ICCJ. Decizia nr. 6636/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6636/2013
Dosar nr. 623/33/2012
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P.P. - I.N.E.M.R.C.M., anularea Deciziei nr. 1073/RP din 25 iulie 2011, admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1591 din 08 iunie 2011, emisă de I.N.E.M.R.C.M., cu consecinţa menţinerii gradului de invaliditate III existent la momentul revizuirii medicale, potrivit bolilor de care suferă şi reluarea în plată a pensiei de invaliditate care a fost sistată, retroactiv, din luna ianuarie 2011.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, iar în ceea ce priveşte fondul raportului juridic litigios a învederat că actele administrative atacate respectă criteriile de evaluare a capacităţii de muncă şi legislaţia în vigoare privind pensiile de invaliditate.
Excepţia de ordine publică a fost soluţionată de instanţă prin încheierea interlocutorie din 22 iunie 2012, această apărare fiind invalidată atât din considerente de ordin procedural cât şi din raţiuni de fond.
Prin sentinţa nr. 816 din 2 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâta C.N.P.P. - I.N.E.M.R.C.M. și a anulat Decizia nr. 1073/RP din 25 iulie 2011 emisă de C.N.P.P.- I.N.E.M.R.C.M. şi Decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 1591 din 08 iunie 2011 emisă de C.N.P.P.- I.N.E.M.R.C.M. .cu consecinţa menţinerii gradului III de invaliditate de care reclamanta beneficia la data revizuirii, obligând pârâta să plătească reclamantei despăgubiri cuantificate în raport de valoarea pensiei de invaliditate ce s-ar fi cuvenit reclamantei, aferent gradului II de invaliditate, în intervalul 01 ianuarie 2011 - 02 noiembrie 2012 precum şi pentru viitor, sub condiţia nerevizuirii gradului de reducere a capacităţii de muncă actual.
De asemenea, pârâta a fost obligată plătească reclamantei suma de 663 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reținut în esență că deşi autoritatea susţine că reclamanta a fost notificată să se prezinte în vederea evaluării capacităţii sale de muncă, la dosarul cauzei nu a fost remis înscrisul care să ateste înmânarea acestui document sub semnătură, destinatarului.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că deși pârâta nu a receptat confirmarea de primire a notificării, pe care susţine că a expediat-o spre a fi adusă la cunoştinţa reclamantei, a luat decizia suspendării de la plată a drepturilor aferente pensiei de invaliditate, de care reclamanta beneficia în baza Deciziei nr. 2890/2010, în acest sens fiind emisă Decizia cu nr. 139706 din 30 decembrie 2010, decizie care de asemenea nu a fost adusă la cunoştinţa reclamantei.
Judecătorul fondului a constatat că sunt extrem de clare concluziile expertizei medico-legale administrate în cauză potrivit cărora reclamanta prezintă o deficienţă globală medie cu incapacitate adaptativă, încadrabilă în gradul III de invaliditate, examenul obiectiv medico-legal din 23 iunie 2012 atestând că reclamanta are o capacitate de deplasare extrem de limitată (mers sprijinit în cârje lateral, mers ortostatism, urcat/coborât scări extrem de dificil, cu însoţitor).
Întrucât afecţiunile de care suferă reclamanta erau de natură să determine încadrarea acesteia în gradul III de invaliditate, prima instanță a constatat că actele atacate sunt nelegale, iar în vederea reparării prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantei prin emiterea actelor administrative atacate pârâta C.N.P.P. a fost obligată să plătească reclamantei despăgubiri cuantificate în raport de valoarea pensiei de invaliditate ce s-ar fi cuvenit reclamantei, aferent gradului III de invaliditate, în intervalul 01 ianuarie 2011 - 02 noiembrie 2012 precum şi pentru viitor, sub condiţia nerevizuirii gradului de reducere a capacităţii de muncă actual.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs C.N.P.P. - I.N.E.M.R.C.M. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susținerea cererii de recurs, pârâta a arătat în esență că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale, motiv pentru care a solicitat în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la tribunal.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor
Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetenţa materială a curţii de apel de a soluţiona în primă instanţă cauza prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de C.N.P.P. - I.N.E.M.R.C.M., pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 1073/RP din 25 iulie 2011, admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1591 din 08 iunie 2011, emisă de I.N.E.M.R.C.M., cu consecinţa menţinerii gradului de invaliditate III existent la momentul revizuirii medicale, potrivit bolilor de care suferă şi reluarea în plată a pensiei de invaliditate care a fost sistată, retroactiv, din luna ianuarie 2011.
Prin Decizia nr. 1591 din 08 iunie 2011, C.N.P.P. - I.N.E.M.R.C.M. a constatat că reclamanta prezintă o deficienţă respiratorie uşoară cu incapacitate adaptativă de 30% ce nu este încadrabilă în gradul III de invaliditate, iar prin Decizia nr. 1073/RP din 25 iulie 2011 a fost respinsă contestația reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010, Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind deciziile comisiilor medicale de contestaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă .
Înalta Curte constată că dispoziţiile legale citate reglementează căile de atac ale deciziilor emise de casele de pensii, conform dispoziţiilor art. 151 alin. (2) coroborate cu dispoziţiile art. 154 şi art. 156 din Legea nr. 263/2010.
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor citate, rezultă cu evidenţă că secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a tribunalului este competentă să soluționeze cauza, nefiind incidente normele de competenţă şi dispoziţiile de drept substanţial din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, în raport cu organul central al autorităţii publice pârâte.
Soluţia adoptată în recurs
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de C.N.P.P. - I.N.E.M.R.C.M. şi, în baza art. 312 alin. (6) din acelaşi cod, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.N.P.P. - I.N.E.M.R.C.M. împotriva sentinţei civile nr. 816 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6634/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 6649/2013. Contencios → |
|---|
