ICCJ. Decizia nr. 733/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 733/2013
Dosar nr. 78/121/2011
Şedinţa de la 13 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, a formulat contestaţie reclamanta SC P. SA Galaţi împotriva deciziei nr. 30 din 14 decembrie 2010 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi.
Dosarul a fost înregistrat ca urmare a faptului că prin Sentinţa civilă nr. 2614 din 08 iunie 2011 Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că a formulat iniţial contestaţie pe cale administrativă la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, înregistrată sub nr. 53897 din 02 noiembrie 2010, contestaţie ce a fost soluţionată de Serviciul Contestaţii din cadrul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, deşi potrivit art. 209 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc. soluţionarea contestaţiei era de competenţa Ministerului Finanţelor Publice, astfel că decizia nr. 30 din 14 decembrie 2010 este nulă de fapt şi de drept.
Reclamanta a mai arătat că a fost depăşit termenul de soluţionare a contestaţiilor de 45 de zile, în condiţiile în care contestaţia a fost formulată la data de 01 noiembrie 2010, iar decizia de rezolvare a contestaţiei a fost expediată la data de 30 decembrie 2010, ceea ce de asemenea atrage nulitatea deciziei. Reclamanta susţine că decizia i-a fost comunicată abia ca urmare a solicitării sale din data de 30 decembrie 2010, ceea ce naşte suspiciunea că a fost redactată abia la această dată.
Consideră că în mod greşit organul fiscal şi-a întemeiat decizia pe dispoziţiile art. 207 şi 209 alin. (2) C. proc. fisc. şi că în mod greşit pârâta a considerat că actul administrativ - fiscal contestat reprezintă doar o notificare.
În conformitate cu prevederile art. 41 C. proc. fisc., actul administrativ nr. 118582 din 06 octombrie 2010 întruneşte condiţiile noţiunii de act administrativ fiscal, fiind emis de organul fiscal competent, stabileşte obligaţii fiscale şi totodată consemnează modul de stingere a obligaţiilor fiscale (începerea procedurii de executare silită); de asemenea, stabileşte natura obligaţiilor: obligaţii totale către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, bugetul asigurărilor de şomaj, cât şi accesorii.
Pe fondul cauzei a susţinut că organul fiscal nu s-a conformat hotărârilor judecătoreşti reprezentate de decizia nr. 119 din 03 decembrie 2009 şi decizia nr. 761 din 13 mai 2010 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi.
2.Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 413 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin adresa nr. 118582 din 06 octombrie 2010, Administraţia Finanţelor Publice Galaţi a înştiinţat reclamanta SC P. SA Galaţi în temeiul Legii nr. 161/2003 şi Ordinul M.F.P. nr. 551/2003 că la data de 30 septembrie 2010 avea de plată obligaţii restante la bugetul general consolidat, indicându-se sumele datorate defalcat către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate şi bugetul asigurărilor de şomaj, cu menţiunea că s-a început procedura de executare silită.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că împotriva acestei înştiinţări, SC P. SA Galaţi a formulat contestaţie, soluţionată de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi prin decizia nr. 30 din 14 decembrie 2010, contestaţia fiind respinsă ca lipsită de obiect, cu motivarea că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 (trimisă reclamantei în temeiul art. 1 - 3 din Ordin M.F.P. nr. 551/2003 pentru aprobarea instrucţiunilor de aplicare a prevederilor Titlului I al cărţii I din Legea nr. 161/2003) nu reprezintă un act administrativ fiscal sau asimilat acestuia, deoarece nu stabileşte, nu modifică şi nu stinge drepturi şi obligaţii fiscale, nu prevede posibilitatea de a fi contestată sau termenul de depunere a contestaţiei, organul fiscal la care se depune contestaţia, nici menţiuni privind audierea contribuabilului.
În considerentele deciziei s-a reţinut că potrivit art. 206 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ atacat. De asemenea, se precizează că deciziile nr. 1199/2009 şi 761/2010 ale Curţii de Apel Galaţi au fost puse în executare întocmai, aspect adus la cunoştinţa reclamantei prin adresele nr. 8887 din 17 decembrie 2009, 3346 din 10 iunie 2010 şi prin decizia nr. 20 din 24 august 2010.
Prima instanţă a constatat că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu se încadrează în condiţiile stabilite de art. 41 din O.G. nr. 92/2003 pentru a fi considerată act administrativ, deoarece nu prin această adresă au fost stabilite obligaţiile de plată ale reclamantei către bugetul consolidat de stat. Titlurile de creanţă prin care s-au născut aceste obligaţii sunt acte administrativ fiscale anterioare înştiinţării. Scopul adresei nr. 118582/06 octombrie 2010 este doar acela de a asigura transparenţa informaţiilor referitoare la obligaţiile bugetare restante, de a aminti contribuabilului existenţa şi cuantumul acestor obligaţii de plată, anterior publicării listei contribuabililor ce înregistrează obligaţii restante pe pagina de Internet a instituţiei publice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 161/2003 şi ale Ordinul M.F.P. nr. 551/2003.
Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat că adresa nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu poate fi contestată pe calea prevăzută de art. 205 - 218 din O.G. nr. 92/2003, aşa încât în mod corect a procedat organul fiscal respingând contestaţia ca fiind lipsită de obiect.
În fine, instanţa de fond a constatat că sunt nefondate şi celelalte argumente ale reclamantei legate de organul competent a soluţiona contestaţia, de depăşirea termenului de soluţionare a acesteia şi de reţinerea unor temeiuri de drept fără legătură cu speţa, fiind practic fără relevanţă în cauză, întrucât aceste argumente se întemeiază pe premisa eronată că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 are caracterul unui act administrativ fiscal.
3. Recursul pârâtei
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta SC P. SA în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a menţionat motive contradictorii şi străine de natura pricinii, apreciind în mod greşit că actul administrativ fiscal nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu reprezintă act administrativ fiscal, având în vedere că acest nu poate fi contestat pe calea administrativă prevăzută de art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003, motiv pentru care Administraţia Finanţelor Publice Galaţi a respins contestaţia împotriva acestui act.
De asemenea, recurenta, reiterând apărările prezentate în faţa instanţei de fond, a susţinut că hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală, întrucât nu a motivat în ce temei prin Decizia nr. 30/14 decembrie 2010 Administraţia Finanţelor Publice a respins contestaţia ca rămasă fără obiect, atâta vreme cât prin actul administrativ nr. 118582/06 octombrie 2010 se stabilesc obligaţii restante la bugetul consolidat al Statului, fiind emis de organul fiscal competent privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
În opinia recurentei, actul nr. 118582 din 06 octombrie 2010 constituie un titlu de creanţă, astfel că societatea avea dreptul să formuleze contestaţie potrivit art. 205 alin. (1) C. proc. fisc.
În fine, recurenta a susţinut că a fost lezată în drepturile sale prin actul administrativ fiscal nr. 118582 din 06 octombrie 2010, având în vedere că în contestaţie a specificat Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Galaţi definitive şi executorii nr. 1199 din 03 decembrie 2009 şi nr. 761 din 13 decembrie 2010 prin care Administraţia Finanţelor Publice Galaţi nu mai avea dreptul să calculeze accesorii societăţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Analizând sentinţa atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, văzând şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, obiectul cererii de chemare în judecată constă în cererea de anulare a Deciziei nr. 30 din 14 decembrie 2010 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva adresei nr. 118582 din 06 octombrie 2010.
Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.
Mai precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că decizia atacată este legală.
Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.
Astfel, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că prin adresa nr. 118582 din 06 octombrie 2010, Administraţia Finanţelor Publice Galaţi a înştiinţat reclamanta SC P. SA Galaţi în temeiul Legii nr. 161/2003 şi Ordinul M.F.P. nr. 551/2003 că la data de 30 septembrie 2010 avea de plată obligaţii restante la bugetul general consolidat, indicându-se sumele datorate defalcat către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate şi bugetul asigurărilor de şomaj, cu menţiunea că s-a început procedura de executare silită.
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice;
Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că prima instanţă a explicat în mod convingător raţiunile pentru care a apreciat că notificarea nr. 118582/06 octombrie 2010 nu are caracterul unui act administrative şi nu reprezintă titlu de creanţă.
Din analiza actelor de la dosar se constată că titlurile de creanţă prin care s-au născut obligaţiile la care se face trimitere prin adresa nr. 118582/06 octombrie 2010, sunt acte administrativ fiscale anterioare înştiinţării, scopul adresei fiind într-adevăr, aşa cum a reţinut şi Curtea de apel, doar acela de a asigura transparenţa informaţiilor referitoare la obligaţiile bugetare restante, de a aminti contribuabilului existenţa şi cuantumul acestor obligaţii de plată.
Conchizând în această privinţă, Înalta Curte remarcă, la fel ca prima instanţă, că susţinerile reclamantei legate de organul fiscal competent a soluţiona contestaţia, de depăşirea termenului de soluţionare a acesteia şi de reţinerea unor temeiuri de drept fără legătură cu speţa sunt lipsite de relevanţă în cauză, întrucât notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu are caracterul unui act administrativ fiscal.
De asemenea, este fără relevanţă critica privind neaplicarea unor hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu reprezintă titlu de creanţă.
2.Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC P. SA împotriva sentinţei nr. 413 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 724/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 748/2013. Contencios → |
|---|
