ICCJ. Decizia nr. 7409/2013. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7409/2013
Dosar nr. 2806/2/2010
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 martie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC „D.A.S.” SRL a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 60537 din 4 martie 2010 emisă de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - Departamentul Fond de garantare (reorganizată la data pronunţării prezentei decizii, în temeiul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012, ca Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „ASF”), prin care a fost respins plata sumei de 15.307 RON, care trebuia să fie onorată de SC „S.E.” SA (societate aflata în insolvenţă), reprezentând contravaloarea intervenţiilor service efectuate de societate, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 15.307 RON, reprezentând plăţi restante ale SC „S.E.” SA.
În fapt, reclamanta a arătat că, în luna februarie 2009, a depus o cerere la ASF, înregistrată sub nr. 503 din 20 februarie 2009, prin care a solicitat plata din Fondul de garantare a sumei de 60.325,95 RON, reprezentând sume neplătite de SC „S.E.” SA în dosare de despăgubiri.
ASF a achitat suma de 45.019 RON, respingând la plată suma de 15.307 RON, cu motivarea că aceasta a fost achitată.
În esenţă, reclamanta susţine că este îndreptăţită la plata sumei solicitate, aşa cum rezultă din factura nr. 7126 din 22 decembrie 2007 emisă pe numele A.V.P. (pentru suma neachitată de 1.602,69 RON), factura nr. 7315 din 11 ianuarie 2008 emisă pe numele S.M.C. (pentru suma neachitată de 6.000 RON) şi factura nr. 5928 emisă pe numele B.E.C. (pentru suma neachitată de 7.701,94 RON).
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 3390 din 22 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
- a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă;
- a anulat, în parte, Decizia nr. 60537 din 4 martie 2010, în ceea ce priveşte pct. 1;
- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.701,94 RON (7.701,94 RON + 6.000 RON);
- a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a art. 1 din decizia menţionată cu privire la respingerea cererii SC „D.A.S.” SRL pentru suma de 4.172,08 RON.
În esenţă, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Cu privire la factura nr. 5028 din 27 noiembrie 2007 emisă pentru suma de 24.760,94 RON, instanţa a reţinut că, din evidenţele tehnico-contabile preluate de la SC „S.E.” SA, rezultă că societatea a achitat reclamantei suma de 18.461,94 RON, rămânând un rest de 6.299 RON.
Curtea de apel a constatat că soluţia adoptată prin decizia contestată se raportează la extrasul de cont nr. 130 din 7 iulie 2008, din care rezultă că SC „S.E.” SA a plătit reclamantei suma de 21.500 RON pentru dosarele de daună 0062/07, 395/07, 281/07, 0197/07, 448/07 şi, parţial, 048107. Deşi pe copia extrasului a fost adăugat ulterior, de către persoanele care au analizat cererea, şi numărul dosarului de daună 0426/07 (privind pe B.E.C., în care a fost aprobată suma de 24.760,94 RON), Curtea de apel a reţinut că nu există niciun element obiectiv care să stea la baza concluziei că transferul sumei de 21.000 RON ar fi privit şi dosarul de daună 0426/07 (privind plată parţială de 7.701,94 RON).
Cu privire la factura nr. 7315 din 11 ianuarie 2008 emisă pe numele S.M.C., în valoare de 11.598,69 RON, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada plăţii sumei de 6.000 RON la 20 mai 2008, conform documentului nr. 96, care nu a fost depus la dosar.
Cu privire la factura nr. 7126 din 22 decembrie 2007 emisă pe numele A.V.P., în valoare de 4.172,08 RON aferentă Dosarului de daună nr. 448/07, instanţa a reţinut că Documentul nr. 130 din 7 iulie 2008 atestă achitarea sumei respective.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta CSA, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul celor arătate în continuare.
În prealabil, recurenta-pârâtă invocă dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 3 lit. h) şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, art. 60 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 136/1995 şi art. 14 alin. (3) din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul preşedintelui CSA nr. 10/2009.
Totodată, recurenta-pârâtă prezintă istoricul cauzei, arătând că reclamanta a solicitat să fie despăgubită din disponibilităţile Fondului de garantare cu suma de 60.325,95 RON, aferentă unui număr de 10 dosare de dauna deschise la SC „S.E.” SA, aflată în insolvenţă, suma reprezentând contravaloarea intervenţiilor service efectuate. Din suma solicitată, ASF a achitat suma de 45.019 RON, rămânând neachitată suma de 15.307 RON, întrucât această sumă figurează ca fiind achitată de către asigurătorul aflat în insolvenţă.
În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că hotărârea atacată este netemeinică şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, deoarece, potrivit actelor depuse la dosarul de fond rezultă că, pentru 3 dosare de daună, SC „S.A.R.E.” SA a efectuat plăţi parţiale către SC „D.A.S.” SRL, în cuantum total de 15.305 RON, motiv pentru care această sumă nu a fost acceptată la plata din disponibilităţile Fondului de garantare.
Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că actele contabile (chitanţe, ordine de plată) se regăsesc în contabilitatea societăţii de asigurare şi se află la dispoziţia lichidatorului judiciar, iar ASF nu are acces la documentele respective.
Totodată, recurenta-pârâtă arată că, în dosarul de faliment al SC „S.E.” SA, reclamanta a formulat declaraţie de creanţă pentru suma de 57.045,82 RON, iar, în urma verificării acesteia, a fost admisă în tabelul preliminar rectificat al creanţelor pentru suma de 45.018,62 RON, cu menţiunea că suma respectivă este deja achitată de CSA. Sub acelaşi aspect, se arată că, în tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor înregistrate faţă de SC „S.E.” SA, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 237 din 7 ianuarie 2011, depus la dosarul cauzei, reclamanta nu mai figurează înscrisă cu nicio sumă, iar contestaţia formulată de SC „D.A.S.” SRL a fost respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă susţine că, deşi avea posibilitatea administrării probei cu expertiză contabilă pentru a se stabili concordanţa între evidenţele preluate şi actele contabile ale societăţii aflate în insolvenţă, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor şi nu s-a pronunţat cu privire la cererea formulată în acest sens de reclamantă, reţinând însă în hotărârea atacată că situaţia de fapt nu este dovedită cu probele administrate.
Mai arată recurenta-pârâtă că, în conformitate cu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, creditorii de asigurări beneficiază de doua posibilităţi, şi anume: prioritate absolută în ceea ce priveşte recuperarea creanţelor din pasivul debitoarei aflate în insolvenţă (art. 49 din Legea nr. 503/2004, respectiv posibilitatea legală a recuperării creanţelor lor din disponibilităţile Fondului de garantare (art. 48 din Legea nr. 503/2004). Faţă de cele două posibilităţi, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile legale, precum şi condiţiile şi limitele în care ASF poate face plăţi din disponibilităţile Fondului de garantare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept
În prezenta cauză, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune în anularea parţială a deciziei prin care a fost respinsă cererea reclamantei privind plata sumei de 15.307 RON din Fondul de garantare.
Prin cererea adresată pârâtei la data de 20 februarie 2009, reclamanta a solicitat plata din Fondul de garantare a sumei neachitate de 60.325,95 RON aferentă unui număr de 10 dosare de daună deschise la SC „S.E.” SA, societate aflată în insolvenţă.
Prin decizia contestată a fost admisă cererea reclamantei privind plata din Fondul de garantare a sumei de 45.019 RON, fiind respinsă cererea privind plata sumei de 15.307 RON.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, analizând probatoriul administrat, în mod judicios a constatat că, potrivit documentelor contabile (Factura nr. 5028 din 27 noiembrie 2007, extrasul de cont nr. 130 din 7 iulie 2008, factura nr. 7315 din 11 ianuarie 2008 şi factura nr. 7126 din 22 decembrie 2007), prin decizia contestată:
- în mod greşit, au fost respinse cererile privind plata sumei de 7.701,94 RON în dosarul de fond nr. 0426/07 privind pe B.E.C. şi plata sumei de 6.000 RON în dosarul de daună nr. CA0001/08 privind pe S.M.C.;
- în mod corect, a fost respinsă cererea privind plata sumei de 4.172,08 RON în Dosarul de daună nr. CA0448 privind pe A.V.P.
Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu formulează în concret critici cu privire aserţiunile instanţei de fond referitoare la faptul că, prin decizia contestată, suma de 13.701,94 RON (7.701,94 RON + 6.000 RON) în mod greşit a fost respinsă la plată, în timp ce suma de 4.172,08 RON în mod corect a fost respinsă la plată. Totodată, se constată că recurenta nu combate în concret şi nu indică mijloacele de probă de natură a demonstra netemeinicia aspectelor reţinute de instanţa de fond în sensul că nu s-a făcut dovada plăţii sumelor la plata cărora a fost obligată pârâta. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă, fără a individualiza mijloacele de probă care atestă efectuarea plăţilor, se rezumă să afirme că din analiza dosarelor de daună şi a evidenţelor tehnico-operative şi contabile aferente acestora predate de SC „S.E.” SA rezultă că, pentru 3 dosare de daună, societatea respectivă a efectuat plăţi parţiale către reclamantă în cuantum total de 15.305 RON.
Se observă că argumentaţia în calea de atac a recursului este fundamentată, în principal, pe elemente ce ţin de derularea procedurilor în dosarul de faliment al SC „S.E.” SA (Dosarul nr. 46745/3/2008).
Este adevărat că reclamanta a formulat declaraţie de creanţă pentru suma de 57.045,82 RON în Dosarul nr. 46745/3/2008 al Tribunalului Bucureşti privind SC „S.E.” SA, societate aflată în insolvenţă.
De asemenea, se constată că, potrivit Tabelului preliminar rectificat al creanţelor înregistrate faţă de SC „S.E.” SA, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 4846/2009, creanţa admisă a fost în sumă de 45.018,62 RON, cu menţiunea că această sumă a fost achitată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Totodată, se constată că, în Tabelul definitiv consolidat rectificat nr. 6 al creanţelor înregistrate faţă de SC „S.A.R.E.” SA, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 237 din 7 ianuarie 2011, SC „D.A.S.” SRL nu mai figurează cu vreo creanţă admisă faţă de societatea în faliment.
Sunt reale susţinerile recurentei-pârâte în sensul că, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (Hotărârea din 24 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în Dosarul nr. 46745/3/2008, irevocabilă, prin Hotărârea din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti) a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia formulată de reclamantă privind neînscrierea în totalitate a creanţei la masa credală a debitorului SC „S.E.” SA
Însă, prin respingerea ca tardivă a contestaţiei formulate de reclamantă, în litigiul respectiv nu a fost soluţionat fondul pretenţiei deduse judecăţii, care, potrivit chiar susţinerilor recurentei, ar viza suma de 15.307 RON, astfel că nu se poate reţine efectul pozitiv al lucrului judecat, aşa cum se degajă din susţinerile recurentei.
Or, în litigiul de faţă, reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ privind legalitatea Deciziei nr. 60537 din 4 martie 2010 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin care i-a fost respinsă cererea privind plata din Fondul de garantare a sumei de 15.307 RON.
Demersurile judiciare ale reclamantei fac dovada faptului că societatea a uzat de dispoziţiile legale ce îi permiteau să îşi recupereze creanţele fie din Fondul de garantare, fie din pasivul debitoarei aflate în faliment.
Conduita reclamantei care a urmărit să obţină satisfacerea creanţei sale fie din Fondul de garantare, fie în cadrul dosarului de faliment al debitoarei, iar nu să obţină de două ori plata aceleiaşi sume, este demonstrată şi de faptul că, în dosarul de fond, prin încheierea din 28 iunie 2011, judecata a fost suspendată având în vedere „acordul părţilor de suspendare a judecăţii şi interesul soluţionării amiabile a litigiului, prin recuperarea creanţei de la debitor”, până la soluţionarea cererii reclamantei în Dosarul nr. 46754/3/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a. Astfel, judecata a fost suspendată de la 28 iunie 2011, până la data de 3 aprilie 2012, când a fost repusă pe rol în urma cererii reclamantei din 6 februarie 2012 (ca efect al hotărârii pronunţate la aceeaşi dată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 46745/3/2008).
În consecinţă, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite criticile din recurs prin care recurenta-pârâtă tinde să demonstreze legalitatea deciziei contestate în cauză, emisă în anul 2010, prin raportate la soluţia pronunţată la data de 6 februarie 2012 în dosarul de faliment al debitoarei, prin care a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia societăţii privind neînscrierea în totalitate a creanţei sale la masa credală a SC „S.E.” SA
2.Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5542004 şi al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară - Departamentul Fond de Garantare împotriva Sentinţei civile nr. 3390 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7406/2013. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 7310/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
