ICCJ. Decizia nr. 6634/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6634/2013
Dosar nr. 1340/33/2011
Şedinţa publică de la 10 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 64 din 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, în parte acțiunea precizată de reclamanta SC C. SA Bistriţa, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. din cadrul M.A.D.R. și a constatat ca rămasă fără obiect cererea reclamantei de anulare a măsurii de constituire a debitului în cuantum de 6.840.747,81 lei, cu majorările şi penalităţile aferente, dispusă prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 şi înregistrat la 01 februarie 2011 de către pârâtă.
Totodată, Curtea de apel a dispus anularea procesului verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 şi înregistrat la 01 februarie 2011 de către pârâta şi cu privire la măsura rezilierii contractului de finanţare din 05 decembrie 2006 și a respins cererea reclamantei de anulare în parte a Deciziei nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 şi înregistrat la 01 februarie 2011 de către pârâta A.P.D.R.P. s-a stabilit în sarcina reclamantei SC C. SRL un debit în valoare totală de 6.840.747,81 lei, din care suma de 5.130.560,86 lei este datorată bugetului Uniunii Europene, iar 1.710.186,95 lei bugetului public naţional, la care se adaugă majorările şi penalităţile calculate conform legislaţiei în vigoare în caz de neplată.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin procesul verbal de constatare s-a reţinut că reclamanta a încălcat o serie de prevederi legale şi din contractul de finanţare, enumerate la Cap. 7 din procesul-verbal contestat, prin aceea că s-a folosit de o ofertă neautentică emanând de la o societate germană E.G.C.K.G. în procedura de selecţie a furnizorilor de utilaje destinate investiţiei realizate de SC C. SRL din fonduri S.A.P.A.R.D. în baza contractului de finanţare din 05 decembrie 2006.
Judecătorul fondului a reținut că prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă s-a admis contestaţia formulată de reclamanta SC C. SRL împotriva acestui proces verbal, dispunându-se anularea debitului constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 precum şi toate documentele subsecvente. Totodată s-a precizat că în măsura în care ulterior se constată de către O.L.A.F. L.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate, A.P.D.R.P. va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislaţiei în vigoare.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind anularea debitului, instanța de fond a constatat că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, având în vedere că prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă s-a anulat debitul constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011.
Prima instanță a apreciat că este justificată solicitarea reclamantei de anulare a rezilierii contractului de finanţare din 05 decembrie 2006, dat fiind că suspiciunile de fraudă nu au fost confirmate prin raportul final al O.L.A.F., care de altfel nu a fost finalizat, iar autoritatea competentă română a optat pentru anularea debitului constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 precum şi a tuturor documentelor subsecvente.
Referitor la cererea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă în partea referitoare la „demararea din nou a procedurii de recuperare debite, în măsura în care ulterior se va constata de către O.L.A.F. D.L.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate”, prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată întrucât această menţiune nu este aptă să producă consecinţe juridice şi prin urmare nu poate produce nicio vătămare reclamantei.
În fine, Curtea de apel a apreciat că atât timp cât O.L.A.F. nu a finalizat verificările în privinţa suspiciunilor de fraudă ce planează asupra contractului de finanţare perfectat de reclamantă, iar pârâta a admis contestaţia chiar în considerarea acestui fapt fără a analiza temeinicia măsurilor dispuse prin procesul verbal contestat, nu se poate nega de plano dreptul autorităţilor competente de a continua cercetările demarate.
Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2012, reclamanta SC C. SA Bistriţa a solicitat instanţei completarea deciziei mai sus menţionate, motivat de faptul că instanţa nu s-a pronunţat în întregime asupra cererii sale de anulare în tot a procesului-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 de către M.A.D.R. - A.P.D.R.P.
Prin sentința nr. 307 din 20 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondată cererea de completare a sentinţei civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1340/33/2011 al Curţii de Apel Cluj formulată de reclamanta SC C. SA., în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. din cadrul M.A.D.R.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut în esenţă că cererea formulată de reclamanta SC C. SA este netemeinică, aceasta primind răspuns prin sentinţa civilă nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1340/33/2011 la toate cererile cu care a investit instanţa.
În ce priveşte pretinsa nesoluţionare a cererii de anulare a procesului verbal de constatare din 01 februarie 2011, instanţa de fond a apreciat că aceasta a rămas fără obiect ca urmare a admiterii contestaţiei reclamantei SC C. SRL, pe cale administrativă, prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011.
În concluzie, Curtea a constatat că reclamanta SC C. SRL a primit o soluţie favorabilă cu privire la solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011, înregistrat din 01 februarie 2011, în etapa reclamaţiei administrative finalizată în cursul judecăţii, astfel că această cerere a devenit lipsită de obiect, soluţie care se reflectă atât în considerentele cât şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1340/33/2011 al Curţii de Apel Cluj.
Împotriva sentinţei civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 şi a sentinţei civile nr. 307 din 20 aprilie 2013, a formulat recurs reclamanta SC C. SA, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Referitor la sentinţa civilă nr. 64 din 27 ianuarie 2012 reclamanta a formulat următoarele critici:
- Instanţa de fond nu s-a pronunţat în întregime asupra cererii de anulare a procesului - verbal de constatare din 26 ianuarie 2011, respectiv a avut în vedere doar măsurile dispuse la cap.11 din cuprinsul acestuia, cu toate că societatea, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin precizarea ulterioară, a solicitat anularea în întregime a actului menţionat, adică inclusiv partea privind constatările efectuate şi măsura rezilierii contractului administrativ. Au fost încălcate astfel dispoziţiile art. 216 alin. (1) şi (2) C. proc. fisc. cu privire la anularea totală sau parţială a actului atacat, în cazul admiterii contestaţiei;
- În mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a respins cererea reclamantei - recurente de anulare în parte a Deciziei nr. 23013 din 5 octombrie 2011 a A.P.D.R.P., în sensul înlăturării menţiunii că în măsura în care, ulterior, se constatată de către O.L.A.F. D.L.A.F., prin Raportul final O.L.A.F. al cazului sau Nota de Control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. .au fost prejudiciate, A.P.D.R.P. va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislaţiei în vigoare”. Potrivit dispoziţiilor art. 216 C. proc. fisc. soluţiile legale ce pot fi adoptate în soluţionarea plângerilor prealabile, expres şi limitativ prevăzute, sunt admiterea în tot sau în parte a contestaţiei, cu consecinţa anulării în tot sau în parte a actului atacat, ori respingerea contestaţiei, fără ca legiuitorul să confere organului de soluţionare dreptul de a insera altfel de menţiuni privind posibile viitoare verificări, inspecţii şi proceduri.
Referitor la sentinţa civilă nr. 307 din 20 aprilie 2012 recurenta a criticat respingerea cererii sale de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 în sensul anulării în întregime a procesului - verbal de constatare din 26 ianuarie 2011, invocând acelaşi art. 261 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
Recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 5, 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, deoarece instanţa s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de reclamantă prin acţiunea precizată introdusă la Curtea de Apel Cluj, respectiv: anularea procesului - verbal de constatare din 26 ianuarie 2011; anularea debitului în cuantum de 6.840.747,81 lei cu majorările şi penalităţile aferente; anularea măsurii rezilierii contractului de finanţare; anularea în parte a Deciziei nr. 23013 din 5 octombrie 2011. În acest sens, atât considerentele, cât şi dispozitivul sentinţei nr. 64/2012 cuprind soluţia instanţei cu privire la fiecare din aceste capete de cerere, iar respingerea ca rămasă fără obiect a cererii reclamantei de anulare a măsurii de constituire a debitului în cuantum, de 6.840.747,81 lei, cu majorările şi penalităţile aferente este pe deplin întemeiată, din moment ce prin Decizia nr. 23013 din 5 octombrie 2011 emisă de A.P.D.R.P. s-a dispus: „Art. 1 Contestaţia formulată de SC C. SA (…) se admite, debitul constituit în baza Procesului - verbal de constatare din 1 februarie 2011, precum şi toate documentele subsecvente, se anulează (…)”.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta nu este incident în speţă, deoarece hotărârea atacată cuprinde argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei pentru soluţia pronunţată, referitor la fiecare capăt de cerere.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este, de asemenea, nefondat, deoarece - în mod corect - instanţa de fond a apreciat că Decizia nr. 23013 din 5 octombrie 2011 nu poate produce vreo vătămare reclamantei, deoarece nu este aptă să producă efecte juridice în partea privind „demararea din nou a procedurii recuperare debite, în măsura în care ulterior se constată de către O.L.A.F. DL.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. .au fost prejudiciate”. Este evident că orice procedură de recuperare debite nu poate fi demarată decât în condiţiile şi termenele prevăzute de legislaţia aplicabilă, iar nu în baza unei menţiuni cuprinse într-o decizie anterioară a A.P.D.R.P.
De asemenea, este lipsită de interes critica privind nepronunţarea instanţei asupra constatărilor care au stat la baza măsurilor dispuse prin procesul - verbal din 1 februarie 2011, deoarece prin Decizia nr. 23013 din 5 octombrie 2011 emisă de către pârâtă s-a dispus anularea debitului constituit în baza procesului - verbal de constatare din 1 februarie 2011, prin admiterea contestaţiei reclamantei conform art. 216 din O.G. nr. 92/2003 actul atacat încetându-şi valabilitatea nu numai în partea privitoare la măsuri, dar şi în cea privitoare la constatări. Potrivit art. 216 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată, efectul admiterii contestaţiei se referă la actul atacat în integralitatea lui, iar nu numai la partea de măsuri sau partea de constatări, acest efect decurgând din lege.
Referitor la sentinţa civilă nr. 307 din 20 aprilie 2012 criticile formulate de recurentă sunt nefondate pentru aceleaşi motive expuse parţial cu privire la sentinţa civilă nr. 64/2012, în sensul că nu poate fi considerată o cerere distinctă cererea de anulare a constatărilor cuprinse într-un act, în raport de cererea de anulare a actului însuşi, iar această concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 216 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată: „Prin decizie contestaţia va putea fi admisă în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat”. Prin urmare, atât în cazul anulării totale, cât şi a celei parţiale, textul citat se referă la actul atacat ca un tot unitar, fără a distinge între partea de măsuri şi partea de constatări.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursurile declarate de SC C. SA împotriva sentinţei civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 şi a sentinţei civile nr. 307 din 20 aprilie 2013, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6630/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6636/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
