ICCJ. Decizia nr. 6744/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6744/2013
Dosar nr. 2028/54/2011
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Tribunalul Dolj, prin Sentinţa nr. 1887 din 3 octombrie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ţ.I.M. în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că în conformitate cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curţile de Apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale, iar actul contestat este emis de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
De asemenea, s-a mai reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice Centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel, iar în cauza de faţă Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este organ central.
Cauza a fost înregistrată la nr. 2028/54/2011 pe rolul Curţii de Apel Craiova.
La 12 ianuarie 2012 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii arătând că Hotărârea nr. 64 din 16 februarie 2011 a fost comunicată reclamantului la data de 6 iulie 2011, acesta semnând de primire şi a formulat acţiunea la 25 iulie 2011, adică peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (9) şi alin. (10) din O.G. nr. 137/2000.
Cu privire la fondul acţiunii, intimata a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinică şi legală a Hotărârii nr. 64 din 16 februarie 2011 emisă de C.N.C.D.
2. Hotărârea instanţei de fond
Instanţa, prin Încheierea din 9 februarie 2012, a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâtă.
Prin Sentinţa nr. 178 din 15 martie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamantul Ţ.I.M. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării având ca obiect anularea Hotărârii nr. 64 din 16 februarie 2011, emisă de pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Reclamantul a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând să se constate o faptă de discriminare constând în tratament diferenţiat şi degradant aplicat lui ca urmare a faptului că pe citaţia emisă de Secţia 4 Poliţie s-a trecut Tecu Sanda +1.
A susţinut reclamantul că modul său de citare "+1" a provocat suferinţe psihice atât lui, cât şi mamei sale, Ţ.S., întrucât, în calitate de membrii ai Comunităţii Evreieşti din Craiova, le-a readus în memorie modul în care membrii comunităţilor evreieşti au fost catalogaţi într-o perioadă întunecată a istoriei, prin inscripţionarea unor numere în lagărele naziste.
Prin Hotărârea nr. 64 din 16 februarie 2011, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că aspectele sesizate nu intră sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) şi alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 republicată şi a dispus clasarea dosarului.
A mai reţinut instanţa că în speţă, pretinsa deosebire de tratament realizată de lucrătorii secţiei de poliţie prin citarea reclamantului „+1" nu este realizată pe vreunul dintre criteriile prevăzute strict de art. 2 alin. (1) din ordonanţă, actul normativ condiţionând constatarea discriminării de existenţa motivelor expres şi limitativ enumerate.
3. Recursul declarat de reclamantul Ţ.I.M. împotriva Sentinţei nr. 178 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ..
3.1. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 care nu limitează existenţa criteriilor ce pot conduce la discriminare.
Înscrisurile demonstrează, în opinia recurentului, că nicio instituţie din subordinea Ministerului Public nu citează un număr în locul numelui şi prenumelui unei persoane şi nu are cunoştinţă de existenţa unei asemenea practici judiciare raportate la alte persoane.
Citarea unui număr „+1” reprezintă o încălcare a dreptului persoanei de a fi nominalizată în baza unui nume şi prenume aşa cum era consacrat de C. fam. şi de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, acte normative în vigoare la momentul respectiv şi implicit, o restrângere a drepturilor şi libertăţilor de care beneficiază fiecare cetăţean.
3.2. Sentinţa Curţii de Apel Craiova cuprinde motive contradictorii
Simpla prezentare în cuprinsul considerentelor a conţinutului cererii de chemare în judecată, precum şi a conţinutului înscrisurilor de la dosar, fără vreo analiză a conţinutului acestor înscrisuri ori a celorlalte mijloace de apărare invocate de părţi nu satisface cerinţa referitoare la motivarea în fapt a hotărârii.
3.3. Prima instanţă a interpretat greşit modul în care recurentul a fost citat de o autoritate a statului şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia.
Hotărârea C.N.C.D. este netemeinică, deoarece a preluat apărarea formulată de Secţia 4 Poliţie Craiova, fără o analiză a acesteia din punct de vedere al cadrului legal şi înscrisurilor din dosar.
Hotărârea C.N.C.D. nu face referire la niciun înscris din care să rezulte existenţa unui dosar de urmărire penală înregistrat la Parchet, până la data de 18 septembrie 2010, inclusiv.
Practica judiciară invocată în hotărârea C.N.C.D. nu există, în timp ce aceeaşi autoritate recunoaşte că menţiunea „+1” se referă la recurent.
3.4. Prin notele de şedinţă depuse la dosar, recurentul-reclamant solicită ca motivele de recurs să fie examinate şi prin prisma lipsei de conformitate între legislaţia naţională şi legislaţia europeană, în condiţiile în care Directiva Europeană 2000/43/CE stabileşte ca pârâtul să fie obligat să dovedească faptul că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament.
Din această perspectivă, solicitarea ca reclamantul să demonstreze că nu au existat şi alte persoane cu dublă calitate în dosarele penale care să fi fost citate diferit, cu numele şi calitatea procesuală avută, contravine legislaţiei europene.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este nefondat.
1.1. Recurentul-reclamant a solicitat să se constate starea de inferioritate indusă, tratamentul degradant, precum şi suferinţele publice la care a fost supus, împreună cu mama sa, invocând criteriul etniei.
Recurentul-reclamant nu a invocat un alt criteriu cuprins de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, astfel încât în mod corect, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite aceste prevederi legale.
Drept consecinţă, dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) şi i), art. 7 alin. (3) şi art. 18 alin. (1) din H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, nu au fost încălcate în cauză, etnia recurentului şi a mamei sale nefiind relevată prin citarea acestora cu nume şi prenume, precum şi cu indicativul „+1”.
1.2. Prevederile dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt incidente în speţă, instanţa de fond a analizat conţinutul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin raportare la criteriul invocat de recurent şi reţinut de C.N.C.D.
Răspunsurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova fac referire la dispoziţiile Codului de procedură penală, iar cauza de faţă nu are ca obiect anularea unor acte de procedură.
Relevant pentru soluţionarea cauzei este răspunsul primit de la Secţia 4 Poliţie Craiova, conform căruia, în practică, pentru simplificarea procedurii, este uzual a se cita persoana, alături de nume şi prenume, cu cifra „+1” sau „+3”, în anumite situaţii fără a exista intenţia de discriminare a acesteia pe criteriul etniei.
1.3. În ceea ce priveşte critica încadrată de recurent la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se observă că, în dezvoltarea acestui motiv, nu se face nicio referire la soluţia pronunţată de judecătorul fondului.
Toate criticile vizează hotărârea C.N.C.D. şi apărările acesteia, astfel încât nu se poate reţine întrunirea motivului de recurs invocat.
1.4. Cât priveşte conformitatea legislaţiei naţionale cu legislaţia europeană, se constată că Directiva 2000/43/CE a fost transpusă în dreptul intern.
Recurentul-reclamant invocă în realitate modalitatea greşită de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor transpuse de către instituţiile statului şi instanţa judecătorească, prin obligarea sa, contrar prevederilor directivei de a face dovada existenţei altor persoane ce au dublă calitate în dosarele penale şi care au fost citate numai nu nume şi prenume.
Din actele dosarului şi din cuprinsul Hotărârii nr. 64 din 16 februarie 2011 a C.N.C.D. reiese că „nu se poate reţine un tratament diferenţiat al petentului atâta timp cât nu se indică faptul că alte persoane ce au dublă calitate în dosarele de urmărire penală au fost citate diferit, doar cu numele pentru fiecare calitate procedurală”, fără a se solicita însă petentului să facă această dovadă.
În concluzie, nu se poate reţine neconformitatea legislaţiei naţionale cu legislaţia europeană.
3. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ţ.I.M. împotriva Sentinţei nr. 178 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 6742/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 6745/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
---|