ICCJ. Decizia nr. 757/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 757/2013
Dosar nr. 167/57/2012
Şedinţa publică de la 14 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2012 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Garda Financiară, Comisariatul General a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 2756 din 05 august 2011 emis de către Preşedintele A.N.F.P., în contradictoriu cu reclamantul B.A. şi pârâta A.N. F.P.
În motivarea excepţiei, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 2756 din 05 august 2011 este nelegal pentru că a fost emis de către o unitate teritorială a Gărzii Financiare, care nu mai avea personalitate juridică, iar conducătorul instituţiei, respectiv comisarul şef de secţie, nu mai avea atribuţia de numire în funcţia publică a personalului de execuţie din subordinea sa, invocând prevederile art. 1 pct. 4 din H.G. nr. 566/2011 prin care au fost modificate prevederile art. 5 din H.G. nr. 1324/2009 şi art. 4 alin. (3) din Ordinul nr. 985 din 11 aprilie 2011 emis de către A.N.F.P. care, în opinia sa, a fost încălcat.
Prin apărările formulate în cauză, reclamantul a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate invocată.
Prin sentinţa nr. 186 din 23 mai 2012 a Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 2756 din 05 august 2011 invocată de către pârâta Garda Financiară, Comisariatul General, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
- Prin Ordinul nr. 2756 din 05 august 2011 emis de către A.N.F.P. s-a dispus redistribuirea pe perioadă determinată a reclamantului pe postul aferent funcţiei corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie de comisar clasa a I-a, grad profesional superior din cadrul Gărzii Financiare, secţia Sibiu, începând cu data de 08 august 2011.
S-a reţinut astfel că acest ordin a fost emis de către A.N.F.P. şi nu de către secţia Sibiu a Gărzii Financiare, cum se susţine de către pârâtă.
Prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, prin art. 1 pct. 4 din H.G. nr. 566 din 01 iunie 2011, au fost modificate prevederile art. 5 din H.G. nr. 1324/2009 în sensul dispunerii că secţiile judeţene şi secţia Municipiului Bucureşti sunt unităţi teritoriale ale Gărzii Financiare, fără personalitate juridică, în subordinea Comisariatului General, precum şi prevederile art. 3 alin. (4) ale aceluiaşi act normativ în sensul stabilirii în competenţa comisarului general a atribuţiilor privind numirea, angajarea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie, în condiţiile legii, a personalului de execuţie din Garda Financiară.
Însă, în speţă, nu este vorba despre o numire într-o funcţie publică, ci de redistribuirea, potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, unui funcţionar public aflat în corpul de rezervă al funcţionarilor publici pe o funcţie publică temporar vacantă.
Prin urmare, faptul că urmare a primirii cererii reclamantului, comisarul şef al secţiei Sibiu a Gărzii Financiare a solicitat redistribuirea unui funcţionar public din corpul de rezervă pe funcţia vacantă temporar de comisar, clasa a I-a, grad profesional superior nu reprezintă o încălcare a prevederilor legale ce stabilesc competenţa comisarului general de numire în funcţiile publice a personalului de execuţie din Garda Financiară.
În plus, reclamantul avea posibilitatea de a depune cererea de redistribuire direct la A.N.F.P., dispoziţiile legale care reglementează redistribuirea funcţionarilor din corpul de rezervă necondiţionând redistribuirea acestora de existenţa vreunei solicitări din partea conducătorilor instituţiilor la care funcţionarii publici au fost redistribuiţi sau a celor care au obligaţia de a numi funcţionarii publici redistribuiţi cu caracter temporar sau definitiv.
În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului referitoare la emiterea Ordinului nr. 2756 din 05 august 2011 cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Ordinul A.N.F.P. nr. 985 din 11 aprilie 2011, instanţa a reţinut că prevederile acestui din urmă ordin reglementează modalitatea de testare profesională a funcţionarilor publici din Corpul de rezervă al funcţionarilor publici. Testarea profesională a funcţionarilor publici din Corpul de rezervă al funcţionarilor publici fiind necesară în cazul în care există mai multe persoane care îndeplinesc condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice respective, caz în care, potrivit art. 104 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 188/1999, A.N.F.P., în colaborare cu autoritatea sau instituţia publică în care se află funcţia publică vacantă, organizează o testare a funcţionarului public care urmează a fi redistribuit.
Din actele dosarului nu a rezultat că ar fi fost depuse şi alte cereri de redistribuire şi că ar fi existat mai multe persoane care îndeplinesc condiţiile specifice pentru ocupare funcţiei publice respective, motiv pentru care nu era necesar a se organiza o testare profesională, aşa încât dispoziţiile legale care reglementează modalitatea de testare profesională a funcţionarilor publici din Corpul de rezervă al funcţionarilor publici nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Garda Financiară, Comisariatul General şi Comisarul General al Gărzii Financiare.
Cererea de recurs comună a celor doi pârâţi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, arătându-se în concret că este greşită aprecierea instanţei că nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 1324/2009 deoarece în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2576 din 5 august 2011 Garda Financiară, secţia Judeţeană Sibiu avea obligaţia să comunice A.N.F.P. actul de numire a intimatul-reclamant în termen de 10 zile de la emiterea acestuia. În opinia recurenţilor ordinul contestat a fost emis pentru punerea sa în aplicare de către secţia Judeţeană Sibiu, care la acel moment nu mai avea personalitate juridică iar conducătorul instituţiei nu mai avea atribuţia de numire în funcţia publică a personalului de execuţie din subordinea sa.
S-au apreciat ca fiind eronate şi concluziile instanţei privitoare la testarea profesională a funcţionarilor publici din Corpul de rezervă al funcţionarilor publici, prin ignorarea art. 4 alin (3) din Ordinul nr. 985 din 11 aprilie 2011 al A.N.F.P.
Intimaţii B.A. şi A.N.F.P. au formulat întâmpinări prin care şi-au susţinut punctul de vedere prezentat şi în faţa primei instanţe, răspunzând punctual celor două motive de recurs subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de către recurenţi.
Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, a normelor legale în raport de care s-a procedat la analiza excepţiei de nelegalitate, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
- În cadrul litigiului declanşat de reclamantul B.A. având ca obiect obligarea pârâţilor Comisariatul General al Gărzii Financiare, Comisarul General din cadrul Comisariatului General al Gărzii Financiare şi Garda Financiară, secţia Judeţeană Sibiu la emiterea deciziei de numire a reclamantului în funcţia de comisar, clasa a I-a, grad profesional superior din cadrul Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Sibiu, începând cu data de 8 august 2011, cu plata de despăgubiri, primul pârât a uzat de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocând pe cale de excepţie nelegalitatea Ordinului nr. 2756 emis la 5 august 2011 de Preşedintele A.N.F.P.
Prin actul administrativ individual în discuţie s-a dispus redistribuirea pe o perioadă determinată a reclamantului pe postul aferent funcţiei corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior din cadrul Gărzii Financiare, secţia Sibiu, începând cu data de 8 august 2011 (fila 13 dosar fond).
În mod just verificarea legalităţii actului s-a făcut prin prisma dispoziţiilor legale în baza şi în executarea cărora a fost emis, observându-se că motivele de nelegalitate invocate de pârâta Garda Financiară-Comisariatul General nu se susţin.
Astfel, chiar dacă art. 5 şi art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2008 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare au suferit modificări prin H.G. nr. 566/2011, începând cu 9 iunie 2011, în sensul că numirea, angajarea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie, în condiţiile legii, a personalului de execuţie din Garda Financiară revin în competenţa comisarului general, actul administrativ individual cenzurat în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 vizează redistribuirea, în conformitate cu art. 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, a unui funcţionar public aflat în corpul de rezervă al funcţionarilor publici pe o funcţie temporară vacantă.
Aşadar, contrar susţinerilor pârâtei, nu au fost încălcate normele legale referitoare la competenţa exclusivă a comisarului general de numire în funcţiile publice a personalului de execuţie din Garda Financiară.
De asemenea, în mod corect, a fost apreciată ca nefondată afirmaţia pârâtei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Ordinul A.N.F.P. nr. 985 din 11 aprilie 2011, avându-se în vedere că nu sunt aplicabile în speţă prevederile acestui ordin care reglementează modalitatea de testare profesională a funcţionarilor publici din corpul de rezervă al funcţionarilor publici. Probatoriul administrat a evidenţiat că reclamantul a fost singurul funcţionar public din Corpul de rezervă, domiciliat în Sibiu, care îndeplinea la data redistribuirii atât condiţiile generale cât şi pe cele specifice pentru ocuparea prin redistribuire a funcţiei publice în discuţie. Rezultă deci, că Ordinul Preşedintelui A.N.F.P. din 5 august 2011 a fost emis cu respectarea legii.
Nu sunt incidente în speţă dispoziţiile referitoare la obligativitatea testării profesionale a reclamantului, interpretarea dată de recurenţi art. 4 alin. (4) din Ordinul nr. 985/2011 fiind eronată faţă de circumstanţele cauzei.
În acest context, nu sunt motive pentru casarea sau modificarea sentinţei recurate şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinţei nr. 186 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 765/2013. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
