ICCJ. Decizia nr. 7420/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7420/2013
Dosar nr. 7361/198/2012*
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 29 noiembrie 2012, pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamantul V.C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie din 21 noiembrie 2011 emis de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin care s-a constatat că, la data de 25 mai 2011, în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, vehiculul aparţinând reclamantului a circulat fără să deţină rovinietă valabilă şi s-a constatat săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 1575 din 27 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, reţinând, că, potrivit procesului-verbal contestat, contravenientul are domiciliul în municipiul Sibiu, judeţul Sibiu, aflat în circumscripţia Judecătoriei Sibiu, iar, conform dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, „plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sibiu, prin sentinţa nr. 3229 din 13 mai 2013, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sibiu a reţinut că art. 101 din O.G. nr. 15/2002 a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 şi a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel că se aplică numai proceselor începute după această dată, iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în speţă.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe rolul secţiei a II-a civilă, care, prin încheierea nr. 2974 din 01 octombrie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamantul a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie emis de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin care s-a constatat săvârşirea, la data de 25 mai 2011, în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată - 29 noiembrie 2012 - în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 (în forma anterioară introducerii, prin Legea nr. 2/2013, începând cu data de 15 februarie 2013, a art. 101, care stabileşte competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul) conform cărora „contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, coroborate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie aparţine „judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”.
Or, conform datelor menţionate în procesul-verbal contestat, contravenţia a fost săvârşită în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, instanţă căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei conform dispoziţiilor citate anterior.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Brezoi competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - C.E.S.T.R.I.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7418/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7460/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
