ICCJ. Decizia nr. 787/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 787/2013
Dosar nr. 45297/3/2008
Şedinţa publică de la 14 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4693 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul, C.N.S.A.S. constatând calitatea de colaborator al securităţii în privinţa pârâtului G.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
- Pârâtul a fost recrutat „în vederea îmbunătăţirii structurii reţelei informative din cadrul I.P.I.L.F., Tecuci prin atragerea la colaborare a persoanelor cu studii superioare", astfel cum rezultă din nota de constatare, întocmită de reclamant.
Din angajamentul semnat de pârât la data de 22 iunie 1983, reiese că acesta a acceptat colaborarea în secret cu organe ale securităţii statului în direcţia informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesa această structură a statului, fiindu-i atribuit nume conspirativ , potrivit documentelor redactate de ofiţerul de securitate şi din notele întocmite de pârât, iar ca urmare a acestui angajament, pârâtul a întocmit mai multe note informative semnate cu numele conspirativ, ce conţin informaţii care nu răspund scopului pentru care acesta a fost recrutat.
Din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de pârât şi notele informative invocate în cauză a rezultat că prima condiţie impusa de lege este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul furnizând informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat, comentariile negative ale acestuia cu privire la politica regimului comunist, nivelul de trai, condiţiile de viaţă şi demolarea satelor, se încadrau în activităţile interzise de către regimul totalitar comunist.
De asemenea, erau considerate ostile regimului respectiv şi intenţia de a părăsi teritoriul României, precum şi relaţiile cu cetăţenii străini, realitate dovedită şi prin faptul că, spre exemplu, Securitatea recruta informatori în aceste scop, aşa încât şi furnizarea unor informaţii de această natură, se referă la activităţi îndreptate împotriva regimului comunist.
S-a reţinut astfel că notele informative întocmite de pârât au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informaţii către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ei, vizând îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Totodată, a reţinut că, prin informaţiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată a persoanelor vizate în notele informative întocmite, ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile securităţii, fiind îndeplinită deci şi cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, susţinerile pârâtului, în sensul că prin notele informative date nu a oferit informaţii de natură să dăuneze persoanelor urmărite, neputând fi primite.
În concluzie, judecătorul a reţinut că, în cauză, informaţiile furnizate de pârât au denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul G.I.
Unica critică expusă în cererea de recurs a vizat îngrădirea dreptului la apărare al pârâtului deoarece solicitării sale de a se efectua expertiza grafologică, în condiţiile în care au fost contestate înscrisurile depuse de reclamant, nu i s-a putut da curs faţă de costul expertizei şi posibilităţile financiare reduse ale părţii, iar în acest context s-a cerut un termen pentru lipsa de apărare întrucât avocatul angajat a decedat urmare a unui accident auto. Un nou termen pentru apărări pe aspectul neveridicităţii înscrisurilor pe care s-a întemeiat acţiunea C.N.S.A.S. nu a fost acordat deşi partea pârâtă nu are cunoştinţe juridice, instanţa rezumându-se la acordarea unui termen înlăuntrul căruia să se depună concluzii scrise.
Examinând cauza prin prisma art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi că se impune aplicarea art. 304 alin. (3) teza a II-a ultima frază C. proc. civ. („modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi”), mai exact admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei aflate în control judiciar, preocuparea judecătorului fondului s-a axat pe conţinutul documentelor depuse în dovedirea acţiunii de către C.N.S.A.S., omiţându-se orice referire la apărarea centrală a pârâtului care a contestat autenticitatea semnăturii de pe angajament, (fila 5 dosar cotă C.N.S.A.S. R/2199/1 ataşat la dosarul de fond), precum şi a notelor informative indicate în cererea aflată la fila 171 dosar fond, înscrisuri în legătură cu care s-a cerut administrarea probei cu expertiză grafologică.
În susţinerea probei solicitate pârâtul a depus la dosar o expertiză extrajudiciară întocmită de un expert criminalist autorizat, precum şi piese de comparaţie în vederea efectuării probei cu expertiza grafologică de către Laboratorul Interjudeţean de Expertiză Criminalistică Bucureşti probă încuviinţată prin încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2011 şi ale cărei obiective sunt precizate în încheierea de şedinţă din 23 februarie 2011.
După mai multe amânări în vederea efectuării expertizei de specialitate, pârâtul, care nu a beneficiat de asistenţă juridică, la acel termen a arătat că este nevoit să renunţe la această probă întrucât nu are posibilitatea financiară de a acoperi costul expertizei, onorariul total fiind de 6.390 lei.
Deşi nu se confirmă susţinerea recurentului-pârât că a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, o consemnare în acest sens neregăsindu-se în încheierea de dezbateri, se observă că instanţa fondului a ignorat apărările pârâtului care sunt legate de veridicitatea în mare parte a documentelor invocate în dovedirea acţiunii formulate de C.N.S.A.S.
Normele de procedură în vigoare la data judecării litigiului permit judecătorului să ia în considerare asemenea apărări, spre exemplu dând eficienţă dispoziţiilor art. 177 şi următoarele C. proc. civ.
Este extrem de util a se lămuri aspectele referitoare mai întâi la autenticitatea documentaţiei pe care C.N.S.A.S. şi-a întemeiat acţiunea în vederea constatării calităţii de colaborator al securităţii în persoana pârâtului.
Este semnificativ şi faptul că în prima fază procesuală pârâtul a beneficiat de asistenţă juridică până la termenul din 10 noiembrie 2010, conform încheierilor de şedinţă însă la momentul dezbaterilor pe fond nu a ales o conduită procesuală de natură a-i apăra în mod efectiv interesele.
Nefiind depăşită această incertitudine cu privire la o serie de înscrisuri depuse de reclamant, îndeosebi a presupusului angajament dat securităţii de către pârât, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a avut un real rol activ şi că a trece peste o astfel de apărare şi a pronunţa o soluţie pe fondul pricinii, ar presupune o încălcare a dreptului la apărare astfel cum este acesta garantat de art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţia României, şi a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În demersul său de a clarifica aspectul menţionat, instanţa poate pune în discuţia părţii şi aplica, la rigoare, prevederile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, cu respectarea exigenţelor stabilite de acest act normativ, ajutorul public judiciar putând îmbrăca formele prevăzute la art. 6 („Capitolul II - Formele ajutorului public judiciar şi condiţiile de acordare”).
Numai după epuizarea tuturor modalităţilor prin care se poate realiza rolul activ al instanţei, se va putea trece la analiza fondului cererii prin care C.N.S.A.S. solicită aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, atât pentru argumentele deja arătate cât şi pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.I. împotriva sentinţei nr. 4693 din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Caseaza sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 778/2013. SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV... | ICCJ. Decizia nr. 792/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
