ICCJ. Decizia nr. 7285/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7285/2013
Dosar nr. 822/33/2012
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut cultelor Religioase din România, anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul restituit prin decizia contestată, situat pe str. V.Ţ. (L.), Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris în CF nr. C1. Someşeni, sub nr. T1., compus din casa din lemn şi teren în suprafaţă de 800 stjp, a trecut în proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, astfel cum s-a constatat prin decizia civilă nr. 1513/2001 a Curţii de Apel Cluj, fiind preluat de la Eclejia Reformată din Someşeni.
Ulterior, a arătat reclamantul, conform deciziilor Comitetului Executiv al Sfatului Popular Cluj nr. 13410/1953 şi 42362/1953, imobilul a fost trecut din folosinţa I.L.L.C. Cluj în folosinţa Oficiului Raional de Achiziţii şi Colectare de animale Cluj; apoi, în baza Procesului Verbal de predare-primire nr. V1. din 22 februarie 1960, I.L.L.C. Cluj a preluat, de la Întreprinderea Abator Cluj, imobilul situat pe str. V.Ţ., compus din 6 camere, birou şi 3 dependinţe, precum şi teren în suprafaţă de 463 mp, imobil aflat în administrarea Consiliului Local al mun. Cluj-Napoca, imobil în care existau la acel moment cinci apartamente fond de stat, pentru care erau încheiate contracte de închiriere, prelungite prin acte adiţionale anexă la contracte, toate valabile până în anul 2014.
Reclamantul a arătat că în mod eronat şi nelegal s-a dispus restituirea în natură a construcţiilor situate pe terenul mai sus identificat, întrucât pârâta nu a lămurit, printr-o expertiză de specialitate, dacă adăugirile aduse construcţiei iniţiale nu depăşesc 50% din aria desfăşurată a acestuia, la momentul preluării, astfel cum este prevăzut în cuprinsul art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000.
Reclamantul a menţionat faptul că imobilul identificat iniţial cu nr. T1. a fost comasat după preluare cu alte topografice, astfel încât, şi sub acest aspect, era absolut necesar o expertiză topografică în vederea identificării imobilului solicitat spre retrocedare, astfel că imobilul preluat în proprietatea Statului Român nu coincide, ca şi descriere, cu cel aflat în proprietatea Eclejiei Reformate Someşeni la preluare.
În ceea ce priveşte cuprinsul art. 5 al deciziei contestate în speţă reclamantul a arătat că acesta este incomplet, urmând a fi modificat, întrucât nu sunt cuprinse toate apartamentele din imobil, ce au în derulare contracte de închiriere valabil încheiate, prelungite prin acte adiţionale, respectiv au fost omise apartamentele cu nr. X1., X2. şi X3., apartamente care, de asemenea, intră sub incidenţa O.U.G. nr. 40/1999, privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţă, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 241/2001.
Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, iar la termenul de judecată din data de 01 martie 2012, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 623/2012 din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că legitimarea procesuală activă, în litigiile de contencios administrativ, derivă din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a interesului legitim, aşa încât în astfel de litigii au calitate procesuală activă persoanele fizice sau juridice care se consideră vătămate în drepturile lor.
Curtea a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a solicitat anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, decizie prin care imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, str. V.Ţ. jud. Cluj, identificat iniţial în CF Someşeni nr. C1., corespunzător CF nr. C2. Cluj, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. C1. a localităţii Someşeni sub nr. T1. a fost restituit Eparhiei Reformate din Ardeal - Parohia Reformată Someşeni.
A mai reţinut instanţa că, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că imobilul restituit prin decizia contestată a fost preluat de la Eclejia Reformată din Someşeni, trecând în proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, fiind în administrarea sa, or, în condiţiile în care reclamantul nu pretinde vreun drept de proprietate asupra imobilului, imobil care, de altfel, nici nu a fost vreodată proprietatea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, este evident că nu poate invoca vreo vătămare prin emiterea deciziei de restituire, vătămare care să îi confere calitate procesuală activă în prezenta acţiune.
A apreciat instanţa de fond că simpla împrejurare că reclamantul administra imobilul în litigiu, în baza atribuţiilor ce îi reveneau potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, nu este suficientă pentru a justifica vătămarea şi, în consecinţă, calitatea procesuală activă în promovarea prezentei acţiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002 şi ale art. 1 alin. (1), respectiv art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, titularul acţiunii poate fi orice persoană care se consideră vătămată atât într-un drept personal, cât şi într-un interes legitim personal (privat), fiind avute în vedere în egală măsură persoana fizică şi persoana juridică, respectiv toate categoriile de autorităţi (organe de stat), precum şi organele administraţiei publice locale (consiliul local, primar), care ar urma să figureze, ca parte, în litigiile de contencios administrativ.
Având în vedere aceste prevederi legale, calitatea de administrator a Consiliului Local asupra bunurilor din domeniul public, precum şi faptul că imobilele, obiect al cererilor de retrocedare, se află în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, conform inventarului însuşit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 133/2005, modificată prin Hotărârea nr. 682/2005, recurentul apreciază că are calitate procesuală activă în cauză.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a solicitat anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, decizie prin care imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, str. V.Ţ., jud. Cluj, identificat iniţial în CF Someşeni nr. C1., corespunzător CF nr. C2. Cluj, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. C1. a localităţii Someşeni sub nr. T1. a fost restituit Eparhiei Reformate din Ardeal - Parohia Reformată Someşeni.
Imobilul restituit prin decizia contestată a fost preluat de la Eclejia Reformată din Someşeni, trecând în proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, fiind în administrarea reclamantului.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, reţinând că în condiţiile în care reclamantul nu pretinde vreun drept de proprietate asupra imobilului, imobil care, de altfel, nici nu a fost vreodată proprietatea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, este evident că nu poate invoca vreo vătămare prin emiterea deciziei de restituire, vătămare care să îi confere calitate procesuală activă în prezenta acţiune, iar simpla împrejurare că reclamantul administra imobilul în litigiu, în baza atribuţiilor ce îi reveneau potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, nu este suficientă pentru a justifica vătămarea şi, în consecinţă, calitatea procesuală activă în promovarea prezentei acţiuni.
Înalta Curte constată că în mod greşit a soluţionat cauza Curtea de Apel Cluj, fără a intra pe fondul cererii de chemare în judecată, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002.
Astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002 „Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoana care se considera vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cat şi public".
Astfel, titularul acţiunii poate fi orice persoană, fizică sau juridică, care se consideră vătămată atât într-un drept personal, cât şi într-un interes legitim personal (privat).
În speţă, contestatorul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca are calitatea de administrator al bunului în litigiu, bun aflat în proprietatea Statului Român până la data restituirii către Eparhia Reformată din Ardeal - Parohia Reformată Someşeni, motiv pentru care calitatea procesuală activă a acestuia este susţinută şi prin prisma prevederilor Legii nr. 215/2001 modificată, ce conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul şi capacitatea efectivă de a gestiona în nume propriu o parte importantă a bunurilor aflate în proprietatea statului.
Astfel, Înalta Curte constată că în speţă, având în vedere greşita şi nelegala soluţionare a cauzei pe excepţia lipsei calităţii procesuale active şi nesoluţionarea fondului cererii de chemare în judecată, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, conform art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, întrucât nu a cercetat legalitatea şi temeinicia cererii formulate de reclamant.
Astfel, judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra cererii cu care a fost învestită instanţa, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, iar sentinţa atacată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Soluţia casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci şi practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părţilor la cele două grade de jurisdicţie.
Este firesc ca instanţa de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei.
În temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
Cercetarea fondului cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.
Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluţie procedurală, ar însemna ca instanţa de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părţile să mai aibă la dispoziţie doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestaţia în anulare şi revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, întrucât Curtea de Apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, hotărârea recurată este supusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei, în raport cu susţinerile părţilor şi probatoriul administrat.
Totodată, în raport de obiectul acţiunii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, pentru a se ajunge la o soluţie temeinică şi legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori să pună întrebări părţilor, sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc.
De asemenea, instanţa este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va face aplicarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
La rejudecare, Curtea de Apel va analiza toate apărările şi susţinerile părţilor, precum şi toate înscrisurile noi depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 623/2012 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7258/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 7288/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
