ICCJ. Decizia nr. 7634/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7634/2013
Dosar nr. 56/35/2012
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.V., în calitate de fost administrator al SC D.C. SRL, a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bihor solicitând anularea Deciziei nr. 7418 din 14 septembrie 2011, emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bihor, prin care i s-a respins contestaţia împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 5448 din 30 iunie 2011, precum şi anularea în parte a punctelor 1 şi 2 din Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 5448 din 30 iunie 2011.
La punctul 1 din Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 5448 din 30 iunie 2011 s-a reţinut că SC D. SRL în unele situaţii nu a calculat corect valoarea accizei, nu a declarat şi nu a plătit la termenul legal sumele declarate cu titlu de accize. De asemenea, s-a reţinut că societatea nu a depus în termenul legal declaraţiile de accize aferente lunilor martie - octombrie 2006 şi octombrie 2010 - ianuarie 2011.
La punctul 2 din acelaşi raport, organele fiscale au reţinut că în perioada 2 martie 2009 - 19 octombrie 2009 SC D. SRL s-a aprovizionat cu motorină în regim suspensiv de accize, fără a fi autorizată în acest sens.
Prin urmare, în sarcina SC D. SRL au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 16.085.155 RON reprezentând accize şi 4.781.701 RON reprezentând accesorii.
Reclamantul a susţinut că prin actul administrativ fiscal contestat inspectorii fiscali au încălcat dispoziţiile legale în materie fiscală, exercitându-şi abuziv atribuţiile.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 144 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul G.V., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bihor, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că obligaţiile fiscale suplimentare au fost stabilite în exclusivitate în sarcina SC D. SRL, aceasta fiind singura interesată în atacarea constatărilor inspectorilor fiscali, iar societatea prin actualul său administrator nu a înţeles să conteste obligaţiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina sa.
Împrejurarea că reclamantul a deţinut - în perioada pentru care inspectorii fiscali au constatat că SC D. SRL se face vinovată de săvârşirea anumitor nereguli fiscale - calitatea de administrator al acestei societăţi, nu îi conferă acestuia legitimitate procesuală activă pentru contestarea actelor fiscale întocmite pe seama SC D. SRL.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că nici o eventuală cerere de antrenare a răspunderii materiale formulată împotriva fostului administrator şi întemeiată fie pe prevederile Codului de procedură fiscală, fie pe prevederile Legii nr. 85/2006, nu este de natură a-i conferi reclamantului un interes actual pentru promovarea acţiunii de faţă, acesta având posibilitatea să probeze în eventualul litigiu declanşat pentru antrenarea răspunderii sale materiale faptul că în perioada în care a deţinut calitatea de administrator al societăţii nu au fost încălcate în nici un fel prevederile fiscale în vigoare, respectiv că nu se face vinovat de săvârşirea nici uneia din faptele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societăţilor ajunse în incapacitate de a-şi acoperi datoriile.
3. Motivele de recurs
Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs, în termen legal, reclamatul G.V., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 312 alin. (3) teza a II-a şi (5) teza I C. proc. civ. şi solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În motivarea căii de atac exercitate recurentul a arătat, în esenţă, că:
- situaţia de fapt a fost eronat stabilită; nu s-a observat că prin raportul de inspecţie fiscală s-a reţinut răspunderea sa, în solidar cu a actualului administrator al societăţii, pentru accizele suplimentare şi majorările aferente perioadei 2006 - 2009; actul fiscal i-a fost comunicat iar contestaţia administrativă a fost rezolvată pe fond;
- au fost greşit interpretate şi aplicate prevederile legale incidente, respectiv art. 205 C. proc. fisc. şi art. 1 din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 decembrie 2013, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - care s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile, inclusiv procesuale, ale ANV şi structurilor teritoriale ale acesteia în temeiul art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 74/2013 - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele argumente ale primei instanţe.
Intimata a susţinut că recurentul nu justifică vreo vătămare sau interes legitim de a ataca actele fiscale, câtă vreme efectele acestora vizează exclusiv societatea verificată iar „neregulile privind manoperele contabile” ale acestuia „constituie elemente de fapt care concură la stabilirea stării de lucruri incidente în privinţa activităţii generice a persoanei juridice controlate”.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în condiţiile prescrise de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Obiectul acţiunii judiciare formulate de G.V. vizează anularea Deciziei nr. 7418 din data de 14 septembrie 2011 prin care DRAOV Cluj i-a respins „ca nelegală şi netemeinică” contestaţia formulată împotriva punctelor 1 şi 2 din Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 5448 din 30 iunie 2011 întocmit de organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bihor la SC D.C. SRL Oradea.
După cum rezultă din prezentarea de la pct. 1 şi 2 al acestor considerente, toate demersurile recurentului-reclamant s-au făcut în virtutea calităţi sale de fost administrator al SC D.C. SRL Oradea, fiind supusă cenzurii instanţei de contencios administrativ şi fiscal decizia administrativă asupra contestaţiei şi partea din RIF care priveşte strict perioada în care a avut această calitate.
Cu toate acestea, reţinând că obligaţiile fiscale suplimentare au fost stabilite „în exclusivitate” în sarcina societăţii controlate iar reclamantul nu justifică „un interes actual”, prima instanţă a considerat că acesta nu are legitimitate procesuală activă, respingându-i acţiunea.
Această soluţie este greşită.
Mai întâi, Înalta Curte remarcă îndreptăţirea recurentului-reclamant de a ataca o decizie administrativă prin care i s-a soluţionat o contestaţie. Cum s-a arătat, prin Decizia nr. 7418 din 14 septembrie 2011 DRAOV Cluj a soluţionat pe fond calea administrativă de atac exercitată de fostul administrator al SC D. SRL Oradea, căruia i s-a şi comunicat raportul de inspecţie fiscală, în considerarea acestei calităţi. Respingându-i-se contestaţia formulată, G.V. are „dreptul de acces la un tribunal” în virtutea art. 6 § 1 din Convenţie, art. 21 din Constituţie şi, finalmente, art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.
Apoi, chiar depăşind eroarea de tehnică juridică, în abordarea problemei de drept ridicate de prima instanţă, este necesar a se reţine că art. 205 alin. (2) C. proc. fisc. conferă legitimitate de a acţiona aceluia „care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal”.
Or, este de domeniul evidenţei că recurentul-reclamant este o persoană vătămată - şi în sensul mai larg al art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 - prin aceea că organele de control fiscal au stabilit în sarcina societăţii comerciale un debit fiscal de aproximativ 3 milioane de RON, reţinând expres că neregulile depistate aparţin „fostului administrator al societăţii dl. G.V. şi actualului administrator (…)”.
Împrejurarea că actuala conducere a SC D. SRL Oradea nu a promovat o cale de atac împotriva actelor menţionate nu poate constitui un argument în favoarea păstrării soluţiei curţii de apel, ci, dimpotrivă, justifică o dată în plus legitimitatea demersului judiciar al fostului administrator a cărui răspundere poate fi atrasă atât din perspectiva Legii nr. 31/1990: art. 72 şi art. 73 alin. (1) coroborat cu dispoziţiile art. 1442 alin. (1) şi (2), cât şi a Legii nr. 85/2006: art. 138, acte normative în vigoare la data derulării operaţiunilor verificate.
Mai mult, în procedurile subsecvente de atragere a răspunderii administratorului societăţii nu se mai poate pune problema examinării „fondului” raportului juridic fiscal, analiza limitându-se la existenţa bunei sau relei credinţe a acestuia.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de control judiciar
Pentru considerentele expuse anterior, văzând că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (5) şi art. 313 C. proc. civ., precum şi al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul şi se va casa sentinţa cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.V. împotriva Sentinţei civile nr. 144 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7609/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7661/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
