ICCJ. Decizia nr. 748/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 748/2013
Dosar nr. 4689/1/2012
Şedinţa din 13 februarie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Decizia pronunţată în recurs
Prin Decizia nr. 2574 din 24 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinţei nr. 7181 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal și a modificat sentinţa atacată, în parte, în sensul că a respins acţiunea reclamantelor D.E.L., I.C.L. şi M.C., ca neîntemeiată, menținând dispoziţia din sentinţă referitoare la respingerea cererii de chemare în garanţie a Universităţii „S.H.”.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut în esență că intimatele-reclamante sunt posesoarele diplomelor de licenţă şi a suplimentelor de diplomă, eliberate de Universitatea „S.H.”, Facultăţile Drept şi Administraţie Publică, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, pentru forma de învăţământ I.D., înscrisuri ce au fost emise în anii 2008-2009, nefiind revocate sau anulate până în prezent.
S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate că acţiunea reclamantelor este neîntemeiată, avându-se în vedere că diplomele de licenţă obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără obţinerea unei alte formalităţi, iar obligația impusă pârâtului M.E.C.T.S. de prima instanţă nu poate fi adusă la îndeplinire.
De asemenea, instanța de recurs a reținut că intimatele-reclamante, pentru a-şi proteja dreptul invocat, aveau obligaţia să se îndrepte în instanţă împotriva acelor autorităţi, instituţii care-l încălcau, respectiv: Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, Academia de Studii Economice din Bucureşti sau angajatorul reclamantei M.C., astfel că deși motivele reţinute de instanţa fondului sunt în principal corecte, totuși concluzia la care a ajuns judecătorul, precum şi hotărârea pronunţată sunt contrare petitului cererii şi a obligaţiilor pe care le are M.E.C.T.S. în legătură cu diplomele de licenţă deja eliberate de instituţiile de învăţământ superior.
2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatele-reclamante D.E.L., I.C.L. şi M.C., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentele au reluat istoricul cauzei, arătând, în esenţă, următoarele:
- Instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor situații care nu au fost cerute, astfel că a dispus modificarea sentinței atacate în sensul ca a respins acțiunea ca neîntemeiată, respingerea cererii de chemare în garanție a Universității S.H., situație care nu a fost cerută prin care nu a fost cerută în cererea de recurs.
Prin urmare, revizuentele au solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul cererii de chemare în judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Contestaţia în anulare de faţă, urmează a fi respinsă ca nefondată, față de temeiul de drept invocat şi raportat la motivele înfăţişate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează:
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere când instanţa „s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Acest motiv de revizuire constituie o exigenţă a principiului disponibilităţii procesuale, principiu în conformitate cu care instanţa este „în drept” să statueze numai în limitele în care a fost sesizată, fiind obligată, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, neputând să hotărască asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunţe asupra unui lucru cerut.
Nerespectarea acestor exigenţe poate conduce la exercitarea revizuirii în condiţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., însă cererea de revizuire nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceluiaşi litigiu, care se desfăşoară în cadrul procesual conturat de etapele anterioare.
Înalta Curte constată că, în cauză, în argumentarea acestui motiv de revizuire, sunt combătute motivele de recurs formulate de recurent şi reiterate apărările expuse în întâmpinarea depusă la instanţa de recurs, în susţinerea unei soluţii de respingere a recursului.
În această situaţie, revizuirea formulată cu scopul de a obţine o nouă analiză şi rejudecare a cauzei nu poate fi primită, întrucât ar interveni o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice care implică respectarea principiului res iudicata.
De altfel, în astfel de situaţii şi C.E.D.O. a apreciat că „o cale extraordinară de atac introdusă de una din părţile în proces, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea în absenţa unui „defect fundamental”.
Criticile formulate de contestatoare referitoare la faptul că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul că nu s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, sunt nefondate, întrucât instanța de recurs nu a modificat sentinţa atacată în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanție, ci a menținut dispoziția instanței de fond sub acest aspect.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 2574 din 24 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În raport cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., revizuentele vor fi obligate la plata sumei de 620 lei, către intimata Universitatea S.H., cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de D.E.L., I.C.L. şi M.C., împotriva Deciziei nr. 2574 din 24 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă revizuienţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei, către intimata Universitatea S.H.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 733/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 750/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
