ICCJ. Decizia nr. 6748/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6748/2013
Dosar nr. 9289/2/2012
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 9289/2/2012, reclamanta SC C. SA a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012, emisă de pârâta Consiliul Concurenţei, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii având ca obiect cererea de anulare a deciziei criticate.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 71/2012, Consiliul Concurenţei a dispus sancţionarea sa cu amendă, în baza art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei, în cuantum de 4.548.658 RON, reprezentând 4% din cifra de afaceri totală realizată pe anul 2011.
A considerat reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi sub acest aspect, a arătat că a formulat acţiune în anularea Deciziei nr. 71/2012, acţiune ce face obiectul Dosarului nr. 9281/2/2012, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, reclamanta a afirmat că fără a intra în cercetarea fondului se poate lesne observa nelegalitatea actului administrativ şi sub acest aspect a susţinut reclamanta, în primul rând, că în mod greşit a reţinut Consiliul Concurenţei că ar fi încălca dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea concurenţei şi art. 101 alin. (1) din TFUE.
Referitor la cea de a doua condiţie, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că executarea deciziei conduce în mod direct la imposibilitatea desfăşurării activităţii societăţii în condiţiile prevăzute de lege.
Sub acest aspect, reclamanta a arătat că executarea amenzii aplicate pune societatea în imposibilitate de a-şi onora obligaţiile contractuale şi legale şi de asemenea o lipseşte de posibilitatea de a participa la licitaţiile publice, ca efect al înscrierii creanţei în cazierul fiscal.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 82 din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012, formulată de reclamanta SC C. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele considerente:
Măsura provizorie solicitată de reclamantă, pentru situaţiile prezentate şi criticate nu relevă existenţa în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.
În cadrul procedurii de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Natura măsurii dispuse prin actele contestate nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu se circumscriu condiţiei prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea a apreciat ca fiind irelevante apărările formulate de reclamantă pe marginea îndeplinirii celei de a doua condiţie de fond, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente, dat fiind faptul că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul declarat de reclamanta SC C. SA
Împotriva Sentinţei nr. 82 din 11 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta SC C. SA, în temeiul art. 304 pct. 9.
Recurenta-reclamantă îşi structurează cererea de recurs, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, pe trei secţiuni: autoritatea de concurenţă nu a dovedit existenţa înţelegerii anticoncurenţiale pentru care a fost sancţionată, respectiv încălcarea art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea concurenţei; autoritatea de concurenţă a reţinut în mod greşit incidenţa în speţă a regulilor europene de concurenţă, respectiv a art. 101 alin. (1) TFUE; autoritatea de concurenţă a încălcat prevederile legale în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se susţine de către recurentă că în situaţia în care C. este obligată să plătească amenda impusă de Consiliul Concurenţei, acest fapt ar periclita însăşi existenţa societăţii şi va pune în pericol grav posibilitatea menţinerii în derulare a contractelor individuale de muncă pentru un număr de 878 angajaţi, şi a contractelor cu partenerii de afaceri.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012, emisă de pârâta Consiliul Concurenţei, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii având ca obiect cererea de anulare a deciziei criticate.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În cauză, însă, instanţa de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor sus-menţionate, constată că, prin Sentinţa nr. 1543 din 7 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012 a Consiliului Concurenţei, iar în subsidiar anularea amenzii aplicate reclamantei conform art. 2 din Decizie sau reducerea amenzii.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative, conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acţiunii în anulare.
Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC C. SA ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C. SA împotriva Sentinţei nr. 82 din 11 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6747/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6749/2013. Contencios → |
|---|
