ICCJ. Decizia nr. 6749/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6749/2013
Dosar nr. 5772/2/2011
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17 iulie 2012, sub nr. 5772/2/2012 reclamantul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a formulat contestaţie împotriva Încheierii nr. 17 din 28 iunie 2012 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, şi împotriva Deciziei nr. 4/2012, emisă de Curtea de Conturi a României Departamentul XII - Direcţia 1 la data de 26 aprilie 2012, ca urmare a misiunii de audit efectuată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în perioada 9 ianuarie - 5 martie 2012, solicitând anularea pct. 1, 2, 4 şi 7 din Decizia menţionată.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, s-a solicitat suspendarea deciziei Curţii de Conturi până la soluţionarea cauzei.
Prin Sentinţa nr. 6244 din 1 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului împotriva Încheierii nr. 17 din 28 iunie 2012 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, urmare contestaţiei formulată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului împotriva Deciziei nr. 4/2012, emisă de Curtea de Conturi a României Departamentul XII - Direcţia 1 la data de 26 aprilie 2012, ca urmare a misiunii de audit efectuată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în perioada 9 ianuarie 2012 - 5 martie 2012 şi prin care s-a solicitat anularea pct. 1, 2, 4 şi 7 din Decizia menţionată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în esenţă că, cererile de anulare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi sunt neîntemeiate arătând că în formularea apărărilor reclamantul nu s-a bazat pe argumente şi probe legale care să modifice ori să infirme constatările consemnate în decizia atacată.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că, faţă de măsura Curţii de Conturi referitoare la evidenţierea sumelor plătite în plus reclamantul s-a aflat într-o confuzie în ceea ce priveşte, pe de o parte, neevidenţierea sumelor plătite de comercianţi în plus faţă de obligaţia legală, obligaţia stabilită prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 18/1991, legea contabilităţii şi procedura de restituire a sumelor plătite în plus, stabilită prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2465/20110, pentru aprobarea procedurii de atribuire a sumelor aferente veniturilor încasate de autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat.
Împotriva Sentinţei nr. 6224 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare prin care se invocă excepţia nulităţii recursului.
Referitor la recursul dedus judecăţii cu privire la care a fost invocată nulitatea pentru nemotivare, se constată următoarele.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
A motiva recursul înseamnă, pe de parte arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Numai indicarea greşită a motivelor de recurs obligă instanţa la o încadrare corectă a acestora, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligaţie nefiind stabilită în sarcina instanţei în situaţia în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În cauză, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşa cum reiese din conţinutul cererii de recurs, aceasta nu reprezintă decât o copie fidelă a cererii de chemare în judecată.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.
Pentru considerentele arătate, instanţa constată nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului împotriva Sentinţei nr. 6224 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6748/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6750/2013. Contencios → |
|---|
