ICCJ. Decizia nr. 6667/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6667/2013
Dosar nr. 12144/2/2009
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primul ciclu procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 28 decembrie 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.F., constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că verificarea pârâtului s-a făcut ca urmare a cererii adresate C.N.S.A.S. la 7 noiembrie 2008 de numita B.S., sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au instrumentat dosarul, la care persoana menţionată a avut acces în temeiul art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 14 octombrie 2009, precum şi a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradul de ofițer în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, a dirijat reţeaua informativă cu sarcini pe lângă o persoană urmărită „pentru documentarea activităţilor ostile pe care le are în anumite împrejurări” şi „profită de anumite evenimente pentru a se manifesta duşmănos la adresa orânduirii sociale din ţara noastră”.
A apreciat reclamantul că pârâtul, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, în speță, dreptul la viaţa privată, care a fost lezat în momentul în care Securitatea a pătruns în anturajul persoanei urmărite prin dirijarea informatorilor care, potrivit sarcinilor primite, au divulgat comentariile acestuia faţă de diferite situaţii.
De asemenea, apreciază că acelaşi drept a fost încălcat prin recrutarea unei surse cu posibilităţi pe lângă cetăţenii români stabiliţi în străinătate.
În opinia reclamantului, în cauză, sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii”.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 2846 din 14 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul M.A.F. şi, în consecinţă, a constatat calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care conţin rapoarte şi note informative redactate de către pârât, în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile conţinute, ce se referă la relaţii ale unor cetăţeni cu persoane străine, apologia modului de viaţă capitalist, încercări de a părăsi ţara, activităţi potrivnice regimului comunist şi considerate periculoase pentru securitatea acestuia, fiind de natură a viza îngrădirea unor drepturi şi libertăţi ale persoanelor respective, în condiţiile în care furnizarea acestor informaţii către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru acestea.
Prin Decizia nr. 2562 din 05 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârât, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, fără a verifica dacă, în raport cu dispoziţiile legale incidente şi cu documentaţia anexată sesizării, fusese învestită sau nu, legal de către autoritatea publică reclamantă.
Din actele dosarului nu rezultă că recurentul-pârât M.A.F. s-ar fi aflat într-una dintre situaţiile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, ori ar fi deţinut una dintre funcţiile şi calităţile enumerate de norma citată.
De altfel, a reținut instanța de recurs, în cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 1 alin. (7) şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, din interpretarea sistematică şi teleologică a textului legal anterior citat, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii, iar cererea de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii îi poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S. publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 189 din 9 ianuarie 2009, potrivit cărora „petiţionarul îndreptăţit, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicitat în scris C.N.S.A.S., demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".
Deci, cu alte cuvinte, instanţa de fond era obligată ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în perioada când a deţinut funcţia de ofiţer în structurile fostei Securităţi, îndeplineşte condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptăţite care a formulat cererea de verificare.
Or, în cauză este necontestat că recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de petenta Bănulescu Sultana pentru motivul că ar fi contribuit la instrumentarea dosarului acesteia, dar în conţinutul Notei de constatare cât şi al celorlalte acte aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane, care, însă, nu au formulat cerere de verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în același sens fiind și practica Înaltei Curți de
În concluzie, s-a apreciat că instanţa de fond nu a manifestat rol activ în ceea ce priveşte înlăturarea acestei contradicţii şi nu a cerut autorităţii publice reclamante să probeze afirmaţia că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea acestuia, cerinţă care constituia o condiţie de legalitate pentru sesizarea instanţei în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
2.Hotărârea pronunţată în fond după casare
În fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6855 din 18 noiembrie 2011, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de rejudecare, analizând actele şi lucrările dosarului în limitele deciziei de casare, a ajuns la concluzia că nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor informative ale lui B.Ş., dosare pentru care s-a solicitat verificarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii, deoarece, din cele două dosare de urmărire menţionate în cererea de verificare, la dosarul cauzei se regăseşte doar consemnarea unor convorbiri telefonice interceptate şi o menţiune marginală cuprinzând numele pârâtului.
În acest context, instanța de rejudecare a apreciat că nu există probe suficiente care să permită a se concluziona că pârâtul, locotenent major în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile persoanei urmărite, B.Ş., reținând, totodată, faptul că, în motivarea acţiunii în constatare nu se susţine desfăşurarea de către pârât a activităţilor menţionate de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la B.Ş.
3. Recursul reclamantului
C.N.S.A.S. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a dat o interpretare eronată prevederilor art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008, atunci când a reţinut că nu poate fi constatată calitatea de lucrător al securităţii prin prisma dosarelor menţionate în nota de constatare - altele decât cele studiate de persoana care a solicitat verificarea -, în condiţiile în care decizia de casare nu a stabilit că verificarea calităţii de lucrător ar trebui să se limiteze la actele întocmite în instrumentarea dosarului indicat în cererea de verificare.
A subliniat că, potrivit O.U.G. nr. 24/2008, petiţionarul adresează C.N.S.A.S. o cerere de verificare cu privire la existenţa sau inexistenţa unei calităţi, iar verificarea se raportează la întreaga activitate a persoanei în cauză, iar nu doar la documentele întocmite de aceasta în dosarul petiţionarului.
Recurentul - reclamant a mai arătat că interpretarea dată de judecătorul fondului ar putea genera soluţii divergente cu privire la aceeaşi persoană supusă verificărilor, în sensul că i-ar putea fi constatată calitatea de lucrător al Securităţii în raport cu actele întocmite într-un anumit dosar al fostei Securităţi şi, în acelaşi timp, în raport cu actele întocmite în alt dosar, vizat de o altă cerere de verificare, s-ar emite o adeverinţă de neapartenenţă la fosta Securitate.
În fine, recurentul - pârât a arătat că verificarea are ca obiect întreaga activitate a persoanei vizate, iar legiuitorul nu a prevăzut necesitatea existenţei mai multor acte de încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, fiind suficient şi un singur caz pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - pârât a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivarea lui în termenul legal, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac, arătând, în esenţă, că recursul nu este însoţit de înscrisuri noi cu forţă probantă de natură să conducă la modificarea hotărârii atacate, iar probele administrate în faţa primei instanţe nu a fost hotărâtoare în sensul constatării calităţii sale de lucrător al Securităţii în raport cu dosarul persoanei care a cerut verificarea.
Excepţiile invocate prin întâmpinare au fost supuse dezbaterii contradictorii a părţilor şi respinse în şedinţa publică de la 11 octombrie 2013, conform celor consemnate în practicaua prezentei decizii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurentul - reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a intimatului-pârât.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Aşa cum rezultă din cele expuse anterior, verificarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din oficiu, conform art. 3 din aceeaşi ordonanţă.
Potrivit art. 1 alin. (7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Prin urmare, legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calităţii de lucrător al securităţii, doar pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptăţite, astfel că, în optica instanţei de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe concludente în ceea ce priveşte implicarea recurentului - pârât în instrumentarea dosarelor indicate în cererea petentului B.H.
Interpretarea pe care C.N.S.A.S. o dă dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008 nu poate fi reţinută, pentru că, în acest caz, ar fi golite de conţinut şi de eficienţă practică regulile cuprinse în art. 1 din ordonanţă şi ar fi înlăturate, fără o justificare rezonabilă, distincţiile între regimul juridic aplicabil verificărilor la cerere şi cel aplicabil categoriilor de persoane supuse verificărilor din oficiu, în virtutea unor demnităţi ori funcţii publice pe care le ocupă sau pentru care candidează.
În acelaşi timp, interpretarea extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe echilibrul rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele legitime private ale persoanelor verificate şi interesul public pentru protejarea căruia acţionează C.N.S.A.S.
Din această perspectivă, Curtea reţine că nota de constatare în baza căreia C.N.S.A.S. a formulat acţiunea, în considerarea prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, expune implicarea recurentului - pârât în patru dosare ale unor persoane diferite, între care nu figurează dosarele, indicate în cererea petentei B.S., după cum probele administrate în dosarul primei instanţe, cu toate că demonstrează activitatea desfăşurată de recurentul - pârât în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi, nu privesc fapte ori demersuri concludente, îndreptate împotriva persoanei respective.
Prima instanţă nu putea interpreta în alt mod proba cu înscrisuri administrată în cauză pentru că, în pofida celor susţinute de recurentul - pârât, în Decizia de casare nr. 2562 din 5 mai 2011 s-a reţinut în mod expres că „(…) din interpretarea sistematica şi teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii.
Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii îi poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea.”
De asemenea, în decizia de casare s-a stabilit că instanţa de fond era obligată ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în perioada când a deţinut funcţia de ofiţer în structurile fostei Securităţi, îndeplineşte condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptăţite care a formulat cererea de verificare.
Acestea sunt probleme de drept dezlegate de care instanţa de trimitere era obligată să ţină seama la rejudecarea cauzei, în temeiul art. 315 C. proc. civ.
2. Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 6855 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6660/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 6672/2013. Contencios → |
|---|
