ICCJ. Decizia nr. 6958/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6958/2013
Dosar nr. 38/43/2009
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 4 august 2003, reclamanta F. Mureş, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General, Comisia de Inventariere din cadrul Consiliului Judeţean Mureş şi Consiliul Local al Comunei Miheşu de Câmpie, anularea parţială a Anexei 61, cu privire la poziţiile nr. 129 şi 131 din H.G. nr. 964/2002, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Miheşu de Câmpie, jud. Mureş, şi constatarea dreptului de proprietate al Cooperativei de Consum Miheşu de Câmpie, asupra imobilelor înscrise sub poz. 129 şi 131.
În motivarea acţiunii s-a arătat că din eroare au fost cuprinse aceste bunuri în inventarul referitor la domeniul public, întrucât aceste construcţii au fost construite prin contribuţia membrilor Cooperaţiei de consum.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, întrucât reclamanta nu ar fi utilizat procedura reclamaţiei administrative, a tardivităţii acţiunii în raport de data publicării în M. Of. nr. 686 din 17 septembrie 2002 a H.G. în cauză, respectiv 4 august 2003, data înregistrării acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât reclamanta nu ar face dovada drepturilor pretinse şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei raportat la cel de-al doilea petit al acţiunii.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că actul normativ atacat nu are efect constitutiv de drepturi ci doar atestă regimul juridic al proprietăţi publice, deosebit de cel al proprietăţii private.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Judeţean Mureş a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, arătând că această parte avea doar atribuţii de centralizare a inventarelor cuprinzând bunurile din domeniul public.
A formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, MAI, invocând excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin întâmpinare, Consiliul Local al comunei Miheşu de Câmpie a susţinut că imobilele evidenţiate la poziţiile 129 şi 131 din H.G. nr. 964/2002 au fost construite din contribuţia membrilor Cooperativei de Consum Miheşu de Câmpie, însă spre folosinţa comunităţii.
Prin Sentinţa nr. 448 din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a respins acţiunea reclamantei, prin admiterea excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii introductive, întrucât această parte nu ar fi îndeplinit procedura reclamaţiei administrative şi ar fi formulat tardiv prezenta acţiune.
Prin Decizia nr. 737 din 9 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia CAF, s-a admis recursul formulat de Cooperativa de Consum Miheşu de Câmpie, prin mandatar F. Mureş, formulat împotriva Sentinţei nr. 448 din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia CCA, hotărârea fiind casată cu trimitere, spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamanta a îndeplinit procedura plângerii prealabile, şi că, de asemenea, excepţia tardivităţii acţiunii nu poate fi reţinută întrucât publicarea anexelor s-a făcut ulterior, însă cu aceeaşi dată ca şi cea a H.G. nr. 964/2002, şi că acţiunea a fost introdusă în termenul de 1 an, prevăzute de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Prin Sentinţa nr. 64 din data de 27 martie 2012, pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Mureş, invocată de această parte; a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanta F. Mureş, invocată de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General şi intervenientul MAI; a respins excepţia tardivităţii acţiunii introductive, formulată de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General şi pârâtul Consiliul Local al comunei Miheşu de Câmpie; a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei, invocate de intervenientul MAI.
A admis în parte acţiunea, precizată la 23 mai 2005, formulată de F. Mureş, împotriva pârâţilor Guvernul României, prin Secretariatul General, Consiliul Judeţean Mureş şi Consiliul Local al Comunei Miheşu de Câmpie şi, în consecinţă, a anulat parţial Anexa nr. 61, ce face parte integrantă din H.G. nr. 964/2002, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Miheşu de Câmpie, în sensul radierii poziţiei nr. 131.
A respins restul pretenţiilor reclamantei, referitoare la anularea poziţiei nr. 129 din aceiaşi Anexă, nr. 61, a H.G. nr. 964/2003 şi a respins cererea de intervenţie accesorie a MAI, formulată în interesul pârâtului Guvernul României - Secretariatul General.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, procedând la soluţionarea chestiunilor prealabile dezbaterii în fond a pricinii, a constatat că cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de M.A.I. a fost admisă la termenul de judecată din 20 octombrie 2003.
Privitor la excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a reţinut că aceasta a rămas fără obiect, urmare a precizării de către reclamantă a acţiunii introductive, prin restrângerea pretenţiilor la petitul privind anularea, în parte, strict a Anexei nr. 61 a H.G. nr. 964/2002.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de intervenienta M.A.I. şi pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, prima instanţă a apreciat că reclamanta a justificat legitimitatea procesuală încă din primul ciclu procesual, prin înscrisurile exhibate şi care, în opinia acesteia, justificau un veritabil titlu pentru revendicarea proprietăţii asupra imobilelor înscrise sub poziţiile 129 şi 131 din Anexa nr. 61.
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Mureş, invocată de această parte, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanţa de fond a avut în vedere modul de soluţionare a acestei excepţii, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., de către instanţa supremă prin Deciziile nr. 1664 din 21 martie 2007, pronunţată în Dosar nr. 399/1/2007 şi nr. 3332 din 11 octombrie 2006, pronunţată în Dosar nr. 3260/1/2006, ambele ale Secţiei CAF.
Astfel, s-a apreciat că hotărârile pe care această autoritate locală le emite în cadrul procedurii vizând centralizarea inventarului bunurilor ce aparţin domeniului public, sunt acte pregătitoare emiterii actului administrativ - Hotărâri de Guvern - de atestare a apartenenţei bunurilor respective la domeniul judeţean sau de interes local.
Prin urmare, Curtea de apel a reţinut că este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţi actelor ce au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, în speţă, Hotărârea de centralizare a bunurilor aparţinând domeniului public de interes local.
În ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General şi de intervenientul M.A.I., precum şi cea a tardivităţii, invocate de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General şi Consiliul Local al comunei Miheşu de Câmpie, a reţinut că acestea au fost soluţionate prin decizia instanţei supreme care le-a apreciat ca fiind soluţionate greşit, prin admitere (Decizia nr. 737 din 9 februarie 2005), astfel încât instanţa de fond este ţinută de această dezlegare, urmând a le respinge ca nefondate.
Asupra fondului cauzei, Curtea de apel a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia imobilul înscris la poziţia nr. 129 din Anexa nr. 61 a H.G. 964/2002 se referă la clădirea din cărămidă situată în satul Miheşu de Câmpie, str. 1 D., judeţul Mureş, în suprafaţă de 370 mp.
Cu privire la acest imobil, reclamanta F. Mureş, a formulat o acţiune înregistrată sub nr. 130/251/2007 la Judecătoria Luduş, revendicând proprietatea acestui imobil, soluţionat, prin respingerea acţiunii introductive, prin Sentinţa nr. 1103 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Luduş, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 43 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Imobilul înscris la poziţia nr. 131 din Anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002, se referă la clădirea din cărămidă situată în satul Răzoare, str. 22 D., judeţul Mureş, în suprafaţă de 135 mp.
Referitor la acest imobil, s-a constatat, irevocabil, dreptul de proprietate al reclamantei, prin Decizia nr. 745 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Mureş, care a modificat în tot Sentinţa nr. 1637 din 7 decembrie 2010 a Judecătoriei Luduş, prin care iniţial, s-a respins acţiunea introductivă formulată de reclamantă.
În aceste condiţii, judecătorul fondului a constatat că reclamanta a justificat existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului înscris sub poziţia nr. 131.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs reclamanta F. Mureş, pârâtul Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul formulat de reclamanta „F.” Târgu Mureş, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. se critică hotărârea instanţei de fond ca fiind parţial nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte respingerea acţiunii formulate prin care a solicitat şi anularea poziţiei nr. 129 din anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin precizarea de acţiune din 2005 ar fi renunţat la acest capăt de cerere privind anularea poziţiei nr. 129, cât şi faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcţiei în discuţie, menţionându-se în acest sens Decizia nr. 43/2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Consideră recurenta-reclamantă că motivarea sentinţei atacate este greşită, anexând în acest sens precizarea de acţiune din 2005 cât şi Decizia civilă nr. 100 din 15 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă în Dosarul nr. 130/251/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 43/R din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând „Magazin universal cu bufet” situat în localitatea Mihăeşu de Câmpie judeţul Mureş, imobil prevăzut la poziţia nr. 129 din anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002.
Recurentul Ministerul Administraţiei şi Internelor a criticat sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă următoarele:
- apartenenţa la domeniul public local a bunurilor prevăzute la poziţiile nr. 129 şi 131 din H.G. nr. 964/2002 s-a făcut în baza inventarelor întocmite de comisiile speciale constituite la nivel local, însuşite de consiliul local, centralizate de consiliul judeţean şi transmise Executivului prin intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- în aprecierea regimului juridic al respectivelor bunuri, respectiv dacă acestea aparţin sau nu domeniului public, Guvernul sau Ministerul Administraţiei şi Internelor nu pot cenzura hotărârile autorităţilor locale, acestea având doar obligaţia legală de a atesta apartenenţa bunurilor la domeniul public de interes judeţean sau comunal, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998;
- potrivit art. 3 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 213/1998 hotărârea de Guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ teritoriale, ci doar de atestare a dreptului de proprietate, astfel că aceasta nu este de natură a vătăma dreptul de proprietate al reclamantei.
Recurentul-pârât Guvernul României a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. susţinând că nu i-au fost comunicate încheierile de amnare a pronunţării, care fac parte integrantă din hotărâre şi în consecinţă au fost încălcate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., fiind pus în imposibilitatea de a-şi formula recursul, nefiind cunoscute integral motivele hotărârii.
În cadrul aceluiaşi motiv de recurs, recurentul-pârât a susţinut că a fost încălcat dreptul procedural de dezbatere în contradictoriu a probelor administrate, având în vedere că nu i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamantă.
În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a reţinut vreun element de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 964/2002, nefiind indicate prevederi proprii ale acestui act administrativ normativ care să contravină dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii acestuia, ori prin care să fi fost încălcate drepturi ale reclamantei, existente la data adoptării.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul declarat de SCC F. Târgu Mureş este fondat.
Contrar celor reţinute în mod eronat de instanţa de fond prin sentinţa atacată, în ceea ce priveşte respingerea cererii privind anularea poziţiei nr. 129 din Anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2003, Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 100 din 15 martie 2011 a Tribunalului Mureş, secţia civilă a fost admis apelul declarat de reclamanta SCC F. Târgu Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 1103 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Luduş şi în consecinţă, schimbând în tot hotărârea apelată a fost admisă acţiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtului Consiliul Local Mihăeşu de Câmpie, constatând că SCC F. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei reprezentând „Magazin universal cu bufet” situat în localitatea Mihăeşu de Câmpie str. 1 D. judeţul Mureş, constatând totodată dobândirea dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei şi dispunând întabularea în cartea funciară atât a dreptului de proprietate asupra construcţiei cât şi a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent în favoarea reclamantei. Această decizie a rămas irevocabilă, prin Decizia nr. 43/R din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în acelaşi Dosar nr. 130/251/2007, recursul pârâtului Consiliul Local Mihăeşu de Câmpie, fiind respins ca nefondat.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit s-a reţinut prin sentinţa atacată că reclamanta nu ar fi justificat existenţa dreptului de proprietate asupra acestui imobil înscris la poziţia nr. 129 din Anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002 şi a admis doar în parte acţiunea acesteia.
În ceea ce priveşte recursurile formulate de recurentul-pârât Guvernul României cât şi de recurentul-intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor Înalta Curte constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele expuse în continuare.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-pârât Guvernul României formulate în temeiul motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora încheierile de amânare a pronunţării sentinţei atacate nu i-au fost comunicate odată cu hotărârea la data de 27 martie 2012 cât şi faptul că nu i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamantă în timpul derulării procesului, fiindu-i încălcat dreptul procedural de dezbatere în contradictoriu a probelor administrate, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Astfel cum rezultă din dovada de comunicare recurentului-pârât i-a fost comunicată sentinţa atacată la data de 3 mai 2012 sentinţa din care face parte integrantă încheierea de şedinţă din data de 13 martie 2012, astfel cum este menţionat în practicaua hotărârii. În consecinţă, recurentul-pârât nu poate susţine că ar fi fost în imposibilitate de a-şi exercita dreptul de apărare, acesta formulându-şi în fapt în termenul legal recursul, iar din examinarea sentinţei atacate cât şi a încheierilor de amânare a pronunţării rezultă că au fost respectate integral dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. în ceea ce priveşte conţinutul acestora, neexistând nici un motiv care să atragă nulitatea hotărârii atacate.
În ceea ce priveşte criticile formulate atât de recurentul-pârât Guvernul României cât şi de către recurentul -intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, din întregul material probator administrat în cauză rezultând că ambele imobile menţionate la poziţia nr. 129 şi 131 din Anexa nr. 61 la H.G. nr. 964/2002 sunt proprietatea reclamantei SCC F. Târgu Mureş.
Susţinerea recurenţilor-pârâţi în sensul că H.G. nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ teritoriale întrucât doar atestă calitatea de bunuri ale domeniului public, calitate ce a fost în prealabil stabilită prin hotărâri ale consiliilor locale şi a consiliului judeţean prin care au fost însuşite inventarele întocmite de către comisiile de inventariere, nu poate fi reţinută.
Hotărârea de Guvern nr. 964/2002 reprezintă un act administrativ de autoritate adoptat în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, supus controlului instanţei de contencios administrativ conform art. 23 din aceeaşi lege.
Hotărârea stabileşte în final caracterul de bunuri ce compun domeniul public al unităţilor administrative, distinct de bunurile ce constituie domeniul privat al acestora, nefiind relevant dacă are efect declarativ sau constitutiv de drepturi faţă de faptul că poate fii atacată la instanţa de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-pârât Guvernul României cât şi de recurentul-intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor potrivit cărora instanţa de fond nu ar fi reţinut nici un motiv de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 964/2003, nefiind indicate prevederi proprii ale acestui act normativ care să contravină dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii, prin care să fi fost încălcate drepturi ale reclamantei, instanţa de control judiciar urmează a le respinge ca nefondate, nelegalitatea H.G. nr. 964/2002 - respectiv a dispoziţiilor din Anexa nr. 61 poziţia nr. 129 şi nr. 131, constă tocmai în atestarea acestor imobile ca făcând parte din domeniul public al Consiliului Local al Comunei Mihăeşu de Câmpie deşi în cauză, prin probatoriul administrat, reclamanta a făcut dovada faptului că este proprietara bunurilor în litigiu, conform art. 160 din Legea nr. 109/1996.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) -(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă SCC F. Târgu Mureş şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va admite în totalitate acţiunea, dispunând şi anularea poziţiei 129 din Anexa 61 la H.G. nr. 964/2002, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi va respinge ca nefondate recursurile declarate de Guvernul Român şi Ministerul Afacerilor şi Interne.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SCC F. Târgu Mureş împotriva Sentinţei nr. 64 din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că admite în totalitate acţiunea.
Dispune anularea şi a poziţiei 129 din Anexa nr. 61 din H.G. nr. 964/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Interne (fost Ministerul Administraţiei şi Internelor), ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7210/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 7406/2013. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
