ICCJ. Decizia nr. 7609/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7609/2013
Dosar nr. 3627/2/2012
Şedinţa publică de la 5 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3472 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, a admis capătul de cerere privind suspendarea sancţiunii contravenţionale şi a dispus suspendarea măsurii dispusă prin Decizia CNA nr. 196 din 24 aprilie 2012, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Totodată, Curtea de apel a admis cererea privind anularea deciziei CNA, formulată de reclamanta SC O.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a anulat Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012, obligând pârâtul la plata sumei de 14,6 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a fost sancţionată, prin Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012, cu reducerea termenului de valabilitate a licenţei audiovizuale deţinute de postul O.V., cumulată cu obligaţia de a difuza în ziua de 26 aprilie 2012, timp de 10 minute, în intervalul orar 19.00 - 19.10 numai textul deciziei emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Curtea de apel a reţinut că autoritatea pârâtă a dispus sancţionarea reclamantei, prin actul contestat pentru săvârşirea repetată a uneia dintre faptele prevăzute la art. 90 şi 91 din Legea nr. 504/2002, întrucât reclamanta a încălcat în mod continuu prevederile legale referitoare la condiţiile de difuzare a publicităţii politice, reglementate de art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Pârâta, în perioada 12 - 19 aprilie 2012 a difuzat, în mod continuu, publicitate politică pentru Partidul P., pentru candidaţii la alegerile locale ai acestei formaţiuni politice precum şi pentru dl. D.D., ca viitor candidat la preşedinţia ţării, potrivit anunţurilor făcute de acesta, în condiţiile în care legea permite difuzarea unei astfel de publicităţi numai în perioada desfăşurării campaniei electorale.
La individualizarea sancţiunii aplicate, pârâta a avut în vedere dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea audiovizualului motivând că reclamanta a fost sancţionată pentru aceeaşi contravenţie prevăzută de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, coroborat cu art. 139 din Decizia Consiliul Naţional al Audiovizualului nr. 220/2011, astfel: la data de 19 mai 2011 a fost sancţionată cu amendă de 100.000 RON; la data de 04 octombrie 2011 a fost sancţionată cu obligaţia de a difuza timp de 10 minute, sonor şi vizual, în intervalul orar 19.00 - 19.10, numai textul deciziei de sancţionare, emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului; la data de 19 ianuarie 2012, reclamanta a fost sancţionată cu obligaţia de a difuza timp de 10 minute, sonor şi vizual, în intervalul orar 19.00 - 19.10, numai textul deciziei de sancţionare emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului; la data de 15 martie 2012 a fost sancţionată să difuzeze în ziua de 16 martie 2012 timp de 3 ore, între orele 18.00 - 21.00, numai textul deciziei de sancţionare emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că la data de 27 martie 2012 şi ulterior la data de 10 aprilie 2012, Consiliul Naţional al Audiovizualului a aplicat reclamantei aceeaşi sancţiune de reducere la jumătate a duratei de valabilitate a licenţei audiovizuale, în sensul că dreptul titularului licenţei de a mai difuza programe audiovizuale după prima sancţiune urma să înceteze la 28 septembrie 2012 iar după cea de a doua sancţiune urma să înceteze la 04 iulie 2012.
Prin cea de a treia sancţiune, de reducere la jumătate a duratei de valabilitate a licenţei audiovizuale, aplicate prin decizia contestată, dreptul reclamantei, în calitate de titular al licenţei, de a mai difuza, urma să înceteze la data de 29 mai 2012.
Din raportul de monitorizare a rezultat că pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a dispus, prin ultimele trei decizii, sancţiunea de reducere cu jumătate a duratei de valabilitate a licenţei audiovizuale cu încălcarea art. 95 alin. (1) lit. c) care nu-i permite reducerea cu mai mult de jumătate a duratei licenţei, raportat la perioada pentru care s-a eliberat licenţa.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că, întrucât pârâtul a aplicat o sancţiune cu încălcarea legii, respectiv dispoziţiile art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului şi a dreptului reclamantei conferit de licenţa audiovizuală, înlăturarea vătămării produse acesteia prin executare deciziei se poate face doar prin anularea actului sancţionator.
Pentru aceleaşi motive, prima instanţă, a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a dispus suspendarea sancţiunii aplicate prin decizia C.N.A. până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, ţinând cont de faptul că hotărârile instanţelor de contencios administrativ pot fi atacate cu recurs, iar potrivit art. 20 (2) din Legea nr. 554/2004 recursul este suspensiv de executare.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs, pârâtul - Consiliul Naţional al Audiovizualului, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., recurenta arată că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii şi cuprinde motive contradictorii, încălcându-se dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, instanţa de fond a reţinut greşit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, întrucât, în discuţie, nu a fost individualizarea sancţiuni, ci aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 95 din acelaşi act normativ, sancţiune ce are un regim şi o procedură distinctă, astfel încât somaţia sau amenda prevăzută de art. 90 şi 91 nu sunt aplicabile.
Deşi, instanţa analizează legalitatea individualizării sancţiunii în raport de dispoziţiile art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, concluzionează, surprinzător, că emitentul Consiliul Naţional al Audiovizualului a aplicat greşit dispoziţiile art. 95 alin. (1) lit. c), fără să motiveze în ce constă aplicarea şi interpretare dispoziţiilor legale arătate.
Trebuie să se aibă în vedere, că aplicarea sancţiunii s-a făcut de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, cu respectarea dispoziţiilor legale, ţinând cont de numărul foarte mare de sancţiuni aplicate anterior intimatei reclamante, care nu a înţeles să adopte o conduită conform legii iar "aprecierea subiectivă a instanţei de fond" în sensul că sancţiunea aplicată este foarte gravă, nu este un motiv de nelegalitate, competenţa legală de a stabili oportunitatea sau momentul la care se aplică o astfel de sancţiune, aparţinând Consiliului Naţional al Audiovizualului.
Instanţa de fond nu a motivat considerentul avut în vedere, în sensul în care Consiliul ar fi încălcat dispoziţiile art. 95 din Legea audiovizualului, care "nu-i permite reducerea cu mai mult de jumătate a licenţei, raportat la durata pentru care s-a eliberat" şi nu a procedat la un examen efectiv al argumentelor şi mijloacelor de probă administrate.
Enumerarea, într-o decizie a sancţiunilor primite de un radiodifuzor, nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, aşa cum greşit reţine instanţa de fond, ci demonstrează respectarea dispoziţiilor art. 95, în temeiul căruia a fost stabilită sancţiunea contestată.
Aplicarea a 176 amenzi, a 9 sancţiuni cu obligaţia de a difuza timp de 10 minute, numai textul deciziei de sancţionare, şi a 6 sancţiuni cu obligaţia de a difuza timp de 3 ore, numai a textului stabilit de Consiliul Naţional al Audiovizualului, dovedesc "încălcarea repetată" a dispoziţiilor legale incidente şi o corectă aplicare a sancţiunii contestate.
Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale arătate şi nu a ţinut cont de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 3602/2007; Decizia nr. 8326/2004; Decizia nr. 2129/2007) în sensul ca "scopul urmărit de legiuitor este protecţia şi respectarea anumitor valori în domeniul audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres reglementată, astfel încât interpretarea tezei a II-a din art. 91 alin. (3) al Legii nr. 504/2002, în sensul că încălcarea repetată ar trebui să se refere la fiecare articol şi aliniat din deciziile de reglementare, ar fi excesivă şi disproporţionată faţă de interesul public pentru care Consiliul Naţional al Audiovizualului este chemat să îl ocrotească".
Raportat la aceste considerente, excesivă şi disproporţionată, este aprecierea instanţei de fond, potrivit căreia - Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului, de reducere a termenului de valabilitate a licenţei este "o sancţiune foarte gravă" şi constituie o aplicare greşită a legii "care instituie posibilitatea şi nu obligaţia Consiliului Naţional al Audiovizualului de a aplica această sancţiune".
Este evident că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, având în vedere la aprecierea legalităţii actului contestat, dispoziţii care nu sunt aplicabile situaţiei deduse judecăţii, respectiv cele ale art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, dispoziţie care se referă la individualizarea sancţiunii constând în amendă sau somaţie, şi nu la sancţiunea de reducere a termenului de valabilitate a licenţei audiovizuale.
Greşit a fost admisă cererea de suspendare a actului contestat în condiţiile în care a reţinut că fapta contravenţională există, astfel că prin suspendare, intimata a fost exonerată de răspundere pentru nerespectarea dispoziţiilor legale.
Intimata, O.T. SRL, a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanţa de fond a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente, arătând pe larg, în considerentele sentinţei motivele de fapt şi drept ce au stat la baza hotărârii pronunţate.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs formulate, actele şi lucrările dosarului dar şi temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este fondat.
Recurenta a indicat generic dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., expunând pe larg motivele de recurs, motive ce vor fi analizate în raport de dispoziţiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, prin Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012, emisă de recurentul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului, radiodifuzorul SC O.T. SRL - titular al licenţei audiovizuale din 5 februarie 2004, al deciziei de autorizare din 01 aprilie 2004 şi de reautorizare din 01 iunie 2010 pentru postul de televiziune O.V., - a fost sancţionat cu reducerea termenului de valabilitate a licenţei audiovizuale deţinută de postul O.V., respectiv cu 36 de zile, cumulată cu obligaţia de a difuza în ziua de 26 aprilie 2012, timp de 10 minute, în intervalul 19.00 - 19.10, numai textul deciziei emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Consiliul Naţional al Audiovizualului a reţinut că, deşi postul O.V. a fost sancţionat pentru încălcarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile de difuzare a publicităţii politice, acesta a continuat să retransmită, în perioada 12 - 19 aprilie 2012, publicitate politică pentru Partidul P., pentru candidaturile la alegerile locale ai acestei formaţiuni politice, precum şi pentru d-nul D.D., ca viitor candidat la preşedinţia ţării, în condiţiile în care potrivit art. 139 din Codul audiovizualului, acest tip de emisiune poate fi realizat şi difuzat doar în perioada legală a companiei electorale şi numai în cadrul stabilit de legislaţia electorală şi de deciziile Consiliului Naţional al Audiovizualului.
Compania electorală pentru alegerile autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2012, a început la data de 11 mai 2012, iar pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului urma a fi stabilită prin aprobarea "Programului calendaristic" dar postul O.V. a difuzat publicitate politică în perioada în care nu era stabilită campania electorală pentru alegerile locale sau parlamentare.
Potrivit art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind codul de reglementare a conţinutului audiovizual - "Publicitatea, pozitivă sau negativă, în legătură cu partidele politice, oameni politici, mesaje politice este interzisă, cu excepţia perioadelor de campanie electorală"
Sancţiunea a fost aplicată în raport de dispoziţiile art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului, reţinându-se în sarcina intimatei că a încălcat în mod continuu prevederile legale referitoare la condiţiile de difuzare a publicităţii politice, reglementate de art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
În condiţiile în care, postul de televiziune O.V., nu a respectat prevederile art. 139 din Codul audiovizualului, Consiliul Naţional al Audiovizualului, în calitate de garant al interesului public în domeniul audiovizualului, a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 504/2002 modificată şi completată.
Potrivit art. 95 alin. (1) din actul normativ menţionat "În cazul săvârşirii repetate a uneia dintre faptele prevăzute de art. 90 alin. (1) şi a art. 91 alin. (1), Consiliul poate decide aplicarea uneia dintre următoarele sancţiuni:
a) obligarea radiodifuzorului de a difuza timp de 10 minute, între orele 19.00 şi 19.10, numai textul deciziei de sancţionare;
b) obligarea radiodifuzorului de a difuza timp de 3 ore, între orele 18.00 şi 21.00, numai textul deciziei de sancţionare;
c) reducerea cu până la jumătate a termenului de valabilitate a licenţei audiovizuale, cumulată cu sancţiunea prevăzută la lit. a)."
Condiţiile în care pot fi aplicate cele trei sancţiuni, enumerate la pct. a, b, c din art. 95 alin. (1), sunt prevăzute la art. 95 alin. (2) din Legea audiovizualului, respectiv:
a) sancţiunea prevăzută la lit. a), numai după ce, în prealabil, radiodifuzorul a mai fost amendat de cel puţin două ori;
b) sancţiunea prevăzută la lit. b), numai după aplicarea de cel puţin două ori a sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. a);
c) sancţiunea prevăzută la lit. c), numai după aplicarea de cel puţin două ori a sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. b).
Este evident că art. 95 alin. (1) prevede sancţiunile ce pot fi aplicate pentru săvârşirea repetată a uneia din faptele prevăzute la art. 90 alin. (1) şi art. 91 alin. (1), iar condiţiile de aplicare sunt stabilite expres la alin. (2) din art. 95.
Ca urmare, în mod greşit instanţa de fond a analizat sancţiunea aplicată prin Decizia nr. 196/2012 de Consiliul Naţional al Audiovizualului prin raportare la dispoziţiile art. 90 alin. (4) ce vizează individualizarea sancţiunilor în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 90 alin. (1) şi art. 91.
Art. 90 alin. (4) din Legea nr. 502/2004 se aplică în cazul săvârşirii uneia din contravenţiile prevăzute de art. 90 şi 91 iar dispoziţiile art. 95 alin. (1) se aplică în cazul săvârşirii repetate a contravenţiilor prevăzute de art. 90 şi 91, condiţiile de aplicare a sancţiunilor fiind stabilite expres la alin. (2) din art. 95.
Sancţiunea prevăzută la art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului este "foarte gravă" aşa cum arată instanţa de fond, dar ea se aplică ţinând cont de săvârşirea repetată a contravenţiilor prevăzute de art. 90 şi 91 şi în condiţiile art. 95 alin. (2) din acelaşi act normativ.
În dispozitivul Deciziei nr. 196 din 24 aprilie 2012 - Consiliul Naţional al Audiovizualului arată că postul O.V., pentru încălcarea repetată a prevederilor legale din domeniul audiovizualului, inclusiv pentru nerespectarea condiţiilor de difuzare a publicităţii politice, a fost sancţionat cu 176 amenzi şi de 9 ori cu obligaţia de a difuza timp de 10 minute, numai textul deciziei de sancţionare emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului, iar de 6 ori cu obligaţia de a difuza timp de 3 ore numai textul stabilit de Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Enumerarea sancţiunilor aplicate de Consiliul Naţional al Audiovizualului nu reprezintă o "contabilizare globală" aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond ci arată caracterul repetitiv al contravenţiilor reţinute în sarcina intimatei în perioada de valabilitate a licenţei audiovizuale, condiţie prevăzută expres de art. 95 alin. (1), pentru a se putea aplica sancţiunile enumerate limitativ la pct. a, b, c.
Analizând legalitatea Deciziei nr. 196/2012, în temeiul şi condiţiile art. 952 din Legea nr. 504/2002, Înalta Curte constată că sancţiunea aplicată prin Decizia contestată, este legală, în condiţiile în care au fost respectate la aplicarea sancţiunii atât dispoziţiile art. 95 alin. (1) vizând "săvârşirea repetată a uneia din faptele prevăzute de art. 90 alin. (1) şi art. 91 alin. (1)", cât şi dispoziţiile art. 95 alin. (2) lit. c) vizând aplicarea de cel puţin două ori a sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. b)".
Concluzionând, se reţine că, instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 95 prin raportare la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 95 alin. (1) lit. c) nefiind condiţionată de sancţiunile primite anterior pe o perioadă de cel mult un an.
Critica recurentei vizând nemotivarea hotărârii pronunţate, nu poate fi reţinută, în condiţiile în care instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt, a evocat normele substanţiale apreciate ca fiind incidente, permiţând astfel exercitarea controlului judiciar.
Criticile vizând admiterea cererii de suspendare a deciziei contestate, nu vor mai fi analizat în condiţiile în care s-a constatat că sancţiunea aplicată de Consiliul Naţional al Audiovizualului este legală, efectul suspendării sancţiunii încetând în aceste condiţii.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. c), art. 90(4) din Legea nr. 504/2002 modificată şi completată, precum şi a art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ., admite recursul declarat de recurenta pârâtă şi modifică sentinţa atacată în sensul că respinge în totalitate acţiunea formulată, Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei civile nr. 3472 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de SC O.T. SRL prin administrator judiciar A.S. IPURL ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 7607/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 7634/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
