ICCJ. Decizia nr. 7317/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7317/2013
Dosar nr. 5558/2/2011
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2013
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.C. de Utilităţi Publice, anularea ordinului nr. 343/2010, emis de către pârâtă.
În motivarea acţiunii, în esenţă, reclamantul a criticat metodologia de calcul a contribuţiei financiare din partea beneficiarilor de agent termic pentru încălzire, stabiliră prin ordinul contestat, raportat la faptul că reclamantul s-a deconectat de la sistemul centralizat de încălzire şi este nejustificată obligarea tuturor proprietarilor la plata unei cote suplimentare aferente consumului de încălzire comun.
Prin sentinţa civilă nr. 1462 din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea reclamantului M.C.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ordinul a cărui anulare se solicită prevede doar modul în care se repartizează cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobilele de tip condominiu, şi nu instituie obligaţia de a plăti cantitatea de energie astfel repartizată, obligaţie care este prevăzută de Legea nr. 325/2006, în aplicarea şi cu respectarea căreia a fost emis ordinul nr. 343/2010, a cărei analiză excede competenţei instanţei de contencios administrativ.
A mai reţinut că argumentul potrivit căruia prin modalitatea de calcul a consumului comun stabilită prin ordinul nr. 343/2010 s-au avut în vedere şi ţevile ce trec prin apartamentele debranşate nu este susţinut de dispoziţiile ordinului contestat, că dispoziţiile art. 16 nu se aplică reclamantului, iar aspectele concrete referitoare la situaţia acestuia nu ţin de analiza legalităţii ordinului, ci de modul de punere în aplicare a acestuia de către asociaţia de proprietari.
Împotriva sentinţei civile nr. 1462 din 29 februarie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul M.C.V., solicitând casarea acesteia şi anularea aplicării Ordinului nr. 343/2010, pe scara blocului X., pentru proprietarii cu centrale individuale deconectaţi de la sistemul centralizat, cu returnarea banilor încasaţi proprietarilor afectaţi.
În motivarea cererii de recurs, au fost expuse, în esenţă, următoarele argumente:
- Raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (7) din norma tehnică conţinută în ordinul contestat, la data de 08 martie 2011 când I.S.T.A. România S.R.L. punct de lucru Târgovişte a făcut inventarierea coloanelor de distribuţie orizontale şi verticale atât din spaţiile comune nu avea competenţa necesară;
- A fost criticată aplicarea cotelor procentuale în sezonul de încălzire 2010-2011 pentru spaţiile comune de pe scara blocului X., ca încălcând principiile stabilite prin ordin, şi anume repartizarea echitabilă a energiei termice, protecţia consumatorilor din condominiu şi transparenţa modului de repartizare a energiei termice între proprietarii condominiului.
- În condiţiile în care nu se poate afirma că persoanele care s-au deconectat de la sistemul central şi au centrale individuale au calitatea de consumator de energie termică raportat la ţevile ce trec prin apartamentele proprietate individuală, este evident faptul că prestatorul I.S.T.A. Târgovişte şi-a depăşit atribuţiunile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.
Recurentul-reclamant a supus cenzurii instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 343/2010 emis de către A.N.R.S.C. de Utilităţi Publice pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum.
Actul criticat a fost emis în temeiul şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) lit. h) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, şi ale art. 4 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.N.R.S.C. de Utilităţi Publice, aprobat prin H.G. nr. 671/2007, cu modificările ulterioare, şi al art. 16 alin. (9) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Examinarea nelegalităţii unui act administrativ presupune cenzurarea acestuia prin raportare la legea în a cărei executare au fost emise.
Cu alte cuvinte, avem de-a face cu consonanţa unui act juridic care produce efecte cu o forţă juridică inferioară faţă de actul juridic care produce efecte cu forţă juridică superioară, fundamentul constituţional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) şi, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituţie.
În cauză, examinând conţinutul dispoziţiilor contestate, prin raportare la actele normative cu forţa juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul şi executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei şi forţei juridice actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reţine elemente de nelegalitate a acestora.
Ordinul nr. 343/2010 respectă prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât nu modifică sfera reglementării şi se limitează strict doar la repartizarea consumurilor de energie termică pentru încălzire şi apă caldă de consum în condominiile în care sunt utilizate repartitoare de costuri, aşa cum A.N.R.S.C. a fost abilitată prin lege, criticile recurentului-reclamant fiind neîntemeiate, din această perspectivă.
Din punct de vedere al condiţiilor de legalitate Curtea apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale, cu forţă juridică superioară în baza cărora a fost emis Ordinul A.N.R.S.C. nr. 343/2010 pentru aplicarea normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum, respectiv dispoziţiile Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 325/2006 şi ale Legii nr. 230/2007.
Se mai constată că, inclusiv în cererea de recurs, sunt invocate aspecte ce ţin de aplicarea concretă, în situaţia recurentului-reclamant şi a condominiului în care acesta locuieşte, a Ordinului A.N.R.S.C. nr. 343/2010, şi de modul în care instituţiile locale abilitate înţeleg să procedeze în aplicarea dispoziţiilor acestui ordin, aspecte care exced atribuţiilor instanţei de contencios administrativ şi limitelor unei acţiuni în anularea actului administrativ, remediul solicitat de către recurentul-reclamant.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.C.V. împotriva sentinţei civile nr. 1462 din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7315/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7318/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
