ICCJ. Decizia nr. 7582/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7582/2013
Dosar nr. 694/33/2012
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamanta S.V. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 31089 din 17 februarie 2012 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea cererii şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 659 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea reclamantei, în sensul că a fost anulată Hotărârea nr. 31089 din 17 februarie 2012 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a fost obligată pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada refugiului din motive etnice, refugiul fiind determinat de persecuţiile la care au fost supuşi cetăţenii români în urma cedării Ardealului de Nord.
S-a arătat că în urma rolului activ al instanţei au fost audiaţi martori, iar declaraţiile acestora se coroborează cu celelalte dovezi existente la dosar, situaţie în care acţiunea reclamantei a fost admisă.
3. Recursul formulat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
3.1. Motivele cererii de recurs.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu există probe care să ateste calitatea de strămutat din motive etnice.
3.2. Apărarea formulată prin întâmpinare.
Intimata S.V. a formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, fiind invocată excepţia nulităţii recursului, întrucât recurenta nu a indicat hotărârea atacată.
Pe fondul cererii de recurs s-a solicitat respingerea recursului, arătându-se că singura critică a recurentei se referă la faptul că declaraţia dată de martorul din dosar este superficială şi nu face dovada persecuţiei etnice. A solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres faptul că "beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora "stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Nu poate fi reţinută critica recurentei cu privire la faptul că în cauza dedusă judecăţii nu există acte oficiale care să dovedească persecuţia etnică, ci numai declaraţiile martorilor, întrucât practica acestei instanţe este în concordanţă cu soluţia dată în această cauză, nefiind nicio îndoială în această privinţă şi văzând şi Decizia nr. XLI din 7 mai 2007, publicată în M. Of. nr. 833/5.12.2007, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi, care a reţinut în considerentele sale că măsurile reparatorii îi privesc, în egală măsură, pe toţi cetăţenii români care au suferit persecuţii în acea perioadă, ca urmare a refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face distincţie dacă a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara lui, iar rolul unei instanţe este de a stabili faptele în raport de probele ce sunt admisibile conform normelor de procedură. În cazul dedus judecăţii, instanţa de primă jurisdicţie a stabilit corect situaţia de fapt şi a pronunţat o soluţie cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.
Văzând cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată şi soluţia dată pe fondul recursului formulat, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, văzând şi practica constantă a Înaltei Curţi în această materie, soluţia instanţei de fond va fi menţinută şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva Sentinţei nr. 659 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 7580/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 7587/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
