ICCJ. Decizia nr. 7114/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 7114/2013
Dosar nr. 1676/1/2013
Ședința publică de la 6 noiembrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea depusă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 13 martie 2013, C.C.S.D. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1510 din 21 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind invocate dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ., respectiv nepronunţarea asupra motivelor de recurs care privesc considerentele în temeiul cărora instanţa de primă jurisdicţie a obligat Comisia Centrală la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 1510 din 21 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul formulat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 2109 din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea introductivă intimaţii-reclamanţi au invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a le soluţiona cererea, respectiv de a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Ploieşti.
Instanţa de control judiciar a reţinut aplicarea în cauză a dispoziţiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care stabilesc procedura administrativă de soluţionare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii şi, verificând lucrările dosarului, a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanţilor se priveşte ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanţa de fond, admiţând acţiunea reclamanţilor.
Instanţa de control judiciar a reţinut că nu pot fi primite argumentele şi apărările formulate de recurentă, apreciind că soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
II. Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea contestaţiei de faţă, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge contestaţia ca nefondată pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 din acest cod, invocate de contestatoare în motivarea contestaţiei, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Înalta Curte reţine că prin calea de atac a contestaţiei în anulare se tinde la desfiinţarea unei hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, întrucât prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.
Or, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de recurs a respins recursul formulat, fiind motivată decizia pronunţată în cauză.
Instanţa de retractare a constatat că instanţa de recurs nu a omis să se pronunţe cu privire la toate motivele invocate, ci a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de analiza fiecare motiv de casare, putând grupa argumentele depuse de parte, obligaţie pe care instanţa de recurs şi-a îndeplinit-o.
Înalta Curte reţine că pentru a putea fi primit acest motiv al contestaţiei în anulare, trebuie ca instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, iar această omisiune să se fi produs din greşeală.
Înalta Curte analizând contestaţia de faţă a reţinut că este nefondată, întrucât instanţa de recurs a analizat motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., iar motivarea deciziei de recurs cuprinde argumentele subsumate motivului de casare pe care se sprijină, iar neînsuşirea motivului de recurs invocat de contestatoare nu constituie motiv de contestaţie.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 320 C. proc. civ., constatând că nu există motive de retractare a hotărârii atacate, va respinge contestaţia formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.C.S.D. împotriva Deciziei nr. 1510 din 21 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7113/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7115/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
