ICCJ. Decizia nr. 778/2013. SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 778/2013
Dosar nr. 10584/2/2009
Sedința publica din 14 februarie 2013
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.D., să se constate calitatea acestuia de colaborator al securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. 1994/04 din 17 august 2004 şi 1442/05 din 25 iulie 2005 adresate autorităţii de către Asociaţia „21 Decembrie 1989” Bucureşti şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 modificată şi completată, verificarea pârâtului, ţinând cont că este deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, cererea fiind legală având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1).
Reclamantul a precizat că, astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/3565 din 02 decembrie 2008, pârâtul S.D. a fost recrutat în calitate de colaborator, „în scopul cunoaşterii aspectelor negative” din cadrul Portului „D.” Galaţi. A semnat angajament olograf, preluând numele conspirativ de colaborator. Ceea ce l-a recomandat pentru recrutare pe pârât a fost faptul că, anterior, „în repetate rânduri acesta ne-a sesizat despre unele nereguli din port, fapt ce face să garanteze o viitoare colaborare cu organele noastre”.
În concluzie, reclamantul a susţinut că informaţiile furnizate de pârât se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reţine calitatea acestuia de colaborator al securităţii.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 293/2008 şi a O.U.G. nr. 24/2008, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de şedinţă din 18 mai 2010, prima instanţă a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de pârât, suspendând judecata cauzei până la soluţionarea acesteia.
Pricina a fost repusă pe rol la termenul din 20 septembrie 2011 după soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul respingerii ca neîntemeiate prin Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011 a Curţii Constituţionale, iar la termenul din 20 septembrie 2011 prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 5610 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de colaborator al securităţii, reţinând, în esenţă, următoarele:
- Pârâtul a semnat angajamentul de colaborare cu securitatea, acesta luând nume conspirativ. şi pe parcursul colaborării cu securitatea, acesta a furnizat informaţiile reţinute în nota de constatare, potrivit notelor informative întocmite.
Prima instanţă a apreciat că informaţiile furnizate de pârât, conform notelor informative sus menţionate, fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, apartenenţa la cultul penticostal şi desfăşurarea acţiunilor de prozelitism religios, blamări la adresa conducerii de partid, vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, dreptul la viaţă privată al persoanelor, a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Împotriva sentinței civile nr. 5610 din data de 4 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâtul S.D. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond neluând în considerare sub nicio formă afirmațiile pârâtului recurent în sensul că racolarea sa de către fosta securitate s-a făcut pentru soluționarea unor probleme de natură penală, și că persoanelor urmărite informativ nu le-au fost aplicate măsuri de verificare și nici nu le-au fost afectate în vreun fel drepturile și libertățile fundamentale.
Informațiile pârâtului, s-a relevat, așa cum rezultă și din analizele ofițerilor de securitate făcută prin nota de constatare, fac vorbire de fapte infracționale, fapte încriminate de legislația în domeniu de la acel moment istoric.
Intimatul C.N.S.A.S. nu a formulat întâmpinare.
Recursul declarat de S.D. împotriva sentinței civile nr. 5610 din data de 4 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat prima instanță, prin sentința recurată, a admis acțiunea formulată de C.N.S.A.S., și a constatat calitatea pârâtului S.D. de colaborator al securității, fiind întrunite în litigiu cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare, prin colaborator al securității se înțelege ”persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai securității, coordonau activitatea informatorilor”.
Rezultă, din definiția de mai sus, că pentru constatarea calității de colaborator al securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) fraza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se cere întrunirea a două condiții cumulative, pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (nu se are în vedere îngrădirea sau suprimarea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, o atare exigență fiind prevăzută imperativ, prin art. 2 lit. a) din ordonanță, în cazul acțiunii în constatarea calității de lucrător al securității).
În cauză, cum judicios a reținut și instanța de fond (pe baza materialului probator pe care s-a întemeiat nota de constatare nr. DI/I/3565 din data de 2 decembrie 2008 emisă de Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S.), sunt îndeplinite condițiile O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru constatarea calității recurentului S.D. de colaborator al securității.
Recurentul pârât a avut, în perioada 17 noiembrie 1984 – 28 noiembrie 1989, calitatea de colaborator și persoană de sprijin al organelor de securitate, cu nume conspirativ, recrutarea sa fiind făcută ”în scopul cunoașterii aspectelor negative, a evenimentelor și acțiunilor” din Portul D. Galați, deoarece putea furniza ”informații și în legătură cu comportarea navigatorilor români și străini ce vin în portul D., legături ale acestora”. În perioada 30 noiembrie 1984 – 28 noiembrie 1989 recurentul a furnizat, în calitatea sa de colaborator al organelor de securitate, un număr de 25 materiale informative, dintre care 17 note nu se află la dosarul de rețea al acestuia, ci în alte lucrări ale fostei securități.
Este îndeplinită în speță condiția denunțării, prin informațiile furnizate securității de către recurent, a unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind considerată potrivnică regimului comunist și periculoasă pentru securitatea acestuia apartenența la cultul penticostal, desfășurarea acțiunilor de prozelitism religios și blamarea conducerii de partid și de stat. De asemenea, cum judicios a precizat și prima instanță, este întrunită, în cauză, și cerința ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind evident că prin conduita recurentului s-a îngrădit dreptul la viață privată al persoanelor, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Susținerile recurentului referitoare la rațiunile pentru care a acceptat să devină colaborator al securității, pentru a veni în sprijinul soluționării unor probleme de natură penală, nu au fost probate în litigiu și pe de altă parte acestea nici nu sunt relevante și nu sunt de natură a duce, prin raportare la textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, la respingerea acțiunii C.N.S.A.S. Nu poate fi considerată colaborator al securității, ”persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”, dar pârâtul recurent nu se află în această situație.
Nu sunt întemeiate nici apărările recurentului privitoare la faptul că persoanelor urmărite informativ nu le-au fost aplicate măsuri de verificare și nici nu le-au fost afectate în vreun fel drepturile și libertățile fundamentale, cu alte cuvinte la împrejurarea că poate fi stabilită calitatea de colaborator al securității doar în situația în care se constată existența unor consecințe reale în planul încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Constatarea calității de colaborator al securității intervine în ipoteza în care informațiile furnizate sunt de natură, prin conținutul lor, să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind așadar necesară producerea unei suprimări sau îngrădiri efective a unuia sau a mai multor dintre drepturile și libertățile fundamentale.
Față de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.D. împotriva Sentinței civile nr. 5610 din data de 4 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.D. împotriva sentinţei nr. 5610 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 765/2013. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 787/2013. Contencios → |
|---|
