ICCJ. Decizia nr. 7315/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7315/2013
Dosar nr. 502/45/2009*
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1637 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis acţiunea formulată de A.A. reprezentant al S.I. în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I.R. - Comisia Superioară de Disciplină şi, în consecinţă, a anulat decizia nr. 6 din 22 mai 2009 a Comisiei Superioare de Disciplină a U.N.P.I.R.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin decizia contestată Comisia Superioară de Disciplină a U.N.P.I.R. a admis cererea de strămutare formulată de reclamanta SC M. SA Bucureşti şi a strămutat Dosarul nr. 12/2009 aflat pe rolul Comisiei de Disciplină al filialei U.N.P.I.R. Iaşi către comisia similara a filialei U.N.P.I.R. Bucureşti, cu motivarea că repetatele abţineri determină imposibilitatea constituirii completului şi acest fapt poate justifica o bănuială legitimă cu privire la imparţialitatea comisiei de disciplină a filialei U.N.P.I.R. Iaşi, impunându-se strămutarea dosarului pentru a permite realizarea justiţiei disciplinare, cu aplicarea dispoziţiilor C. proc. civ.
Curtea de Apel a apreciat, în esenţă, că decizia atacata este nelegală, fiind adoptata în baza unor texte legale care nu erau incidente în cauză, şi anume dispoziţiile C. proc. civ., măsura strămutării nefiind prevăzută în Statutul U.N.P.I.R. la momentul emiterii deciziei, ci ulterior, în urma modificărilor operate în iulie 2009.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă cu motivarea că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ., astfel decizia contestată poate fi atacată în instanţă pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie, constituind act administrativ, ce dă naştere la drepturi şi obligaţii.
Împotriva sentinţei nr. 1637 din 7 martie 2012 a declarat recurs U.N.P.I.R. - Consiliul National de Conducere al U.N.P.I.R., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, pe fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, arătându-se că, raportat la situaţia de fapt, decizia atacată a fost dată pentru o bună administrare a justiţiei profesionale, în condiţiile unui vid legislativ, cu aplicarea, prin analogie, a dispoziţiilor procedurale civile.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie anularea deciziei nr. 6 din 22 mai 2009 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul U.N.P.I.R., decizie prin care s-a dispus strămutarea cercetării disciplinare declanşate împotriva intimatului-reclamant A.A. de la Comisia Filiala Iaşi la Filiala din Bucureşti. Cercetarea disciplinară pornită împotriva reclamantului-intimat a fost declanşată la cererea SC M. SA Bucureşti, ca urmare a faptului că intimatul fusese numit lichidator judiciar al SC F. SA Iaşi, printre acţionarii acestei societăţi figurând şi SC M. SA Bucureşti.
Problema de drept asupra căreia instanţa investită cu soluţionarea acţiunii de anulare a deciziei nr. 6/2009 urma să se pronunţe priveşte strict legalitatea admiterii cererii de strămutare cu privire la Dosarul nr. 12/2009 la Comisiei de Disciplină Filiala Bucureşti.
Sub acest aspect, Curtea constată că în raport de cadrul legal în vigoare şi aplicabil la momentul emiterii deciziei contestate (O.U.G. nr. 86/2006 şi Statutul U.N.P.I.R.), în mod legal prima instanţă, ca instanţă de fond a dispus anularea deciziei nr. 6 din 22 mai 2009.
În acest sens, Curtea reţine că la data emiterii deciziei contestate, nu se putea dispune măsura strămutării în condiţiile în care o astfel de posibilitate nu era prevăzută nici în O.U.G. nr. 86/2006 care reglementează activitatea U.N.P.I.R. şi nici în statutul aceleiaşi uniuni.
Aşa fiind, invocarea unor dispoziţii din C. proc. civ. (inaplicabil în cauză unei cercetări disciplinare) nu avea suport juridic.
De altfel, chiar recurenta-pârâtă recunoaşte existenţa unui „vid legislativ” în această materie, care ulterior însă emiterii deciziei contestate în cauză, a fost acoperit prin modificarea statutului U.N.P.I.R. în luna iulie 2009, în sensul reglementării posibilităţii strămutării cauzelor disciplinare.
Cum însă potrivit principiului tempus regit actum legea aplicabilă este cea în vigoare la momentul emiterii actului contestat, lege care nu prevedea şi nu reglementa posibilitatea strămutării, soluţia instanţei de fond de anulare a Deciziei nr. 6/2009 este o soluţie legală şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile.
Independent de cele mai sus arătate, Curtea reţine şi împrejurarea că în prezent intimatul-reclamant nu mai deţine calitatea de reprezentant al S.I., ceea ce face practic lipsit de interes recursul de faţă.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.N.P.I.R. - Consiliul Naţional de Conducere al U.N.P.I.R. împotriva sentinţei civile nr. 1637 din data de 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← CSJ. Decizia nr. 7307/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7317/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
