ICCJ. Decizia nr. 7255/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7255/2013
Dosar nr. 621/2/2011
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21 ianuarie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul F.A. (fost F.P.), solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să aprecieze asupra calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Prin cererile nr. A1. din 12 iunie 2008 şi A2. din 01 iulie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către A.C. şi P.T., se solicita verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. 1210179 şi 1235098.
S-a mai araătat că aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 18 noiembrie 201C, F.A. (fost F.P.) a avut gradul de maior în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Alba - Cercetări Penale (1986, 1989).
În această calitate, a aprobat „destrămarea anturajului" unor tineri semnalaţi că „se întâlneau periodic în diferite locuri unde se comentau ostil ştirile audiate la posturile de radio străine, îndeosebi E.L., manifestându-şi nemulţumirea faţă de realizările din ţara noastră, fac apologia vieţii din Occident, pe fondul cărora îşi propun şi plecarea ilegală din ţara noastră".
De asemenea, s-a mai arătat că pârâtul a considerat ca fiind „oportună" cercetarea informativă a unui adept al cultului baptist, „element activ cu relaţii pe raza altor judeţe, pretabil la acţiuni de natură duşmănoasă sub acoperirea credinţei”.
A mai precizat reclamantul că aşa cum reiese din toate documentele cuprinse în nota de constatare amintită, activitatea domnului F.A. (fost F.P.) se remarcă prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
A opinat reclamantul că activităţile desfăşurate de către domnul F.A. (fost F.P.), în calitate de angajat al fostei securităţi, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libertatea de opinie, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
1.2. Prin Sentinţa nr. 7803 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că la dosar nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite, P.T.
S-a mai reţinut că înscrisurile din dosarul cota 1235098 nu atestă în mod cert existenţa identităţii de persoană între pârât şi lucrătorul de securitate care a semnat mai multe acte ale dosarului de urmărire, lucrător al cărui nume nu este menţionat în clar.
Cât priveşte dosarul cota 1210179, Curtea a constatat că activităţile desfăşurate de pârât în acest dosar nu fac obiectul acţiunii deduse judecăţii.
În concluzie, Curtea a apreciat că nu există probe care să permită a se concluziona că pârâtul, maior în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Alba, ar fi avut calitatea de lucrător al securităţii în înţelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs C.N.S.A.S., susţinând că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, invocând, în esenţă, următoarele critici:
- verificarea nu se poate mărgini doar la activitatea depusă de persoana verificată în instrumentarea dosarului studiat de persoana care solicită verificarea; în primul rând o astfel de interpretare ar putea genera soluţii divergente cu privire la aceeaşi persoană verificată, ceea ce ar fi de neconceput;
- în al doilea rând persoana urmărită este şi autoarea cererii de verificare a intimatului, prin urmare, chiar şi potrivit interpretării restrictive date de sentinţa atacată prevederilor art. 1 alin. (7), instrumentarea acestui dosar ar fi trebuit să fie avută în vedere la verificarea intimatului;
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate cu consecinţa admiterii acţiunii şi reţinerii existenţei de lucrător al securităţii în ceea ce-l priveşte pe F.A.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
De asemenea, potrivit art. 27 alin. (1) din regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S: „Petiţionarul îndreptăţit, luând la cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate mai sus, rezultă că acţiunea de verificare se realizează exclusiv, la cererea persoanei îndreptăţite şi vizează exclusiv lucrătorul/lucrătorii care a/au lucrat la dosarul său de urmărire.
Deci, cu alte cuvinte, atunci când verificarea nu se face din oficiu, faţă de persoanele enumerate la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, acţiunea de verificarea se limitează la dosarul persoanei îndreptăţite care a formulat cerere de verificare, respectiv dosarul cota 1210179 privind-o pe A.C. şi dosarul cota 1235098 privindu-l pe P.T., nu şi cu privire la activităţile desfăşurate de F.A. în dosarele de urmărire informativă a altor persoane.
În cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, intimatul-pârât nu se află în niciuna dintre situaţiile şi nu a avut niciuna dintre funcţiile ori demnităţile care impuneau verificarea din oficiu a calităţii de lucrător ori colaborator al securităţii conform dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008.
Pe de altă parte, nu există la dosarul cauzei dovezi care să ateste că intimatul-pârâtul ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite, P.T., întrucât înscrisurile din dosarul cota 1235098 nu atestă în mod cert existenţa identităţii de persoană între intimatul-pârât şi lucrătorul de securitate care a semnat mai multe acte ale dosarului de urmărire, lucrător al cărui nume nu este menţionat în clar.
Astfel fiind, pentru considerentele prezentate mai sus, instanţa va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 7803 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7245/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7258/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
