ICCJ. Decizia nr. 688/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Abţinere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 688/2013
Dosar nr. 417/39/2011
Şedinţa publică de la 12 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta SC M. SA prin lichidator C.I.I. C.P.B., a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. a Judeţului Suceava, solicitând anularea Deciziei nr. 373 din 22 decembrie 2010, emisă de A.N.A.F. Bucureşti şi a Deciziilor de plată nr. 156632 din 29 aprilie 2010 şi nr. 157305 din 13 mai 2010.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia de plată nr. 156632 din 29 aprilie 2010, D.G.F.P. Suceava – A.F.P. pentru contribuabilii mijlocii a calculat accesorii pentru perioada 25 martie 2004 – 20 iulie 2006, în sumă totală de 1.104.730 lei – sumă recalculată, prin Decizia de corecţie nr. 157305 din 13 mai 2010 la nivelul sumei de 3.066.160 lei.
S-a mai arătat că actele emise de autorităţile fiscale, cele două decizii de plată cât şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 373 din 22 decembrie 2010, emisă de A.N.A.F. sunt nelegale, întrucât, faţă de debitoarea SC M. SA Suceava a fost deschisă procedura insolvenţei (sentinţa nr. 22 din 15 martie 2004 a Tribunalului Suceava), ori, faţă de această situaţie sunt incidente dispoziţiile art. 1221 C. proc. fisc., potrivit cărora „pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenţei”. Această dispoziţie a legii procesual-fiscale regăsindu-se şi în dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi chiar legea anterioară – Legea nr. 64/1995 – conţinea, în art. 37, o prevedere identică.
Un alt aspect invocat de reclamantă vizează faptul că pârâta D.G.F.P. Suceava a fost radiată din tabelul creanţelor, prin Decizia nr. 266 din 18 februarie 2010 şi, ulterior, prin Decizia nr. 2073 din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, instanţa de recurs având în vedere că, prin sentinţa nr. 2083 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Suceava nr. 958/2008, a fost anulat actul administrativ fiscal în baza căruia a fost formulată cererea de înscriere a creanţei. Astfel, din moment ce obligaţia principală a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nici obligaţiile accesorii nu mai subzistă.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta A.N.A.F. București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a cererii formulată de reclamantă, motivând că, la calcularea accesoriilor pentru perioada 25 martie 2004 – 20 iulie 2006, aferente debitelor datorate, organele fiscale au avut în vedere prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, de asemenea, au fost avute în vedere şi prevederile Deciziei comisiei de procedură fiscală nr. 1/2008 aprobată prin O.P.A.N.A.F. nr. 1537/2008.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei cu privire la faptul că debitul principal pentru care au fost calculate obligaţiile fiscale accesorii a fost anulat – pârâta învederează că acestea sunt nefundamentate şi vădit eronate, societatea dând dovadă de rea-credinţă.
Faptul că, în procedura insolvenţei, s-a radiat creanţa D.G.F.P. Suceava, nu înseamnă că debitele principale au fost anulate iar societatea nu mai datorează aceste sume.
Pârâta D.G.F.P. a Judeţului Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, cu motivarea că actele fiscale ce fac obiectul prezentei acţiuni au fost emise conform dispoziţiilor legale, respectiv a disp.art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (în vigoare începând cu data de 21 iulie 2006), a prevederilor Deciziei Comisiei de proceduri fiscale nr. 1/2008, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.A.F., nr. 1537/2008.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 341 din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA prin lichidator C.I.I., C.P.B., a anulat Decizia nr. 373 din 22 decembrie 2010, emisă de A.N.A.F., şi de asemenea a mai anulat Deciziile de plată nr. 156632 din 29 aprilie 2010 şi nr. 157305 din 13 mai 2010, emise de D.G.F.P. a Județului Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 2083 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului (Decizia nr. 958 din 7 iulie 2008 a Curţii de apel Suceava) s-a anulat procesul verbal de control fiscal. În baza acestei hotărâri, prin Decizia nr. 2073 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava a radiat din tabelul creditorilor creanţa mai sus menţionată, ceea ce, în baza principiului „accesorium sequitur principale” conduce evident la imposibilitatea calculării de accesorii
S-a arătat că potrivit art. 119 alin. (1) C. proc. fisc., dobânzile şi penalităţile de întârziere se datorează pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor de plată şi nu indiferent de existenţa/inexistenţa acestor obligaţii.
De asemenea, Curtea de apel a mai precizat că radierea unei creanţe din tabelul creditorilor, făcută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă face ca acea creanţă să nu mai existe, cu toate consecinţele ce rezultă din această împrejurare.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs A.N.A.F.şi de D.G.F.P. a Judeţului Suceava.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs, pârâtele au susţinut, în esenţă că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorului la pronunţarea soluţiei.
Au arătat recurentele că s-au înscris la masa credală cu suma de 3.048.847 lei, compusă din debit principal şi accesoriile individualizate prin actele fiscale a căror anulare formează obiectul acestei cauze,că prin sentinţa nr. 2083/2007 a Tribunalului Suceava s-a scăzut din evidenţa fiscală suma de 23.619.924.004 lei vechi şi nu întreaga creanţă bugetară.
S-a mai precizat că prin Decizia nr. 2073/2010 a Curţii de Apel Suceava s-a radiat creanţa D.G.F.P. a Județului Suceava din tabelul creditorilor, numai sub aspectul cuantumului creanţei şi că debitele restante nu au fost cuprinse la masa credală, astfel că asupra acestora se datorează majorări de întârziere.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că debitele accesorii au fost calculate pentru perioada 25 martie 2004 – 20 iulie 2006, care este ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei, că aceste debite au fost radiate din tabelul creditorilor prin Decizia nr. 2070/2010 a Curţii de Apel Suceava, ca urmare a sentinţei nr. 2683/2007 irevocabilă, a Tribunalului Suceava.
S-a menţionat că obligaţia principală stabilită prin procesul verbal nr. 387/2004 a fost anulată printr-o hotărâre irevocabilă, astfel că nu mai există temei pentru calculul debitelor accesorii.
c) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentinţa primei instanţe,situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă, constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune mai jos.
Obiectul acţiunii l-a constituit anularea Deciziei nr. 373/2010 şi a Deciziei de plată nr. 156632/2010 şi 157305/2010.
Prin Decizia nr. 156632/2010 s-au stabilit obligaţii de plată accesorii în sumă de 507 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 01 ianuarie 2006 – 20 iulie 2006, pentru taxă asupra activităţilor dăunătoare sănătăţii (f. 14-15 dosar fond).
Prin Decizia de corecţie nr. 157305/2010 s-au stabilit majorări şi penalităţi de întârziere în cuantum de 3.066.160 lei pentru T.V.A., impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, taxă dăunătoare sănătăţii, pensie suplimentară, C.A.S., C.A.S.S. etc. (fila 10 și 13 dosar fond), aferente obligaţiilor fiscale principale înregistrate în perioada 31 edecermbrie 2002 – 25 martie 2006.
Prin Decizia nr. 373/2010 s-a respins contestaţia administrativă formulată împotriva celor două acte de impunere descrise mai sus.
Debitele principale asupra cărora s-au calculat majorări de întârziere şi penalităţi au fost stabilite prin procesul – verbal de control nr. 387 din 05 iulie 2004, pentru perioada 01 ianuarie 2002-31 decembri 2003 (fila 385 Dosar din 2004).
Procesul – verbal de control nr. 387 din 05 iulie 2004, a fost anulat integral, prin sentinţa nr. 2083 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 958/2008.
Mai mult, prin această sentinţă s-a stabilit că pârâta – recurentă D.G.F.P. a Județului Suceava datorează către reclamant suma de 28.825.677,973 lei vechi.
Prin Decizia nr. 2083/2010, (fila 49 dosar fond) a Curţii de Apel Suceava a fost radiată creanţa D.G.F.P. Suceava înscrisă în tabelul creditorilor ca urmare a procesului verbal de control nr. 387/2004, întrucât titlul de creanţă a fost anulat irevocabil.
Având în vedere hotărârile judecătoreşti expuse mai sus, D.G.F.P. nu mai avea faţă de reclamantă nici un titlu de creanţă pentru debitele principale, astfel că nu mai putea calcula debite accesorii, care se calculează numai asupra obligaţiilor principale, aşa cum rezultă din prevederile art. 119 alin. (1) C. proc. fisc.
În consecinţă, criticile formulate în recurs sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava împotriva sentinţei nr. 341 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 671/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 700/2013. Contencios → |
|---|
