor penalităţi în cuantum de 1.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea definitiva şi irevocabila a hotărârii ce urmează a se pronunţa în cauză şi până la executarea efectiva a obligaţiilor precizate;
- obligarea pârâtei Universitatea S.H. de a elibera diploma de licenţă, conform adeverinţelor de studii anexate, suplimentul la diplomă, cât şi să înapoieze diploma de bacalaureat depusă în original la dosarul de înscriere, sub sancţiunea unor penalităţi în cuantum de 500 de lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea definitiva şi irevocabila a hotărârii ce urmează a se pronunţa în cauză şi până la executarea efectivă a obligaţiilor, iar hotărârea judecătoreasca ce se va pronunţa în cauză să ţină loc de diploma de licenţă până la eliberarea ei în fapt, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, cât şi la cele făcute cu ocazia judecăţii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în fapt, conform adeverinţelor de studii emise de către pârâta Universitate S.H., fiecare petent în cauză a absolvit după caz - în sesiunea iulie 2009 sau februarie 2010 - o facultate acreditata sau autorizată să funcţioneze provizoriu din cadrul Universitatea S.H., dobândind pe aceasta cale titlul de licenţiat în specializarea absolvita, aşa cum rezulta din adeverinţa de studii a fiecărui reclamant în parte.
Având în vedere faptul ca niciunul dintre pârâţi nu a soluţionat până la aceasta dată cererile reclamanţilor de avizare a tipizatelor de studii, cât nici cele de eliberare a diplomelor de studii transmise acestora pe data de 30 iulie 2012 prin intermediul curieratului poştal şi că termenul legal de eliberare a actelor de studii în litigiu a expirat din vara anului 2010, petenţii au înţeles sa se adreseze instanţei de judecata, solicitând acesteia să oblige pârâtele în cauză, la avizarea tipizatelor actelor finale de studii şi eliberarea actelor finale de studii în perfect acord cu capetele de cerere formulate.
Au susţinut că pârâtul minister avea obligaţia să avizeze tipizatele de diploma de licenţa în litigiu şi să desemneze unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispoziţia Universităţii S.H. tipizatele de diploma necesare pentru eliberarea in facto a actelor finale de studii în litigiu ce le revin de drept. Totodată, ulterior eliberării adeverinţelor de studii ce atesta absolvirea unei facultăţi din cadrul Universitatea S.H., susţinerea şi promovarea examenelor de licenţa, precum şi dobândirea titlurilor de licenţiat în specializările promovate, pârâta universitate are obligaţia să elibereze diplomele de licenţa şi suplimentele la diploma.
Deşi pârâta Universitatea S.H. nu a răspuns în nici un mod cererii prealabile, reclamanţii au susţinut că motivul refuzului eliberării actelor finale de studii de către această pârâtă, are la bază refuzul abuziv al pârâtului M.E.C.T.S. de a aviza tipizatele în discuţie.
Au mai arătat că prin eliberarea adeverinţelor de studii deduse judecaţii de faţă, pârâta Universitatea S.H. a confirmat faptul că reclamanţii sunt absolvenţi ai facultăţilor din cadrul universităţii pârâte şi că au susţinut şi promovat examenul final de studii de licenţa organizat de facultăţile respective din cadrul Universitatea S.H., iar potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învăţământ superior, aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea completa a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Reclamanţii au invocat şi prevederile Ordinului M.E.C.T. nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenţa pentru anul 2006-2007, potrivit cărora admiterea în învăţământul superior se organizează numai în instituţiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate şi specializări care au obţinut autorizaţia de funcţionare provizorie.
Reclamanţii au fost admişi sa susţină examenul de licenţa în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au promovat. Ca atare, facultăţile absolvite le-au recunoscut titlurile de licenţiaţi.
Deşi potrivit aceluiaşi Regulament privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâtul M.E.C.T.S. are în sarcina avizarea achiziţionării de formulare tipizate pentru actele de studii universitare destinate absolvenţilor licenţiaţi de la SC R.O.M.D.I.D.A.C. S.A., acesta nu şi-a îndeplinit aceasta atribuţie, susţinând în răspunsul formulat la cererea prealabila faptul că întreaga responsabilitate a eliberării actelor de studii, revine instituţiei de învăţământ superior, pasând astfel nejustificat întreaga responsabilitate Universităţii S.H.
Pârâta Universitatea S.H. a depus întâmpinare prin care a solicitat sa se constate ca s-au îndeplinit obligaţiile legale faţă de reclamanţi, în sensul că, după finalizarea completa a studiilor si susţinerea examenului de licenţa, la cererea acestora, le-a eliberat adeverinţele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor şi s-au făcut demersurile legale către M.E.C.T.S., în sensul că a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor anului 2009, în vederea aprobării acestora şi spre a emite mai departe comanda de tipărire la SC R.O.M.D.I.D.A.C. SA.
Nu a primit, însă, niciun răspuns oficial din partea autorităţii administrative.
Pentru aceleaşi motive, pârâta Universitatea S.H. a formulat şi cerere de chemare în garanţie a M.E.C.T.S., pentru a fi obligat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diploma de licenţă, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare în calitate de pârât şi chemat în garanţie, prin care a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a reclamanţilor, referitor la cererea de obligare a acestuia de a aproba formularele tipizate pentru diplomele de licenţă, susţinând că numai instituţiile de învăţământ superior, acreditate sau autorizate pot gestiona actele de studii în calitate de emitent, în condiţiile legii, iar ministerul şi-a îndeplinit obligaţiile privind achiziţionarea tipizatelor necesare de către USH, astfel ca gestionarea necorespunzătoare a acestora nu-i poate fi imputată.
Pe fond, a susţinut în esenţă, că nu a refuzat eliberarea avizelor necesare pentru formularele tipizate ale actelor de studii, dar aceste formulare nu se pot elibera în număr nelimitat, ci trebuie corelate cu numărul absolvenţilor care au urmat specializări şi forme de învăţământ acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 74 din 4 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A.D.M.L., A.(G.)M.A., A.(G.)G.S.M., A.V.V.C., B.N.D., B.F.A., B.M.D.N. - actuală E., B.(S.)V.M., B.C.D., B.P.M., B.(S.)I.C.I., C.(C.)A.C., C.(P.)O.V., C.(V.)D.E.S., C.(C.)A.E., C.(B.)I.G., C.A.M., C.(Z.)L., C.N.C.A., D.V.R.F., D.W.E., D.(A.)A.B., D.(V.)M.M., D.(B.)M.L., D.(M.)I.A.N., D.(V.)A.C.L., D.G.I.S.D., D.M.S., F.(G.)D.D., F.G.A., G.(M.)E.I., G.(N.)D.I.N., G.G.I.V., G.V.M.E., G.(M.)V.C., I.M.L., I.D.C., I.A.D.I.A.M., I.I.V., I.D.)T.N., I.(M.)T.M.V., M.(E.)T.V., M.(B.)G.A., M.G.A.M., M.(B.)C.S., N.V.G., N.N.F., N.(B.)B.M.A., N.P.T.S., O.(A.)N.V., O.I.D., O.I.A., P.C.(A.)T.L., P.V.V., P.(M.)A., P.(B.)D.I., R.(D.)I.I.F., R.(B.)I.T., R.N.C. - actuala D., R.M.M.D., S.(V.)C.M., S.V.E., S.I.D., S.(U.)M.E., T.(S.)C.L., T.S.E.D., T.A.C., T.N.C., T.(G.)D.A.M., V.(A.)D.M.A. - actuala C., V.G.I. împotriva pârâţilor Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S.
A obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanţilor diploma de licenţă, suplimentele la diplomă şi diploma de bacalaureat în original.
A respins în rest acţiunea.
A admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. împotriva M.E.C.T.S. şi a obligat chematul în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomă de licenţă şi suplimentele la diplomă pentru reclamanţi.
A respins în rest cererea de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, examinând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, referitor la petitul privind obligarea pârâtului M.E.C.T.S. de a pune la dispoziţia pârâtei tipizatele corespunzătoare în vederea eliberării actelor de studii, a reţinut că acesta este întemeiat, cu consecinţa respingerii acestui petit, întrucât desemnarea unităţii responsabile pentru eliberarea acestora este parte a procedurii ce se desfăşoară între cele 2 instituţii, conform Ordinului nr. 2284/2007, fără intervenţia reclamanţilor.
Cu privire la cadrul procesual aferent petitului privind obligarea pârâtei Universitate S.H. de a elibera diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă, prima instanţă a reţinut că Universitatea S.H. Bucureşti are obligaţia legală de a elibera diploma de licenţă, însă aceasta nu îşi poate îndeplini această obligaţie faţă de reclamanţi, tocmai datorită neîndeplinirii obligaţiei corelative a M.E.C.T.S., de eliberare a formularelor tipizate. Prin urmare, reclamanţii au raporturi juridice indirecte cu M.E.C.T.S., fiind, însă, valorificată calitatea acestuia de chemat în garanţie.
Pe fond, judecătorul fondului a constatat, în esenţă, că motivul refuzului M.E.C.T.S. este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învăţământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcţioneze.
Contrar susţinerilor pârâtului M.E.C.T.S., instanţa de judecată nu a fost investită cu analizarea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licenţă şi nici cu cea a corelării numărului de formulare cu numărul de absolvenţi ai specializărilor acreditate.
De asemenea, a înlăturat apărarea acestuia că, pentru cererea Universitate S.H. prin care aceasta a solicitat M.E.C.T.S. eliberarea avizului pentru tipărirea formularelor, Curtea de Apel Bucureşti a luat act de renunţarea asupra judecării în Dosarul nr. 4949/2/2010, reţinând că renunţarea la judecată în temeiul art. 246 C. proc. civ. nu presupune renunţarea la însuşi dreptul pretins - art. 247 C. proc. civ., iar judecătorul este investit să analizeze în prezentul dosar şi cererea de chemare în garanţie formulată de Universitate S.H. împotriva M.E.C.T.S., cu privire la obligarea acestei instituţii să aprobe tipărirea formularelor solicitate de reclamantă.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că atâta timp cât actul prin care li s-a recunoscut reclamanţilor calitatea de licenţiaţi este în fiinţă şi nu a fost revocat (anulat), iar pârâtul M.E.C.T.S. nu a solicitat în instanţă anularea adeverinţelor de licenţiat de care se prevalează reclamanţii şi nu face dovada că a solicitat printr-o altă acţiune să se analizeze criteriile de obţinere a formularelor tipizate de către Universitatea S.H., acesta se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate proprie unui act administrativ.
În consecinţă, obligaţia pârâtei Universitatea S.H. este corelativă obligaţiei pârâtului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat prima pârâtă prin cererea de chemare în garanţie, cerere care este întemeiată şi corespunde cerinţelor art. 60 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la cererea de eliberare a suplimentelor la diplomă şi a diplomei de bacalaureat în original, curtea a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să obţină aceste acte, în condiţiile în care fac dovada că le-au solicitat pe cale administrativă, iar refuzul de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, constituie un act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
De altfel, pentru diploma de bacalaureat nu există temei pentru a mai fi reţinută după eliberarea actului de studii, aceasta fiind necesară doar pentru înscrierea în învăţământul universitar.
Relativ la daunele cominatorii, instanţa de fond a apreciat că, fără a fi înlăturate dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 referitoare la acordarea despăgubirilor odată cu admiterea acţiunii, este mai eficient de urmat procedura prevăzută de art. 24 din aceeaşi Lege.
Astfel, pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce vor fi dispuse în sarcina pârâtelor prin prezenta hotărâre, prima instanţă a considerat că este oportun termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, care nu va mai fi trecut în dispozitiv, conform art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, iar în cazul nerespectării acestui termen, reclamanţii faţă de pârâtă, dar şi pârâta faţă de chemata în garanţie au dreptul la despăgubiri pentru întârziere, aşa cum stipulează alin. (2) teza a II-a a art. 24, alături de amenzile care pot aplicate conducătorului autorităţii publice, la solicitarea celui îndreptăţit, conform tezei I a aceluiaşi articol.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanţie M.E.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentul, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat, în esență, că instanţa de fond a admis în mod nelegal cererea de chemare în garanţie, întrucât între M.E.N. şi Universitatea S.H. nu există un raport juridic, adeverinţele sunt emise de către aceasta din urmă şi nu sunt înscrisuri opozabile ministerului.
De asemenea, prima instanţă a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior şi nu a ţinut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituţia de învăţământ superior cu aprobarea ministerului.
A mai susţinut că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi alin. (4) din Ordinul nr. 2284/2007, instituţiile de învăţământ superior, de stat sau particulare, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, nu pot elibera decât acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii.
Procedura în fața instanței de recurs.
Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimaţii - reclamanţi au depus la dosar concluzii scrise atât cu privire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei, solicitând, în principal respingerea acesteia ca neîntemeiată, iar în subsidiar, ca tardiv formulată, cât şi concluzii asupra recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a altor acte de studii reclamanţilor, absolvenţi al Universităţii S.H.
Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în cauza de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea S.H., ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu M.E.N., neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
Universitatea S.H. nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În alţi termeni, Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - Universitatea S.H. - competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală care va fi soluţionată de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
Reţinând în mod greşit că este competentă să soluţioneze cauza de faţă în raport cu obiectul acţiunii şi cu dispoziţiile legale citate mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.E.N. împotriva Sentinţei nr. 74 din 4 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6448/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6452/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
