ICCJ. Decizia nr. 7245/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7245/2013
Dosar nr. 1170/33/2011
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 septembrie 2011, reclamanţii A.V., B.V., B.E., C.M., C.A.V., D.L., D.C., D.A., F.A., H.D.L., K.G., K.E.E., E.K., L.M., M.L., L.I., M.M., M.L.S., I.M., M.M.M., M.L.L., M.O.M., M.U.L., N.L.G., P.O.C., R.A.A., R.U.I., R.U.M., S.M.M., S.E.L., S.U.C., T.L., T.O.M., T.U.M., V.E.F., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 59/2011, egale cu diferenţa dintre pensia de serviciu acordată în baza Legii nr. 567/2004 şi pensia actuală revizuită în baza O.U.G. nr. 59/2011, de la data sistării pensiei de serviciu, la zi, precum şi în continuare, până la restabilirea dreptului la pensia de serviciu.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că O.U.G. nr. 59/2011 le vatămă drepturile şi interesele legitime, în considerarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate ca şi temeiuri juridice ale cererii de chemare în judecată.
Având în vedere petitele acţiunii introductive, precum şi temeiul de drept invocat, raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2003, instanţa a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2011.
Prin decizia nr. 214 din 13 martie 2012, pronunţată în Dosarele nr. 1285D/2011, 1336D/2011, 1402D/2011 şi nr. 1584D/2011 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Prin sentinţa nr. 421 din 8 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii A.V., B.V., B.E., C.M., C.A.V., D.L., D.C., D.A., F.A., H.D.L., K.G., K.E.E., E.K., L.M., M.L., L.I., M.M., M.L.S., I.M., M.M.M., M.L.L., M.O.M., M.U.L., N.L.G., P.O.C., R.A.A., R.U.I., R.U.M., S.M.M., S.E.L., S.U.C., T.L., T.O.M., T.U.M., V.E.F., reţinând aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei nr. 421 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs V.M. şi P.O.C.
În ceea ce priveşte cererea de recurs formulată de V.M., s-a constatat că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, astfel că la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2013, instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În cauză, recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 din C. proc. civ., întrucât în declaraţia de recurs, nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant P.O.C., precum şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Motivele de recurs prezentate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici ale sentinţei atacate, întrucât reia argumentele pentru care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat instanţei, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 59/2011, egale cu diferenţa dintre pensia de serviciu acordată în baza Legii nr. 567/2004 şi pensia actuală revizuită în baza O.U.G. nr. 59/2011, de la data sistării pensiei de serviciu, la zi, precum şi în continuare, până la restabilirea dreptului la pensia de serviciu.
Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ însoţită de excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate solicita instanţei de contencios administrativ sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate împotriva ordonanţei şi doar în condiţiile în care a sesizat instanţa cu o cerere având unul dintre obiectivele enunţate la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din data de 28 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1170/33/2011, Curtea de Apel Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Prin decizia nr. 214 din 13 martie 2012, pronunţată în Dosarele nr. 1285D/2011, 1336D/2011, 1402D/2011 şi nr. 1584D/2011 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Astfel, soluţia ce se va da cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi, indiferent de obiectul acesteia, depinde în mod indisolubil de soluţia dată asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
În temeiul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dacă excepţia va fi respinsă, instanţa de contencios administrativ va fi obligată să respingă acţiunea ca inadmisibilă.
Prin urmare, instanţa de fond, în mod corect a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca inadmisibilă.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (1) şi (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de P.O.C. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de V.M. împotriva sentinţei nr. 421 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul declarat de P.O.C. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7244/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7255/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
