ICCJ. Decizia nr. 7335/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7335/2013
Dosar nr. 9051/2/2011
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2302 din 30 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul P.C. şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a constatat că prin cererea înregistrată sub nr. P 2919/08 din 25 mai 2009, adresată reclamantului, dl. M.T. a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ 1211663/2.
A apreciat Curtea că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii trebuie să se refere la întreaga activitatea desfăşurată de persoana vizată şi numai la actele întocmite într-un anumit dosar informativ, documente raportat la care este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
În continuare, examinând nota de constatare nr. DI/1737 din 17 august 2011 şi a celorlalte înscrisuri probatorii depuse de reclamant, Curtea a reţinut, în esenţă, că pârâtul a fost ofiţer, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Teleorman, Serviciul 1 şi că, în această calitate, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de legislaţia în vigoare în acea perioadă.
Astfel, prin dirijarea de către pârât, în calitate de ofiţer al Securităţii, a reţelei informative care a pătruns în intimitatea persoanelor urmărite şi prin interceptarea abuzivă a convorbirilor telefonice şi a corespondenţei, s-a încălcat dreptul la viaţă privată dreptul la secretul corespondenţei, dreptul la secretul convorbirilor telefonice şi dreptul la libertatea de exprimare, drepturi garantate de Constituţia României din anul 1965 şi de Pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 2302 din 30 martie 2012 a declarat recurs pârâtul P.C., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului CNSAS.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de constatare a calităţii de lucrător al securităţii, raportându-se la activităţile desfăşurate de recurent cu privire la persoane care nu au solicitat verificarea conform prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.
S-a mai susţinut că în mod greşit a fost admisă acţiunea, având în vedere faptul că în cauză nu era întrunită condiţia prevăzută de art. 2 lit. a) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv recurentul nu a desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Astfel, activitatea recurentului s-a desfăşurat cu respectarea strictă a actelor normative în vigoare la acea dată, inclusiv a Constituţiei şi a Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, a instrucţiunilor şi ordinelor specifice, fiind, în acest cadru, permise ingerinţe ale statului în anumite condiţii şi că activităţile recurentului au fost justificate la momentul respectiv de apărarea securităţii naţionale, conform atribuţiilor de serviciu şi nu de motive politice.
Soluţia instanţei de control judiciar
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, precum şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Prezenta acţiune în contencios administrativ a avut la bază cererea nr. P2919/08 din 25 mai 2009 adresată C.N.S.A.S. de către domnul M.T., prin care s-a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. 1211663, dosar în care recurentul-pârât P.C. figurează în volumul 1.
Acesta, potrivit înscrisurilor cauzei, a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Teleorman, serviciul 1.
În acest context, analiza motivelor de recurs se va circumscrie numai la numitul M.T., pentru că acesta a sesizat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar cu privire la celelalte persoane incluse în Nota de constatare nr. DI/I/1737 din 17 iulie 2011, acestea nu pot forma obiectul analizei în cadrul prezentei acţiuni, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetăţean român sau străin, care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană.
Acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art.1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art.1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate, rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, iar nu şi a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea, cu excepţia persoanelor care sunt supuse verificării din oficiu.
În aceste condiţii, se va proceda la analiza activităţilor desfăşurate de reclamant strict cu privire la persoana care a cerut verificarea calităţii de lucrător al securităţii a persoanelor care au contribuit la instrumentarea respectivului dosar.
Din dosarul depus de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, singurele înscrisuri întocmite de către recurentul-pârât în dosarul petentului M.T. reprezintă o cerere de verificare la evidenţa populaţiei, respectiv o cerere de verificare în cartotecă a acestuia.
Celelalte note şi înscrisuri aflate la dosar privesc alte persoane care nu au formulat cerere de verificare.
Înalta Curte apreciază că înscrisurile referitoare la M.T. nu conturează în mod convingător ipoteza avută în vedere de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.
În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de lucrător al securităţii.
Astfel, prin lucrător al securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al securităţii în perioada 1945 - 1989 a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de lucrător al securităţii rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate.
Persoana trebuia să fi fost ofiţer sau subofiţer al securităţii iar activităţile pe care le-a desfăşurat să fi avut ca efect îngrădirea sau suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de lucrător al securităţii.
În decizia nr. 843/2011 şi decizia nr. 530/2009 ale Curţii Constituţionale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Or, din analiza singurelor înscrisuri depuse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în susţinerea acţiunii, şi care se referă la numitul M.T., cu privire la care s-a formulat cererea de verificare, din perspectiva interpretării instanţei de contencios constituţional, respectiv existenţa vinovăţiei şi a încălcării drepturilor şi libertăţilor, acestea nu susţin îndeplinirea condiţiilor legale pentru ca pârâtul să fie declarat lucrător al securităţii.
Cererile expuse rezumativ mai sus nu conţin elemente care se circumscriu suprimării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Nici un element din probatoriile aflate la dosar nu atestă că prin activitatea pârâtului de ofiţer de securitate s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale numitului M.T.
În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată faţă de celelalte persoane, se pune problema dacă Curtea de Apel Bucureşti a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu acţiunea în constatarea calităţii recurentului-pârât de lucrător al securităţii, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, în condiţiile în care, după cum s-a relevat anterior, această acţiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresate de numitul M.T., în baza art. 6 alin. (1) din ordonanţa aflată în discuţie, în raport de care, aşa cum s-a explicat mai sus nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
În cauză, intimatul-pârât nu a făcut dovada formulării unor astfel de cereri de către numiţii M.M. şi C.P.
Astfel, având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu privire la aceste persoane, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea, raportat la acestea, a îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În consecinţă, având în vedere considerentele de mai sus, recursul declarat de pârât este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., acesta va fi admis, cu modificarea sentinţa primei instanţei şi va fi respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul P.C. împotriva sentinţei civile nr. 2302 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7333/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 7339/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
