ICCJ. Decizia nr. 6467/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6467/2013
Dosar nr. 10489/62/2012
Ședința publică de la 1 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. 18519/197/2010, reclamanta SC T.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Bucureşti şi SC I.L.R. IFN SA, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 14.641,76 lei, reprezentând plată nedatorată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 26 aprilie 2010, societatea pârâtă le-a facturat prin factura, de referinţa internă, suma de 14.641,76 lei, cu titlu de taxă de poluare, factură pe care reclamanta a şi achitat-o în data de 19 mai 2010, onorarea acestei plăţi venind pe fondul erorii din partea reclamantei şi a presiunilor exercitate de către societatea pârâtă.
A mai arătat că prin contractul de leasing financiar din 24 februarie 2010 perfectat între reclamantă şi societatea pârâtă nu s-a statuat în sarcina reclamantei plata taxei de poluare.
A susţinut, de asemenea, că, dat fiind aderarea României la U.E., taxa de poluare este nelegală, venind în contradicţie flagrantă cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, tratat care se aplică cu prioritate faţă de norma internă (O.U.G. nr. 50/2008, modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 şi nr. 7/2009), astfel cum statuează legea fundamentală la art. 11, în acest sens fiind şi practică judiciară unanimă la nivelul Curţilor de Apel din România, dar şi practica judiciară a Curţii Europene de Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 532 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Braşov a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 7297/300/2012.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin Sentinţa nr. 8815 din 5 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7297/300/2011, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti,- Activitatea Juridică - Biroul Contencios 2 în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice Sector 2 şi SC I.L.R. IFN SA, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 14.641,76 lei, plătită cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule.
A reţinut, de asemenea, că decizia prin care organul fiscal a calculat taxa de poluare este act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, exprimând voinţa organului fiscal de a percepe aceasta taxa, manifestată în regim de putere publică, în calitate de organ competent să încaseze taxa respectivă şi să rezolve cererile de restituire a taxelor astfel percepute.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 10489/62/2012.
2.2. Prin Sentinţa nr. 2008 din 5 februarie 2013, Tribunalul Braşov, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC T.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I.L.R. IFN SA, având ca obiect pretenţii.
A constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Braşov a reţinut că cererea reclamantei SC T.I. SRL are ca obiect pretenţii în suma de 14.641,76 lei. Or, litigiul este unul civil cu profesionişti, formulat după data intrării în vigoare Legii nr. 287/2009 privind C. civ. (01 octombrie 2011, dată când au fost abrogate disp. art. 2 pct. 1 lit. a)), astfel că este de competenţa în primă instanţă a judecătoriei în condiţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului fiind până în 500.000 lei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. ( 3 ) şi ( 5 ) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una din părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În speţă, prin demersul său judiciar reclamanta SC T.I. SRL a solicitat obligarea pârâtelor D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti - Activitatea Juridică - Biroul Contencios 2 în reprezentarea A.F.P. Sector 2 şi SC I.L.R. IFN SA la restituirea taxei de poluare în cuantum de 14.641,76 lei.
Taxa de poluare a cărei restituire a fost solicitată de reclamantă intră în categoria taxelor fiscale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008 care defineşte taxa de poluare.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora “ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele-administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrative şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrative contestat.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul cererii de chemare în judecată este sub 500.000 lei, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC T.I. SRL, D.G.F.P. Bucureşti în reprezentarea A.F.P. Sector 2 - Activitatea Juridică şi SC I.L.R. IFN SA în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6452/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6468/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
