ICCJ. Decizia nr. 792/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 792/2013
Dosar nr. 6778/2/2011
Şedinţa publică de la 14 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6927 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul T.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.I., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 77479/G/II din 4 iulie 2011 prin care pârâta a concluzionat că reclamantul s-a aflat în incompatibilitate, în sensul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deoarece în perioada 18 iunie 2008 – 29 februarie 2009 a ocupat simultan atât funcţia de primar al comunei Troianul cât şi pe cea de administrator al SC T. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere că:
- În motivarea acţiunii s-a invocat că raportul de evaluare este eronat şi neconvingător, pe de o parte pentru faptul că inspectorul de integritate a nesocotit prevederile art. 1 C. civ. aplicând retroactiv Legea nr. 176 din 2 septembrie 2010, iar pe de altă parte că a ignorat situaţia de fapt potrivit căreia societatea comercială a avut doi administratori, respectiv reclamantul şi tatăl acestuia adica T.S., acesta din urmă fiind cel care a îndeplinit efectiv toate actele de gestionare și administrare, perioada în care s-ar fi aflat în incompatibilitate fiind 18 iunie 2008 – 22 decembrie 2008 deoarece la data de 22 decembrie 2008 Tribunalul Teleorman a dispus definitiv şi irevocabil dizolvarea SC T. SRL.
Un alt argument adus de reclamant a fost acela că veniturile în cuantum de 117.106.008 lei despre care se face vorbire în raport reprezintă venituri salariale cuvenite pentru funcţia de primar şi nu de la societatea comercială.
Apărările pârâtei A.N.I., cuprinse în întâmpinare, s-au axat pe respectarea procedurii de evaluare a respectării regimului incompatibilităţilor în perioada celor două mandate în care reclamantul a exercitat funcţia de primar al comunei Troianul din judeţul Teleorman (2004-2008 şi 2008-2012), pe documentarea care confirmă starea de incompatibilitate şi perioada de timp stabilită conform art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 176/2010 şi pe adresa O.N.R.C. nr. 165441 potrivit căreia dizolvarea SC T. SRL, s-a dispus din oficiu la data de 26 februarie 2009 în baza sentinţei civile nr. 672/2008 a Tribunalului Teleorman, ca urmare a nedepunerii situaţiilor financiare conform legii.
În acest context, instanţa a înlăturat critica de nelegalitate vizând eventuala neretroactivitate şi greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale arătate şi în conformitate cu art. 11 din acelaşi act normativ potrivit cu care şi activitatea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata executării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
În raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 176/2010 s-a constatat că intenţia reală a legiuitorului a fost necesitatea verificării şi identificării unor posibile situaţii de incompatibilitate inclusiv ulterior încetării mandatului persoanei supuse verificării, mandat care a şi determinat o eventuală incompatibilitate.
Cu privire la fondul celor reţinute în raportul de evaluare contestat s-a reţinut că în raport de prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, sunt nerelevante pentru înlăturarea situaţiei de incompatibilitate în care reclamantul s-a aflat pe perioada menţionată: durata redusă a acestei stări, faptul că acesta ar fi primit sau nu anumite sume de bani drept remuneraţie pentru funcţia deţinută în cadrul societăţii comerciale în timp ce exercita şi mandatul de primar, faptul că prin sentinţă irevocabilă s-ar fi dispus dizolvarea societăţii comerciale (în acest caz relevantă fiind data radierii efective a societăţii din registrul comerţului, acesta fiind momentul care potrivit Legii nr. 31/1990 determină inexistenţa societăţii ca persoană juridică şi a organelor sale de conducere şi administrare), precum şi faptul că starea de incompatibilitate ar fi încetat anterior sesizării pârâtei, respectiv anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010.
Împotriva sus-amintitei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.M.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei au fost subliniate două critici şi anume una care vizează încălcarea de către pârâta A.N.I. a principiului neretroactivităţii legii civile, prin aplicarea retroactivă a Legii nr. 176 din 2 septembrie 2010 care prevede procedura de evaluare a conflictelor de interese în condiţiile în care la data de 2 septembrie 2010 acest act normativ nu era în vigoare, iar cealaltă care vizează situaţia de fapt concretă în condiţiile în care recurentul-reclamant nu a exercitat activităţi de administrare efectivă a respectivei societăţi comerciale pentru că societatea dispunea de doi administratori, nu a semnat nici măcar actele contabile ale societăţii, acţionând în permanenţă cu bună credinţă, fapt confirmat şi de Ordonanţa nr. 67/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede.
Prin întâmpinarea formulată, intimata A.N.I. a răspuns punctual celor două motive de nelegalitate şi netemeinicie invocate de recurent, reiterând apărările făcute în faţa instanţei de fond, şi conchizând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Examinând cauza din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a probatoriului administrat, şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Prin raportul de evaluare nr. 77482/G/II din 4 iulie 2011 A.N.I., Inspecţia de Integritate a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în sensul că în perioada 18 iunie 2008 – 26 februarie 2009, T.M. s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a ocupat simultan atât funcţia de primar al comunei Troianul cât şi pe cea de administrator al SC T. SRL şi în temeiul Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a dispus comunicarea Raportului de Evaluare către T.M., iar după rămânerea definitivă a acestui raport comunicarea acestuia şi Comisiei de Disciplină din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Teleorman în vederea aplicării măsurilor legale.
Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, secţiunea a 4-a, funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:
d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice.
În speţă, în perioada 9 decembrie 2004 – 26 februarie 2009 reclamantul a ocupat simultan atât funcţia de primar al comunei Troianul cât şi pe cea de administrator al SC T. SRL.
În temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 în urma evaluării elementelor de incompatibilitate s-a concluzionat prin raportul întocmit de agenţia pârâtă că perioada de incompatibilitate este 18 iulie 2008 - 29 februarie 2009, cea din urmă dată fiind cea la care conform comunicării O.N.R.C. nr. 165441 către A.N.I., s-a dispus dizolvarea din oficiu a societăţii comerciale în discuţie, în baza Sentinţei civile nr. 672/2008 a Tribunalului Teleorman, ca urmare a nedepunerii situaţiilor financiare conform legii.
Critica privitoare la aplicarea retroactivă a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010, reiterată şi prin cererea de recurs, nu poate fi primită deoarece situaţia juridică generatoare a stării de incompatibilitate este prevăzută de normele de drept substanţial cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare şi în perioada verificată de inspectorii de integritate.
De necontestat este că Legea nr. 176/2010 a intrat în vigoare la 5 septembrie 2010, însă procedura reglementată de acest act normativ privind evaluarea şi constatarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţii se aplică tuturor acestor situaţii juridice chiar dacă, potrivit normelor de drept substanţial care le reglementează, acestea s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.
Susţinerile reclamantului referitoare la faptul că incompatibilitatea nu a fost efectivă din moment ce erau doi administratori ai societăţii comerciale şi cel de-al doilea (tatăl său) este cel care a semnat actele societăţii, precum şi la faptul că perioada de incompatibilitate este greşit stabilită deoarece conform hotărârii judecătoreşti menţionate dizolvarea societăţii a avut loc la data de 22 decembrie 2008, au fost corect înlăturate de instanţa fondului.
Sub acest aspect este important a se arăta că textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiţionează în sensul desfăşurării efective de activităţi în cadrul societăţilor comerciale.
În privinţa datei până la care s-a stabilit starea de incompatibilitate, este justă raportarea la momentul dizolvării din oficiu a societăţii conform art. 237 din Legea nr. 31/1990/R/2 modificată şi completată la data de 26 februarie 2009, fapt acceptat şi de recurentul-reclamant, după cum se consemnează în raportul contestat la Capitolul II, atunci când apreciază că dat fiind că starea de incompatibilitate a încetat definitiv la data de 26 februarie 2009 nu sunt motive temeinice pentru întocmirea unui raport de evaluare şi respectiv sesizare a instanţei competente (fila 73 dosar fond).
Perioada relativ scurtă de timp pentru care s-a constatat incompatibilitatea nu reprezintă prin ea însăşi un argument pentru înlăturarea concluziilor din Raportul de Evaluare din 4 iulie 2011.
Cum instanţa de control judiciar nu reţine motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 6927 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 793/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
